7,852 matches
-
o trăsătură unică necesară a Discursului Indirect Liber, care trebuie îndeplinită pentru ca o propoziție sau o expresie oarecare să devină DIL. Narațiunile la timpul prezent (unde nu vom avea diferență de timpuri între discursurile directe și cele indirecte) sau cu naratori la persoana întîi pot la fel de ușor să conțină DIL sau alte tipuri. După cum arată Leech&Short (1981:328-33), în exemplele care urmează un singur cuvînt adițional atribuit unui personaj, sau chiar un singur semn de punctuație atribuit acestuia
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru expresivitate, poate semnala mai degrabă prezența DIL decît cea a discursului indirect naratorial: El spuse că nenorocitul de tren a întîrziat. El îi spuse să îl lase în pace! Presupunem că nenorocit vine de la personaj (el) și nu de la narator, și că, în mod similar, semnul exclamării (și, probabil, cel puțin cuvîntul care îl precede) vine dinspre personaj. Avem astfel indicatori a ceea ce cu siguranță este DIL, dar nu avem indicații clare despre lungimea acestuia - „cît de mult” înainte și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
DIL: ca narație substitutivă; ca discurs combinat; ca o contaminare, o pătare sau o colorare a narațiunii; ca dublă verbalizare. Preferăm a o vizualiza ca strategie (de obicei temporară sau discontinuă) de aliniere, în cuvinte, în valori și perspective, a naratorului cu un personaj. Preferăm cuvîntul „aliniere” pentru că nu hotărăște dacă apropierea dintre narator și personaj va fi cu scopul de a ironiza ori de a simpatiza, sau ca vehicul pentru fluxul conștiinței sau pentru „ciocnirea” a două voci: alinierea este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o colorare a narațiunii; ca dublă verbalizare. Preferăm a o vizualiza ca strategie (de obicei temporară sau discontinuă) de aliniere, în cuvinte, în valori și perspective, a naratorului cu un personaj. Preferăm cuvîntul „aliniere” pentru că nu hotărăște dacă apropierea dintre narator și personaj va fi cu scopul de a ironiza ori de a simpatiza, sau ca vehicul pentru fluxul conștiinței sau pentru „ciocnirea” a două voci: alinierea este identificată, apoi este definită funcția (sau „naturalizarea”) de către cititor. Termenul „aliniere” ne ajută
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în istoriile incluse în conversații, nu le-ar putea rosti. Propozițiile DIL sînt, în acest sens, de nerostit, imposibil de ancorat de un vorbitor într-un anumit timp și spațiu, întrucît sînt divizate la modul imposibil între doi vorbitori distincți (narator și personaj) și ancoraje. Nu putem vorbi (sau utiliza) în mod obișnuit o propoziție DIL, după cum nu putem „fi ambele voci” atunci cînd salutăm pe cineva și acea persoană ne răspunde: Ce mai bine, și tu? În acest punct, ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de fapt doar un raport al unui alt raport. Bunul simț ne spune că M nu are acces direct la gîndurile lui A; doar A are acces la ele. Din această optică, dar alte lucruri ramînînd la fel, un martor/narator ne surprinde, și în unele cazuri ne impune nouă, ca destinatari, precum și personajului care gîndește și ale cărui gînduri sînt redate, prin aceea că oferă un raport heterodiegetic al gîndului direct. (Iar regulile de prezentare a dovezilor în domeniul legal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a fost adoptată. Dacă vizualizăm continuumul în registrul vorbirii pe o linie orizontală, cu VDL în capătul din stînga, atunci cele mai multe îndepărtări de la această presupusă normă VD vor fi „către dreapta”, adică, prin recurs la moduri care ajustează balanța personaj- narator în favoarea naratorului: o dată cu îndreptarea către RNAV, vor fi adoptate moduri care au din ce în ce mai puțin încărcătura expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
adoptată. Dacă vizualizăm continuumul în registrul vorbirii pe o linie orizontală, cu VDL în capătul din stînga, atunci cele mai multe îndepărtări de la această presupusă normă VD vor fi „către dreapta”, adică, prin recurs la moduri care ajustează balanța personaj- narator în favoarea naratorului: o dată cu îndreptarea către RNAV, vor fi adoptate moduri care au din ce în ce mai puțin încărcătura expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult de spus
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
