6,985 matches
-
asupra supușilor, conților, episcopilor și negustorilor, călătorind numai dup ace primeau delegație sau privilegii de la monarh.Principalele venituri regale proveneau din Saxonia, constând din tributuri și zeciuieli, plătite de populațiile slave supuse, din taxe pe mărfuri, plătite, chiar și de negustorii ce beneficiau de privilegii, din cens, datorat oamenilor liberi (malman) și din alte dări pe produse sau animale. A decis ca în Munții Hartz, minele de argint să fie exploatate pentru ca resursele respective să fie utilizate pentru întreținerea trupelor și
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
din punct de vedere juridic, permițând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum și un contact mai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei și stipulate pentru prima dată la Akkerman (odată cu legăturile strânse stabilite rapid cu negustori austrieci și piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Țara Românească în 1830). Ocupația rusă asupra Moldovei și Țării Românești, (precum și asupra orașului bulgar Silistra) a fost prelungită până la plata reparațiilor de război de către otomani. Împăratul Nicolae I l-a numit
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
care a pătruns în societatea minoică. Distincțiile între clase a creat o ierarhie socială și a împărțit oamenii în nobili, țărani și sclavi.În jurul acestor centre politice și sacre, se grupează o aristocrația si o populație urbană formată din meșteșugari, negustori și mărunți funcționari. Micul centru urban de la Gournia, unde locuințele modeste și micile ateliere se aliniau de-a lungul unor străzi înguste și șerpuitoare, și cartierele de locuințe de la Mallia, atestau realitatea acestei cristalizări urbane încă din prima jumătate a
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul și vioara), ci nutrea și anumite ambiții în domeniul literaturii, scriind poezii și tratate pe teme religioase, care-l arată ca adept al ideilor de emancipare a evreilor. Într-un cartier de mici negustori al Köln-ului s-a născut la 20 iunie 1819 Jacob, viitorul compozitor. Dând încă din copilărie dovadă de talent muzical, Jacob a luat lecții de vioară de la vârsta de șase ani, la opt ani compunând scurte lied-uri. Tatăl a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
pe patul de moarte la Karlsruhe. După despărțirea de Carolina, Joseph Scheffel s-a apropiat de Emma Mackenrodt, născută Heim. Ea era vara lui primară, pe care o iubise cu pasiune în tinerețe dar care între timp se măritase cu negustorul Hector Mackenrodt. După moartea acestuia, Emma a reluat relațiile cu vărul ei, ocupându-se și de creșterea lui Victor. Dintre lucrările sale mai târzii au fost apreciate în mod deosebit cântecele și baladele din volumul Gaudeamus, publicat la Stuttgart în
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
iar Petrov-Vodkin își ia diferite slujbe ca pictor în vecinătatea Saratovului. Datorită angajatorului mamei sale este introdus arhitectului R. Meltzer, pe care-l impresionează, iar acesta îl invită să studieze artele în Saint Petersburg. Educația i-a fost finanțată de către negustorii din Saratov. De asemenea, Borisov-Musatov, un important pictor din Saratov, l-a încurajat să-și continue studiile. Petrov-Vodkin a stat în Saint Petersburg între 1895 și 1897 studiind la școala Baron Stieglits, apoi s-a mutat la Moscova la școala
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
pe teritoriul ce avea mai târziu să devină principatul Moldovei veniseră de la Ani direct pe căile comerciale, în vreme ce, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cînd localitatea Caffa din Crimeea a fost ocupată de otomani, armenii formați ca negustori la genovezi au pătruns în zona Moldovei, drept singurul drum comercial care le rămăsese spre Orient. Primii refugiați din Armenia aparțineau păturilor avute - aristocrați, negustori, meșteșugari care își salvau viața, bunurile, dar și credința - și, datorită privilegiilor pe care aveau
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
XIV-lea, cînd localitatea Caffa din Crimeea a fost ocupată de otomani, armenii formați ca negustori la genovezi au pătruns în zona Moldovei, drept singurul drum comercial care le rămăsese spre Orient. Primii refugiați din Armenia aparțineau păturilor avute - aristocrați, negustori, meșteșugari care își salvau viața, bunurile, dar și credința - și, datorită privilegiilor pe care aveau să le obțină și comerțului pe care l-au inițiat în noile lor așezări venind cu caravanele în secolele al XI-lea-al XII-lea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
