6,675 matches
-
să găsesc răgazul de care încep să simt nevoie, să am puterea să o scriu. Îmi pare rău că nu reușesc de fiecare dată noaptea, când mă gândesc la tema mea, să notez ceea ce descopăr sau inventez. Sper ca, totuși, obsesia să-mi întărească ideile și în cele din urmă să încep a le ordona. Oricum, după ce vom scoate această premieră, am un răgaz de o lună până vom începe lucrul la următoarea piesă (montată de Ada Lupu) și sper să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mică și fericită. Nu are numai o natură frumoasă, cu climă agreabilă, ci și legi sociale exemplare, foarte liberale... Oamenii de aici mă fac să mă gândesc la elvețieni și olandezi. Modești și naturali. La naiba cu statele mari și obsesiile lor. Dacă aș putea, le-aș diviza pe toate în țări mai mici..." La 16 decembrie 1928, cobora de pe vasul "Buenos Aires" președintele SUA, Herbert Hoover, iar la 4 decembrie 1936, de pe crucișătorul "Indianapolis" un alt președinte, Franklin Roosvelt. Pe aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a pierdut deloc valabilitatea. Pentru radicalii americani, principalul inamic Își are baza la Washington, de unde vin toate relele. Dar poate fi Învinuit „capitalismul de stat puternic centralizat” pentru amenințarea cu genocidul sau pentru capacitatea de a-l Înf)ptui, pentru obsesia v)rs)rii de sânge? Refuz s) cred c) acest „capitalism de stat” este atat de diabolic, Înclinat spre conspirație și atotputernic precum Îl prezint) Chomsky. Este nevoie de dușmani În afara ț)rii pentru a ne menține docili, Înfricoșați și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
anii din preajma plecării tale se Încheia În teatrul românesc perioada polemicii cu cămașa de forță a realismului socialist. Atât timp cât cultura se Închide Într-o singură polemică, ea Își clădește noi limite. Voi - tinerii regizori ai anilor ’60- ați ieșit din obsesia dualității realism-nonrealism: Manea prin clovnerie sumbră, Helmer prin modul său de a dezbrăca teatrul de teatru, lăsând cuvântul și gândul să acționeze pe scenă, tu prin nelimitata libertate a jocului. Și cred că spectacolul cu Iulius Cezar a fost răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
după 11 septembrie 2001, fapt care a adâncit dimensiunile tragice ale piesei, care era acum citită prin filtrul situației irezolvabile a conflictelor din Orientul Apropiat. Ceea ce se vedea clar În acel moment, din perspectiva recentelor evenimente brutale, era faptul că obsesia răzbunării din piesă duce la o situație fără ieșire, la un ciclu veșnic repetat al violențelor. Neguțătorul din Veneția - unde problema rasismului, expusă atât de subtil de autor, stârnește ușor În zilele noastre confuzii de interpretare și chiar și cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa unei alte ocupații și străduindu-se să-și explice absența mea. Dar să-mi privesc obiectiv demonul! Cu excepția părinților mei, nimeni nu-mi Înțelegea cu adevărat obsesia, și abia după mulți ani am Întâlnit un tovarăș de suferință. Unul dintre primele lucruri pe care le-am Învățat a fost să nu depind de alții ca să-mi sporesc colecția. Într-o după-amiază de vară a anului 1911, Mademoiselle
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
naturii, o tărăgănare și o trândăveală care au permis Înainte de toate formarea unui Homo poeticus - fără de care sapiens n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nostru. Căci la Paris, Marcel Mihalaș, om de exemplară rigoare morală, s-a simțit dator să riște o vizită la Paul Goma. A făcut acea vizită și... s-a speriat. Era un om bolnav și sperietura lui, repede transformată în obsesie, trebuie judecată nu în sine, ci exclusiv pe fondul maladiei nervoase de care suferea de ani de zile. S-a întors deci cu impresia, cu certitudinea că vizita la Goma (care tocmai se muta într-o altă locuință) a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contradicție cu viziunea foarte personală a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personală a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor care o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză, în manechine înlemnite de spaimă. În Roșii și albii, un lanț de trăgători pornește la pas la atac îndepărtându-se tot mai mult de obiectiv până ce devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintre care cei mai mulți erau proprietari, mari sau mici. Curat superioritate! * Nici vorbă să fiu împotriva Occidentului. Sunt împotriva temenelelor de rit oriental pe care unii le fac de zor Occidentului. E, totuși, altceva. * Unde și cum a dispărut gălăgioasa noastră obsesie cu privire la independență, neamestec în treburile interne etc.? A dispărut, pur și simplu. * Câte lașități, oportunisme, mici și mari compromisuri pentru o viață de numai 70 și ceva de ani - îmi spun citind cifrele anilor nașterii și morții unui scriitor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