prin recurs la moduri care ajustează balanța personaj- narator în favoarea naratorului: o dată cu îndreptarea către RNAV, vor fi adoptate moduri care au din ce în ce mai puțin încărcătura expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult de spus”, ca și ocazii mai ample decît îi dă VD de a insinua o intonație naratorială proprie și un comentariu deschis. Prin urmare, susțin Leech&Short, VIL este adesea citită sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
balanța personaj- narator în favoarea naratorului: o dată cu îndreptarea către RNAV, vor fi adoptate moduri care au din ce în ce mai puțin încărcătura expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult de spus”, ca și ocazii mai ample decît îi dă VD de a insinua o intonație naratorială proprie și un comentariu deschis. Prin urmare, susțin Leech&Short, VIL este adesea citită sau auzită ca o „frînare” naratorială privind
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dreaptă, atunci o îndepărtare de la norma GI „spre stînga”, către GIL, este o mișcare contrastantă față de cea atrasă de adoptarea Vorbirii Indirecte Libere. GIL, prin comparație cu GI, oferă expresivității și subiectivității personajului o mai largă arie de desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită Este de presupus că această opțiune este adoptată în mod tipic acolo unde naratorul nu are nici o intenție de a-l critica sau ironiza pe personajul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
oferă expresivității și subiectivității personajului o mai largă arie de desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită Este de presupus că această opțiune este adoptată în mod tipic acolo unde naratorul nu are nici o intenție de a-l critica sau ironiza pe personajul reflexiv reprezentat; avem de-a face mai degrabă cu o empatie naratorială implicită față de acest personaj. Dacă aceste tendințe sînt atît de robuste cum este sugerat aici, ele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sale în literatura română și, într-un sens metaforic, ca o reiterare a naturii sale misterioase, evidentă deopotrivă în formă și în substanță. Trei episoade distincte se conturează ca prilejuri pentru poveste, meditație și nostalgie. La "Carul cu bere", protagonistul narator își întâlnește un vechi prieten, pe conu Rache, polițist pasionat de romane- detectiv franțuzești, părtaș la evenimente stranii ce amintesc de aerul fabulos al lumii de altădată. Lumea Crailor reînvie și aici, în irizații de aur și purpură, reanimând totodată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
decât de voința lor directă. De fapt, plăcerea lecturii e asigurată de incapacitatea comică a personajelor de a-și gestiona nevrozele și de abilitatea scriitorului de a îndrepta acțiunea spre un deznodământ neașteptat. "Tragedia lor comună", cum o numește ironic naratorul, este, pe de o parte, moartea prietenei lor, Molly, însă ea e dublată, în același timp și într-un mod destul de evident, de nevoia lor maniacală de a-și salva destinul printr-o lovitură de geniu, respectiv, de teatru: Clive
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
resentimente, remușcare Meritul de a fi un excelent povestitor nu-i poate fi contestat lui Julian Barnes. Succesul la public și premiile literare (printre care și Man Booker Prize pe anul 2011) sunt măsura corectă a calităților sale incontestabile de narator alert, atras uneori în tensiuni lirice bine calibrate, capabil să înnobileze banalul biografic și drama prin fine digresiuni meditative. Sentimentul unui sfârșit* este cartea unei revizitări tardive și amare a trecutului, mai precis a tinereții și a întâmplărilor ei incerte
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
socială și morală cauzată de apartheid, în același timp trăind o serie de revelații subiective esențiale. Metafora "vârstei de fier" revine în roman ca o reprezentare sugestivă a naturii barbare și iraționale a conflictelor rasiale, protagonista romanului având, pe lângă fluența naratorului înnăscut, și privilegiul (sau povara) unei cunoașteri în profunzime a culturii europene clasice. Formația intelectuală a doamnei Curren îi conferă o luciditate acută față de realitățile terifiante ale banalului cotidian, în aceeași măsură în care o face conștientă de propria fragilitate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