VII-lea), apoi odată cu pavlicienii duși în Bulgaria în secolul al X-lea. Între armeni și țările dunărene trebuie să fi existat, cum conchide și Joseph Strzygowski în "Die Baukunst der Armenier und Europa" (Viena, 1917), strânse legături comerciale. Drumul negustorilor armeni din Crimeea spre Galiția, în secolele al XII-lea - al XIII-lea, trece prin Cetatea Albă. Așa se explică faptul că aici, unde în secolul al XII-lea a fost înălțată prima biserică armenească din Țările Române, s-au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armenească din Țările Române, s-au păstrat cele mai vechi urme ale prezenței armenilor în această regiune. La epigraful anterior menționat, se pot adăuga alte mărturii: o inscripție religioasă din 1174 și monede bătute de regii Armeniei Ciliciene, cu care negustorii armeni din Crimeea, Galiția și Moldova au avut relații comerciale. La începutul secolului al XIV-lea, armenii din Caffa au migrat la Cracovia și la Lemberg, iar de acolo au trecut în Camenița și în Moldova. Întrucât în 1365, Eparhia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
armenești din Moldova" - spune Iorga - au constituit prima burghezie a orașelor moldovenești." Rolul armenilor așezați în Moldova înainte de întemeierea principatului a fost, deci, acela de a fi creat nuclee stabile, care apoi au fost dezvoltate prin venirea din Crimeea a negustorilor armeni formați în comerțul cu genovezii, așadar apți de a impulsiona economia noii lor țări de adopțiune. Tot Nicolae Iorga descrie astfel, în România cum era pînă la 1918, activitatea armenilor: "Negustorul armean, din Galiția mai ales, harnic, ager, foarte
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
au fost dezvoltate prin venirea din Crimeea a negustorilor armeni formați în comerțul cu genovezii, așadar apți de a impulsiona economia noii lor țări de adopțiune. Tot Nicolae Iorga descrie astfel, în România cum era pînă la 1918, activitatea armenilor: "Negustorul armean, din Galiția mai ales, harnic, ager, foarte curat și purtător al unei civilizații răsăritene și apusene mai înalte. El a durat bolți și case de cărămidă, a cuprins între ele străzi pline de zgomot și de mișcare, s-a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
credința tuturor boerilor moldoveni și mici și mari. Și s-a scris la Suceava sub pecedea noastră în anul 6909, iulie în 30, cu mîna lui Bratei.“" Printr-un alt hrisov, din 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun a chemat negustori armeni din Polonia, pentru a contribui la prosperitatea orașelor moldovenești, promițându-le scutirea de taxe vamale și de biruri. Astfel s-au așezat 700 de familii la Suceava și numeroase altele la Siret și la Cernăuți, unde comerțul avea să
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
îi alătură cinci orașe nenominalizate. Ștefan cel Mare, la rândul său, îi primise pe armenii refugiați, în 1475, din Crimeea la ocuparea acesteia de către tătari și îi așezase la Suceava, Iași, Botoșani, Roman, Focșani, când mai apoi a acordat privilegii negustorilor armeni din Lemberg, care, nemaiputând trece, în drumul lor spre Adrianopol, prin Dobrogea ocupată de otomani, deschiseseră o nouă cale comercială dinspre Brugge și Nürnberg, cu tranzitarea Moldovei. Vlad Bănățeanu a consemnat această inițiativă: „Armenii au jucat un rol din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Roumains": "„Dacă românii au ajuns, într-un moment al apogeului lor comercial de odinioară, să străbată regiuni depărtate, să cunoască toate țărmurile Mării Negre și să pătrundă prin strâmtori chiar în Mediterana, asta nu o datorează italienilor, ci este grație altor negustori care cunoșteau bine întreg Levantul, armenii. Ei au jucat un rol mare la începuturile comerțului românesc și în formarea populației din orașele românești. Armenii au venit la noi în mai multe rânduri, dar cei care au avut o influență mai
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
importe, și cu zootehnia, pentru că vitele și caii care constituiau obiectul exportului lor să aibă o calitate corespunzătoare cerințelor externe. Meșteșugarii armeni erau organizați în bresle, frății împărțite pe meserii, dar și frății ale femeilor, tinerilor, enoriașilor de o credință. Negustorii și meseriașii aveau, de asemenea, „Companii ale armenilor“, organisme civile de reglementare a relațiilor cu administrația de stat și de coordonare a activității comunitare. Din nou Ion N. Angelescu scria: ""Ei formau în România o populație capabilă să stabilească raporturi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
jurați aleși de comunitate, judecătorie și alte instituții. În celelalte localități, armenii aveau reprezentanți în primărie și în judecătorie. Principalele ocupații ale populației armene erau negoțul, meșteșugurile și agricultura. Din punct de vedere social, categoriile cele mai importante erau moșierii, negustorii, antreprenorii, funcționarii superiori de stat, slujbașii, zilierii și clericii. Moșierii, care formau cam un sfert din populația armeană, dețineau într-o vreme o treime din pămînturile regiunii. De pildă, marele latifundiar Prunculian stăpînea, la începutul sec. XX, satele Liteni, Stejăroaia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
