6,787 matches
-
soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite de sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd și-a luat mascara cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o preocupa suficient de mult cît să aibă grijă de el, fie și doar certîndu-l. Din fericire, Frank a reușit curînd să-și depășească ticul din copilărie. La școală a devenit un jucător de tenis iscusit și eficient, apoi a ocolit cariera academică dorită de tatăl său, făcînd un curs de management hotelier. După trei ani ca asistent manager la un hotel renovat În stil art deco din South Miami Beach, s-a Întors În Europa pentru a conduce Clubul Nautico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
numele lui Dumnezeu... M-am apropiat de ei, mînios că nu fuseseră În stare s-o salveze pe femeia agresată, și le-am bătut În parbrize cu pumnul bandajat. Dar șoferii porniseră deja motoarele. Una după alta, mașinile m-au ocolit și s-au Îndreptat către porți, În vreme ce femeile Își țineau mîna la tîmplă ca să-și ascundă chipul. M-am Întors la club și am Încercat să găsesc victima atacului. Fetele costumate În tîrfe stăteau În hol, cu lista lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ei. Eram convins că la momentul acela nu-și mai dorea de mult să mă vadă Întors la Londra. — Acuma... Cabrera se Întoarse cu spatele la ușile masive din stejar, Încă sigilate cu panglica poliției, și arătă spre cărarea de prundiș care ocolea colțul de sud-vest al conacului, ducînd către bucătărie și garaje. — În sala și camerele de la parter e prea periculos de intrat. Prin urmare, vă sugerez să mergem pe unde a luat-o asasinul. Așa vom vedea evenimentele În ordinea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Prentice, veniți lîngă noi..., mă chemă Elizabeth Shand, din cealaltă parte a piscinei. Își șterse mîinile cu un prosop și-i lovi ușor pe cei doi tineri nemți peste fese, semn că era vremea să dispară de lîngă ea. În timp ce ocoleam piscina, au trecut pe lîngă mine, dar au evitat să mă privească În față, Închiși În trupurile lor numai mușchi jucînd pe sub pielea uleioasă. Au traversat În fugă peluza și au intrat pe poartă În curtea unei anexe cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care Împrejmuia portul, Înconjurat de o mulțime de oameni care veniseră de prin barurile din apropiere cu tot cu băuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
noapte și restaurante; flăcările reflectate le făceau ochii să strălucească precum bijuteriile pe care le etalau toată vara. Braț la braț, un cuplu vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată, șoferița Întoarse capul să vadă ce se Întîmplase, iar pe sub aerul zăpăcit pe care-l avea În acel moment am recunoscut chipul Paulei Hamilton. Am strigat după ea. — Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu șperaclul Încuietorile de la poartă și de la garaj. Crawford se apropie de ușa-rulou, apucă mînerul și-l trase În sus, ca un artist creator de instalații care derulează În fața publicului un tablou metalic articulat. Traversă cu pași mari garajul gol, ocolind petele de ulei de pe podeaua de ciment, și intră pe ușa care dădea În bucătărie, iar de acolo În casă. Mi-am ridicat privirea spre horn. Cu toată credința mea că nu Crawford era vinovat de moartea familiei Hollinger, așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ne trebuie Încă șase terenuri de tenis, echipament pentru sala de gimnastică și un bazin capitonat pentru copiii mici. Hennessy e de acord. Atunci, vă-nșelați amîndoi. Crawford se Întinse peste umărul meu și trase de volan, făcînd Citroënul să ocolească un biciclist În vîrstă și cam nesigur, care părea că se urcase pe două roți avînd Împresia că bicicleta făcea parte din vreo moștenire folclorică. — Niciodată nu-i o idee bună să faci prea multe terenuri de tenis. Astea scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașină, cu fața parcă ciupită din cauza luminii tremurătoare. Evita să mă privească. De pe locul din dreapta, Gunnar Andersson Își Întinse genunchii osoși, apucînd cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
derapînd și nici respirația gîfÎită atît de familiară. Am ieșit din mașină și am trecut pe lîngă Porsche-ul cu motorul cald Încă. Nimic nu tulbura apa din piscină, doar furtunul de vid Îi cutreiera oglinda, aspirînd frunzele și insectele. Am ocolit casa pe alee, trecînd de garaj și de intrarea În bucătărie. Prin peretele de plasă ce Înconjura terenul de tenis, am văzut prosopul și geanta de sport a lui Crawford pe masa de metal vopsită În verde din dreptul fileului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca pe o fată bună la toate. Se credea prețuită și spera că prin asta Allah o va răsplăti cu un soț care să-i dea o soartă ușoară. Îi era tot mai greu să aibă prietene: femeile toate o ocoleau, căci se apropia de treizeci de ani și era cochetă și singură. Un doctor îi propusese să îi fie sigheh și apoi un altul, dar erau bătrâni și burtoși, iar ea se păstrase virgină. Unchiu-său, care era șef de echipă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o nădejde. „Fă-mă, Doamne, puternică, orice ar fi!“, se ruga neîncetat, măcinând din măsele, dar, când o coborâră din dubă, văzu lume adunată și groapa. Se gândise la bici și la glonț, și aproape că auzise urletele mulțimii, însă ocolise în cap că o să fie ucisă sub o ploaie de pietre. „Doamne, care m-ai îndurat pentru tot ce-am făcut, chiar nu ți-am greșit într-atât, sunt femeie, sunt slabă și am avut frică pentru fiecare pas strâmb
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o voce batjocoritoare mi-a atras atenția că alergam în zadar, întrucît altă ieșire din pădure nu exista. Atunci, m-am întors
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de sete și atunci am ieșit să caut apă. Niște trecători m-au zărit, au fugit după mine, aruncând cu pietre să mă lovească și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
carte a fost pusă la index Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reușit să-mi pregătesc apărarea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au mers mai greu la început, până învățară trecătorii locul. Băutura e lucrul dracului. După o săptămână nu mai pridideai de ei în dugheană, că pofta vine mâncând și, de vreme ce li se așezase circiuma în drum, era greu s-o ocolească. 13 Adusese un dulgher de-i făcuse rafturi și tejghea, și cu ce bani u mai rămăsese cumpărase câteva mese și scaune. Împodobise apoi lemnele vopsite cu hârtie colorată, tăiată pe margini cu foarfecele și atârnase la geam de două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu papura în mână. Om în putere, lucra pe frig afară, numai într-o flanelă. - Bună ziua, răspunsese și se ridicase în picioare. O scormoni pe femeie cu privirile. Ocoli putinele dimprejur și se apropie. - Cine ești dumneata? - A lui Grigore, de la groapa Cuțaridei, de-i șef pus de primărie... Meșterul își scutură șorțul și o iscodi: 15 - Și ce vrei? Cocoșată s-a uitat repede la curtea largă, plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn ale instrumentelor. - Cine dă mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se izbeau de lemnul gardului. Căruțașii îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]