retorici opresive, pacifismul în agresiune și Visul American într-o junglă sălbatică de întâmplări și senzații aflate la limita irealității. Scopul declarat al călătoriei, acela de a descoperi fața întunecată a Visului American, este urmărit prin ochiul tulbure al protagonistului narator. În momentele în care textul devine ilizibil, povestea este transcrisă din înregistrările unui magnetofon. Evenimentele pot fi lăsate în seama unei memorii artificiale atunci când conștiința le face incomprehensibile. Ca o ironie dusă până la grotesc, cei doi participă la Cea de-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
erotic încheiat pe același ton al insatisfacției și însingurării. Cineastul pare un mesager dintr-o lume imobilă, a înghețului ce a înțepenit trupuri și idei, metafora frigului revenind în text cu recurența obsesivă a unui mister esențial. Ironic, asemeni unui narator ce se știe subminat de propria poveste despre ratare, cineastul se identifică treptat cu un mort întors printre cei vii. Trimiterea la vechea legendă albaneză despre Konstandin, eroul ce se întoarce din lumea morților pentru a-și aduce înapoi sora
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe un răspuns subtil și savant la întrebarea Ce-ai face dacă ai fi bogat, extrem de bogat? Întâlnit într-un spital de boli nervoase, Goggins, om de afaceri prosper retras într-o neverosimilă plictiseală, atrage prin prezența sa stranie interesul naratorului, care îi oferă o întreagă lume ficțională pentru a-și spune povestea. Notele din jurnalul său vor constitui materia primă a unei istorii perfect compatibile cu rezonanța apocaliptică a numelui - "Satana va ieși din temnița lui, ca să înșele neamurile, pe
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sinteză a opiniilor critice prezente în cultura română în deceniul al patrulea al secolului XX. Bagaj... este romanul unei singure istorii - povestea lui Ramses Ferdinand Sinidis, așa cum a fost scrisă de acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizară: ucigașul lui Ramses, Omul cu ciocul de aramă, o apariție de coșmar desprinsă parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fost scrisă de acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizară: ucigașul lui Ramses, Omul cu ciocul de aramă, o apariție de coșmar desprinsă parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un rătăcitor prin lumi periferice, erodate de o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2 și pivotul S/O, pentru restul situațiilor de coordonare și pentru relativizare. Explicația acestei diferențe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveștile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții agentive, S sau A, care, pentru derularea narativă, apar des coordonate. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și pentru relativizare. Explicația acestei diferențe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveștile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveștile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvență foarte mare în texte a persoanelor 1 și 2, în poziții agentive, S sau A, care, pentru derularea narativă, apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obișnuință de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
romanul meu de tinerețe, Animale bolnave - Paul Sucuturdean. Cel ce răstoarnă, răstălmăcește și transfigurează, cu mijloacele ce-i stau la Îndemână În febra handicapului său spiritual, „elementele” clare, raționale și logice pe care ni le pune, le așează la vedere naratorul - cuminte și clasic. Sigur, Paul este o stratagemă narativă și o invenție tipologică, dar... nu e el chiar „autorul” cum, dacă bine mi-amintesc, același Matei Călinescu, Într-un interesant studiu dedicat romanului, o afirmă?!... Și eu, azi, cred cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
diverse prilejuri, fapt care îi atrage simpatia oamenilor, face să renască moralitatea unora (Mihai Șerban, Donia Rașcu, Ion Cârjan), animă ședințele de sindicat și consiliile profesorale etc. Asumându-și propoziția lui Anatole France ("nimic nu e sigur, totul e posibil"), naratorul inventează o poveste ale cărei evenimente spectaculoase nu sunt motivate în economia textului: alături de un discurs despre viața omului modern pe care Durban îl susține cu toată convingerea în fața ochilor uimiți și inocenți ai lui Șerban, asistăm la sosirea unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]