6,250 matches
-
Țăzeri”". Referirea la un alt meșter nu exclude participarea să. Din contră, menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii, în urma târgului de construcție, a fost Horea. El a fost implicat în ridicarea bisericii, desigur, împreună cu Nicula Ion a Neamțului. Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi, de obicei legați prin legături de sânge. Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi, așa cum a sustinut Valeriu Butura, rude din neamul Niculeștilor, de origine din Arada, în Țară Moților. Un deceniu mai
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
germane au executat 400 de evrei și au incendiat cu ajutorul grenadelor Templul evreiesc din Cernăuți. După ocuparea militară a Bucovinei de către trupele germane, aliate pe atunci cu România, Dr. Abraham Jakob Mark, ultimul șef-rabin din Cernăuți, a fost omorât de nemți la data de 9 iulie 1941. Simultan cu armata română, au intrat în oraș și unități de Gestapo (în cadrul Einzatzkommando 10b de pe lângă Armata a 11-a). Prima lor acțiune a fost arestarea la 7 iulie 1941 (la ora 10 dimineață
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
comercial între cele 2 state semnatare). i s-au dezvoltat în perioada administrației rusești (1828-1857). Printre cei mai cunoscuți "sudiți" se numără Tudor Vladimirescu și Dimitrie Macedonski, conducătorii revoluției de la 1821. De asemenea, mulți sudiți proveneau din rândurile evreilor așkenazi (nemți), plecați din Rusia și din Regatul Galiției și Lodomeriei (aflat în acel moment sub dominația Imperiului Austriac). Această categorie a dispărut după anul 1878 (sfârșitul Războiului de Independență).
Sudiți () [Corola-website/Science/305065_a_306394]
-
nesfârșite și suportate fără murmur ale acelei puteri barbare, al cărei cap este la Petersburg și ale cărei mâini sunt în fiecare cabinet din Europa” ... „Numai o Rusie liberă, care nu va avea nevoie nici să asuprească pe polonezi, finlandezi, nemți, armeni și alte popoare mai mici, nici să ațâțe permanent una contra alteia Franța și Germania, va oferi Europei contemporane posibilitatea de a respira în libertate, de a scăpa de mizeria războaielor”. Aduceți-vă aminte, vă rog, și de mesagiul
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra 115 nemți. În târgușorul Leova la începutul secolului XX erau 1.073 de case, precum și 307 clădiri monumente. În 1923 orașul avea 1075 case și 3422 de locuitori, iar în 1933 - 7 mii. La începutul sec. XX aici erau 3 școli primare
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
o localitate-centru de comună din partea centrală a raionului Dubăsari, Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului (Transnistria), Republica Moldova. În timpul domniei Ecaterinei II, împărăteasă a Rusiei, în a doua jumătate a sec. XVIII spațiul dintre Nistru și Bug a fost puternic colonizat de nemți. În anul 1927 un grup de coloniști (Rott, Eghe, Thin, Gherman) din coloniile Bergdorf (Colosovo), Glinstal (Glinoe), Leninstal (Carmanovo) au format primele așezări pe teritoriul satului. Pe atunci satul nu avea denumire. Locuitorii acestei așezări au sădit primele livezi și
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
de viță-de-vie cu așa soiuri ca: “Shasla”- 35 ha, ghibrid “Zaibara-14” - 35 ha. În același an gospodăria primește denumirea de Crasnîi Vinogradari (în limba rusă Красный Виноградарь - Viticultorul (Vierul) Roșu). Pe teritoriul satului atunci erau așezate 3 case, construite de nemți, bordee de locuit, o fierărie și o poștă. Din scrisoarea Elenei Isacovna Șapchina, care a lucrat în sovhozul Crasnîi Vinogradari în anii 1937-1948, în calitate de agronom, reiese că suprafața viilor era -70 ha, a livezilor -56 ha, a legumelor - 10 ha
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
În 1941 chiar din primele zile ale celui de al II-a Război Mondial satul a fost ocupat de armata germană. Din sat populația negermană fiind izgonită în satele vecine: Alexsandrovca Nouă, Lunga Nouă, Bosca. După razboi o parte din nemți au plecat în Germania, o parte au rămas în sat (Schot, Bent Vladimir, Unkert Fedor). În perioada de după război (1944-1955) s-a reconstruit și a reînceput cultivarea viței-de-vie (205 ha). S-a construit un nou cămin de 21 locuri, s-
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