marele latifundiar Prunculian stăpînea, la începutul sec. XX, satele Liteni, Stejăroaia, Brăești, Tolova, Corlățel, Măzănești, iar în Suceava avea o vilă. Alți mari latifundiari au fost Georges Capri, frații Andreas și Kristof Aritonovici, Asachevici, Bogdanovici, Bohosievici, Ștefanovici, Aivas, Zahariasevici, Zadurovici. Negustorii armeni aveau legături comerciale cu Viena, Lvov, Iași, unde duceau carne și bumbac, dar activittea lor a fost tot mai mult limitată de legi îngrăditoare și de concurența evreilor. În atelierele armenești se produceau săpun, lumînări, mezeluri, brînzeturi, băuturi spirtoase
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
acordate armenilor, ca element util statului, de către Guvernul austriac au dus la sporirea numărului armenilor. Un stimulent similar îl constituise avertismentul pe care Grigore Ghica Vodă îl dăduse la 14 aprilie 1737 starostelui de Cernăuți, să nu-i persecute pe negustorii armeni veniți din Țara Leșească. Iar în 1786, cînd împăratul Iosif II a unit Bucovina cu Galiția, și Suceava a fost declarat oraș comercial liber, în acest centru al armenilor din Moldova negoțul a luat avînt și numărul armenilor a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
alte regiuni, iar datorită negoțului practicat de ei, pentru care primiseră drepturi de la Ștefan Tomșa II în 1614, Cernăuțiul, care fusese doar un mic tîrg, a devenit centru comercial. Părintele Minas Pjșchian scria că în Cernăuți se aflau numeroși armeni negustori, care aveau două biserici. În 1740, cînd cele două biserici construite de armeni au ars în incendiul care a mistuit orașul, armenii formau jumătate din populație. Iar în 1775, cînd Bucovina a trecut sub stăpînire austriacă, comunitatea armeană a sporit
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de a pescui. Cînd Basarabia a trecut la Rusia, locuiau acolo 400 familii de armeni, constituind un element important. Guvernul rus le-a dat privilegii: intrarea în serviciul statu-lui, obținerea gradelor de nobilime individuală. Curînd, armenii au devenit moșieri, industriași, negustori. În 1830, sporirea numărului de armeni în Nakhicevan (Rusia), Grigoriopol și în alte regiuni a impus înființarea Eparhiei Nakhicevanului și Basarabiei, care mai includea Moscova, Petersburgul, Novorossia, comunitatea din Basarabia păstrîndu-și, însă, un caracter autonom. În 1858, în Basarabia erau
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și grecii". Cronicarul maghiar Benkö, în Milkovia, vorbește de prezența armenilor în orașul Sibiu, unde, în 1447, exista și un protopopiat armean. Iar compatriotul lui, András Veres, semnalează armeni și în Bistrița începînd din sec. XVI. Iorga menționează, de asemenea, negustori armeni în Alba Iulia prin 1678, precum și în Făgăraș. Invazia regelui polon Albert în Moldova (1497), urmată de persecuții și oprimări, a făcut ca 700 de familii de armeni să fugă din Suceava în Transilvania, Ungaria și Galiția. La acestea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
exercitarea meșteșugurilor, la alegerea de judecători proprii, în scopul de a se da un impuls negoțului și meseriilor decăzute din cauza războaielor cu turcii. Integrați economiei transilvănene, armenii constituiau, în sec. XVIII, cel mai însemnat factor comercial din răsăritul Imperiului austro-ungar. Negustorii armeni exportau îndeosebi vite și lemne în Europa occidentală, iar meșteșugarii se organizaseră în bresle de lăcătușerie, blănărie, argintărie, dantelărie, măcelărie, covoare. Printre cele dintîi manufacturi înființate în sec. XVIII s-au aflat cele de piei din Gherla și de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
erau satele Popești-Manuc și Mănucul. Iar în afară de vestitul han al aceluiași Manuc, în București au existat și alte hanuri aparținînd unor armeni: hanul Cîmpineanu, proprietate a fraților Petre și Ioan Serafim (1832-1846), hanul lui Slaison Armeanul (începutul sec. XIX), hanul negustorului Simon (1870-1889), hanul lui Grigore Caacaș (1870-1880). Cînd în timpul domniilor fanariote, elementul armean a fost supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
unor armeni: hanul Cîmpineanu, proprietate a fraților Petre și Ioan Serafim (1832-1846), hanul lui Slaison Armeanul (începutul sec. XIX), hanul negustorului Simon (1870-1889), hanul lui Grigore Caacaș (1870-1880). Cînd în timpul domniilor fanariote, elementul armean a fost supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante intrate în vistieria țării. Alți negustori au devenit furnizori domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]