angoasă ale cărei semnale, în Cântăreața cheală de pildă, deci în prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană, aș îndrăzni să zic ; mai concretă, anume obsesia morții, ce își
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană, aș îndrăzni să zic ; mai concretă, anume obsesia morții, ce își află apoteoza în Regele moare, piesă în care autorul a transpus de fapt, în chip desăvârșit, sub specia teatrului, acel Jurnal
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un clișeu exegetic. Obsesia vidului în teatrul lui Eugen Ionescu merge dilatându-se până la apoteoza ei din Scaunele. Dar apoi se comprimă în altă obsesie, decurgând din prima, dar mai directă, mai umană, aș îndrăzni să zic ; mai concretă, anume obsesia morții, ce își află apoteoza în Regele moare, piesă în care autorul a transpus de fapt, în chip desăvârșit, sub specia teatrului, acel Jurnal, august 1932, din Nu. E de remarcat că, fără să dispară, comicul propriu-zis începe să se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără să dispară, comicul propriu-zis începe să se retragă, dar rămâne grotescul și rămâne, dominant în Regele moare, carnavalul. Regele Bérenger e un rege de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Regele moare, carnavalul. Regele Bérenger e un rege de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea, singura realitate care neagă neantul. Soții Smith, soții Martin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
certitudine, mi se pare necesar să ne întoarcem la întrebările și îndoielile sofiștilor, mai ales că relativismul proclamat de ei este reluat astăzi de știința cea mai sigură, de fizica modernă însăși” (ibid., p. 117) ; „Dialectica a împiedicat necontenit, prin obsesia absolutului și a purității, care dusese la nașterea ideilor, o analiză efectivă a realității necesare” (ibid., p. 135) ; „Idealul raționalismului, de a porni de la date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui Kant e o prea frumoasă speculație, de o extraordinară profunzime, dar ca estetică rămâne cam alături de drum (iar din obsesia ierarhizării ajunge bunăoară să plaseze muzica pe ultimul loc, mai prejos de arta grădinăriei, dând ca motiv și faptul că muzica ̀ îi deranjează pe vecini !) ; Hegel, care avea o mult mai bună cultură artistică, și-a umplut Estetica cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sens. Nu mă atrage nimic. Orice încerc îmi pare artificial, superficial, improvizat, fără să-mi dea puterea de a duce gândirea până la capăt. Singura stea călăuzitoare, ce pare că se stinge- familia- mă obsedează și ziua și noaptea. E o obsesie atât de dureroasă. Îmi simt coardele inimii strângându- se. Dar nu mai e cine să înțeleagă. Soția mea, care ar fi fost în drept să mă înțeleagă- pentru că ea e convinsă că „eu n-am fost în stare să o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era ceva intrat deja în fiziologia și psihologia ființei sale. Am băut cu Andrei un pahar de vin în amintirea poetului. Citesc mai departe (în suedeză) din extraordinarul poet persan Attar, Conferința (sau Dialogul) păsărilor. Este vorba mereu despre iubire, obsesia mea de o viață. Se scrie negru pe alb: „Trebuie să fii nebun ca să iubești”. Adevărul pur: de aceea foarte mulți oameni se feresc de iubire, de catastrofalele urmări ale faptului de a „permite” acestei „nebunii” speciale să intre în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
OPERA ARE STATUT ONORANT Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ultimul meu articol de acum două zile din acest generos cotidian, că iată am și primit îmbucurătoarea veste! În articolul cu pricina reaminteam ideea, care devenise parcă o obsesie pentru mine, de a susține în orice împrejurare și în toate mediile propunerea ca autoritățile să atribuie și Operei ieșene statutul de „Operă Națională”. Știam că instituția făcuse demersuri în acest sens, rămase fără rezultat. Iată că, în timp ce rotativa tipărea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]