suprafața localității - 2644 ha; fondul silvic - 332 ha, drumurile - 35 ha. Conform datelor statistice la 01.01.2006 numărul locuitorilor este de 3500 oameni. Majoritatea absolută a locuitorilor o constituie moldovenii , dar sunt și alte naționalități: ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, nemți etc. Colonița s-a constituit istoric din satul cu aceiași denumire, precum și din localitățile Grecea de Jos și Ciocana Veche, acestea fiind două seliști mici, apropiate una de alta ce s-au contopit cu Colonița, de altfel, ca și Movilenii
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
Chițcani este o localitate-centru de comună în Raionul Căușeni, Republica Moldova. Este unul dintre cele mai vechi sate atestate documentar în Moldova. Istoria sa datează încă din anul 1367. Satul este cunoscut pentru Mănăstirea Noul Neamț, construită în 1864, una dintre cele mai bogate mănăstiri din Basarabia, închisă de autoritățile sovietice de-a lungul dominației sovietice a Republicii Moldova. Se situează la sud de Tighina, pe partea opusă a Nistrului față de Tiraspol. În ciuda faptului că se situează
Chițcani, Căușeni () [Corola-website/Science/305218_a_306547]
-
coloniști veniți de la Cosăuți și Holoșnița Veche - Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea să de moșie, lăsând la curte pe fiul Boris și fiică Zoie. Aceștia vând conacul și partea lor de pământ unui neamț - Gotlev. Ultimul proprietar al curții boierești a fost preotul Mihail Ostap(ov), refugiat în România, la venirea sovieticilor. În anii 1949-1952, printr-o hotărâre a Ministerului Agriculturii al URSS, pe râul Câinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
întors în sat. Perioada celui de-al doilea război mondial este deosebită pentru satul Pogănești. Aici este cazul să menționăm că în această perioadă în sat au fost dislocați o companie germană de infanterie; „la noi acasă ședeau 4 soldați nemți care adesea mă trimeteau în sat după lapte sau ouă, dar niciodată nu m-au trimis fără bani, iar unul dintre ei aștepta cu o cana în mână, până când mama mulgea vaca și cerea lapte proaspăt. Pentru serviciile care le
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
și că acolo era mai multă democrație decât în țara lor. După terminarea războiului ei se întorseseră în URSS „contaminați” de o ideologie burgheză și erau periculoși. La fel de periculoși erau și prizonierii sovietici de război care lucraseră în lagăre pentru nemți între 1941 și 1945, deoarece văzuseră că lagărele germane de prizonieri de război erau mai blânde decât cele sovietice și, lucrând în afara lor, au văzut nivelul de trai al oamenilor de rând. Acești oameni nu puteau fi lăsați în libertate
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
deținuți și prizonieri, evenimentul a primit un minim de atenție internațională. Astăzi în Rusia și Kazahstan aproape că nu există nici un memorial public al sistemului muncii de sclavi practicat în fosta URSS, iar cele care există sunt ridicate de baltici, nemți, polonezi, italieni, români adesea prin eforturi private (nu publice). Au fost făcute foarte puține documentare. Orașul Vorkuta are un muzeu modest. Există foarte puțin efort din partea oficialităților ruse de a onora victimele și de a publica trecutul. Autoritățile locale din
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
se deschid în Capitală primele agenții diplomatice străine; prima este Rusia urmată în același an de Austria, în 1785 de Franța, în 1786 de Prusia și în 1801 de Anglia. La 29 octombrie 1789 Bucureștiul este ocupat de trupe austriece ("nemții cu coadă" cum erau numiți din cauza perucilor). Perioada de administrație militară austriacă va dura până la 24 iulie 1791. După ce la începutul lunii martie Tudor Vladimirescu trimite către bucureșteni mai multe proclamații prin care le cerea să se solidarizeze cu mișcarea
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înființat o școală profesională de agricultură și trei ferme model mici pentru țăranii greci etc. În 1855 s-a căsătorit cu o fată a cărei mamă era grecoaică, iar tatăl era neamț din Stuttgart. Întreprinzând călătorii de studiu prin ținuturile aflate sub stăpânirea Imperiului otoman, a cercetat și interpretat realitățile și fenomenele naturale și sociale, tipărind în limba franceză cinci monografii și un raport. Printre lucrările publicate se află și "Excursie agricolă
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
minerale, petrol, gaze naturale. Apele minerale apar pe tot cuprinsul Câmpiei de Vest: Tășnad, Oradea, Băile Felix, Salonta. Petrolul și gazele naturale formează una dintre cele mai importante resurse ăla câmpiei: Turnă, Teremia, Călaceu. Etnii: români, maghiari, rromi, bulgari, sârbi, nemți. Densitatea medie este de 50-75 loc/km2, valorile uneori trec de 1000 loc/km2 (Timișoara, Oradea, Arad). Sporul natural are valori egale cu media pe țară cu exceptia Câmpiei Banatului. Urbane: 18 localități, cele mai importante fiind: Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare
Câmpia de Vest () [Corola-website/Science/306222_a_307551]
-
o lucrare despre acest sat. Satul cuprinde cca. de intravilan, hotarul are cca. , iar altitudinea este de 78-83 m. Prima biserică ortodoxă, pe locul actual, românii și-au construit-o în anul1796, iar clădirea care dăinuie și astăzi, în 1896. Nemții au avut biserica lor din 1818 pînâ în 1958, cînd a fost lovită de trăsnet, iar apoi demolată. În momentul de față și sârbii au o biserică (încă neterminată). În anul 1869 în cele două Sărcii au fost 2838 locuitori
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
lupte împotriva năvălirilor turcești. Nici sub domnia Împărătesei Maria Tereiza, dar nici sub cea a lui Franc Jozef, viața nu a fost ușoară. Sub domnia lor, pe lângă popoarele amintite, au fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și Neuzin au venit croați iar în anul 1801, sârbii din Sečanj au trecut în Samoș ca în 1802 în Sečanj să vină nemți. În Sărcia română, nemții se colonizează în 1801. Feliks Milleker nu a ilucidat ideea
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
pe lângă popoarele amintite, au fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și Neuzin au venit croați iar în anul 1801, sârbii din Sečanj au trecut în Samoș ca în 1802 în Sečanj să vină nemți. În Sărcia română, nemții se colonizează în 1801. Feliks Milleker nu a ilucidat ideea de ce, din anul 1924, Sărcia română este Sărcia nouă. Sărcia (Sutjeska) a fost și este o localitate mixtă, situată în zona centrală a Banatului sârbesc, pe
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
fost aduși coloniști germani. În anul 1796 în Șupleia vin nemți, în Boka și Neuzin au venit croați iar în anul 1801, sârbii din Sečanj au trecut în Samoș ca în 1802 în Sečanj să vină nemți. În Sărcia română, nemții se colonizează în 1801. Feliks Milleker nu a ilucidat ideea de ce, din anul 1924, Sărcia română este Sărcia nouă. Sărcia (Sutjeska) a fost și este o localitate mixtă, situată în zona centrală a Banatului sârbesc, pe șoseaua asfaltată Zrenjanin-Vârșeț la
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
de construcție a plugurilor „Krischem”, „Plugul” a început să funcționeze în 1908. În 1926 și-a început activitatea fabrica de cărămidă. După recensământul din 31 ianuarie 1921 în Sarcea Germană au fost 1465 de locuitori: 13 sârbi, 44 români, 1179 nemți, unguri 208 și alții 21. La sfârșit să mai adăugăm că ocupația de bază, în ambele Sărcii, a fost agricultura. Odată cu construirea fabricii de zahăr de la Zrenjanin, locuitorii s-au orientat tot mai mult pentru cultivarea sfeclei de zahăr. Este
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
șaluri din mătasă sau organdin, pentru fetele tinere și neveste, le-a cusut Doamna Iren a lu domnu Ionel, la oraș(Zrenjanin). În anul 1869 ambele Sărcii au avut 2838 de locuitori dintre care 1606 români iar ceilalți au fost nemți și alte naționalități. După războiul al II-lea Mondial, populația de naționalitate germană a fost nevoită să părăsească satul iar în casele lor au venit coloniști din Bosna, Herțegovina și Dalmația. Ei au format jumătate din populație. Satul acum primește
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
zilelor care se scurgeau. De aceea, o sondă de petrol bombardată și raidurile avioanelor deasupra Sărciei, nu aveau o importanță așa de mare ca o batoză în proprietate. Astfel doamna Ana trecea nepăsătoare pe lângă noi, chir și pe lângă compatrioții ei, nemți, care, între ei discutau ultimele știri de pe front, culese mai întâi din ziarele germane, apoi de la radio și mai pe urmă și de la vreun compatriot consătean de-ai noștri, neamț, întors de pe frontul din Bosna în concediu, sau din scrisorile
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Ana trecea nepăsătoare pe lângă noi, chir și pe lângă compatrioții ei, nemți, care, între ei discutau ultimele știri de pe front, culese mai întâi din ziarele germane, apoi de la radio și mai pe urmă și de la vreun compatriot consătean de-ai noștri, neamț, întors de pe frontul din Bosna în concediu, sau din scrisorile cenzurate ale soldaților din Warmacht trimise de pe front. Dânsa se reținea puțin în prăvălia lui Sotrel, acel manșaft care în prima zi de eliberare, adică de la sosirea unităților Armatei roșii
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]