7,411 matches
-
împotriva destinului, dar acesta ar trebui să se împlinească pentru efectul tragic al spectacolului, cu toate că eroul l-ar depăși și astfel l-ar învinge. Criticul oferă chiar soluții de detaliu pentru un deznodământ adecvat concepției tradiționale cu privire la tragic. Antigona, glasul orb al destinului, ar putea să-l înșele pe Oedip schimbând ploștile, ceea ce ar duce la otrăvirea lui Eumet. Oedip ar muri la rândul său după ce ar bea din aceeași apă otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
peste picior pe cea care se crede îngerul cu sabia, al morții, și îi reproșează încrâncenarea de a i se ține pe urme : De ce nu ești demnă, să te desparți... civilizat, de cineva pe care l-ai iubit ? [...] Ce turbare oarbă urlă în tine și crește de nu-i mai poți pune frâie ? Acumulezi ură ca o...baterie... Cre zându-te trădată ! Victimă ! Ah, dragă, delirurile astea revendicative (V, p. 677-678). O nouă evocare a momentului din trecut când Marghioala l-a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată încet de baloane colorate, ornamente pregătite pentru nunta Didei cu Ionel (V, p. 687). În Ca frunza dudului din rai, există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior la cerșit de Liana și Viana. Asimilabil destinului, în opinia lui Marian (V, p. 675), infirmul care emite sentințe misterioase despre irepetabilitatea fenomenelor naturale (Luna care răsare în fiecare seară nu este niciodată aceeași lună - I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița protectoare a orașului (Dacă veți respecta cum se cuvine această rânduială sfântă, ea, pentru țara voastră, pentru cetatea voastră, va
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture de pe tron (Să mă răstoarne vrea ;/ Mă sapă-n chip viclean și de-asta-a și tocmit/ Pe-acest coțcar, pe-ăst vrăjitor - Oedip Rege ; Orb și el,/ și tu ! V-ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul ! - Oedip, scena 8 ). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că preferă să dețină autoritatea fără a simți și frământările domniei (Cui oare crezi că drag/ I-ar fi mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
continuă să lupte cu puterile ostile : abia acum/ pot să-i înfrunt ! Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure ! (scena 10). Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii : Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc ! (scena 1). Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai orb ca mine ! [...] Bezna din minte-ți va învălui/ îndată ochii (scena 8). Suprapunerea celor doi sugerează altă semnificație a orbirii care nu se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere : cei lipsiți de posibilitatea de a privi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de sus, coboară-n ghebul/ uscat al unui orb ! (scena 6). La insistențele regelui de a smulge de la Tiresias numele asasinului lui Laios, prorocul îl pune în gardă asupra riscurilor de a dobândi accesul la adevăr : Eu știu și-s orb. Dacă vei ști - orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea (scena 8). Deviza lui Oedip pare să fie Vreau dreptate !/ Și adevăr, oricare-ar fi ! (scena 9), el neputând fi oprit de avertismentele Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 158). În răzvrătirea sa, titanul refuză să-i devăluie lui Hermes adevărul și, mai presus de propria suferință, denunță dezordinea morală a nedreptății (p. 162). Prin darul anticipării, Prometeu descoperă înlănțuirea precisă și necesară între întâmplările viitoare, asfel că oarba fatalitate se preschimbă în lege. Prevăzând hotărârile sorții, titanul proiectează peste haosul lor o ordine, o succesiune necesară (p. 171). Dincolo de tensiunea între cei doi rivali nemuritori, conflictul tragic presupune lupta spiritului cu absolutul. Vina titanului stă în actul intim
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o subordonează temperamentului (p. 234). Vietate primitivă în care lumina conștiinței nu a înflorit încă, mânată de o voință tainică, străină (p. 234), ea întrupează ființa omenească într-un stadiu elementar, violența și cruzimea ei fiind manifestările sublimate ale puterilor oarbe din natură ce-și fac drum prin temperament (p. 237). Nici Agamemnon nici Clitemnestra nu sunt adevărați eroi tragici înzestrați cu acel grad de conștiință în care omul e capabil de autodeterminare (p. 246). Antagonismul dintre soți anunță conflictul tragic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în care succesiunea rapidă a replicilor traduce concentrarea lăuntrică. Ezitând în fața poruncii destinului, Oreste ar vrea să știe dacă are dreptul să-și ucidă mama. În această îndoială se manifestă conștiința umană, care prin fapta tragică se descătușează de legea oarbei determinări : ea duce la formularea limpede, rațională, a problemei morale propriu-zise (p. 280). Persona litatea eroului se încheagă prin întrebarea care îl smulge din uniformitatea conștiinței rasiale : în clipa când își înalță capul peste nivelul vieții determinate, proiectând actul conștiinței
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de minune. Înainte să plec pe lumea cealaltă, vreau să mă delectez cu o femeie care să aibă dinți și care să nu se pișe pe ea. Nu-mi pasă dacă e frumoasă foc au ba; eu sînt pe jumătate orb, iar la vîrsta mea, orice muiere care are de ce să te agăți e-o Afrodită. Am fost limpede? — Ca o carte deschisă. Dar nu văd cum o să vă găsesc eu o femeie... — CÎnd eram de vîrsta dumitale, În sectorul servicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Între patru ochi. Înțelegea și ea că asta nu mai era de-ajuns, că fiecare minut petrecut Împreună de Penélope și Julián Îi unea și mai mult. De mult observase doica În privirile lor sfidarea și sfruntarea dorinței: o voință oarbă de a fi descoperiți, ca taina lor să devină un scandal și să nu mai fie nevoiți să se ascundă prin unghere și poduri pentru a se iubi pe bîjbîite. Uneori, cînd Jacinta mergea s-o Îmbrace pe Penélope, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Separat de grup, Îmbrăcat Într-un pardesiu Închis la culoare și ținîndu-și pălăria la spate, stătea polițistul care Îmi salvase viața cu o zi Înainte. Palacios. Își ridică privirea și mă observă fără să clipească, preț de cîteva secunde. Cuvintele oarbe, lipsite de sens ale preotului erau tot ce ne despărțea de cumplita tăcere. Am contemplat coșciugul stropit de noroi. Mi-am imaginat-o Întinsă Înăuntru și nu mi-am dat seama că plîngeam pînă cînd necunoscuta În cenușiu nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era defectă și că nu putea face decît ceea ce a și făcut: i-a explodat În plină figură. Fumero știa asta cînd i-o dăduse, Într-o cutie, pe peronul gării Francia. Știa prea bine că febra, prostia și furia oarbă aveau să-l Împiedice să-l omoare pe Julián Carax Într-un duel perimat, cu onoare și zori de ziuă, În cimitirul Père Lachaise. Iar dacă, din Întîmplare, ar fi fost În stare să-și adune puterile și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trudindu-se cu meditațiile. Tot ce s-a cheltuit pentru mine este drept să-i revină acum lui. Aceste sume enorme, care s-au folosit pentru mine, nu sunt, de fapt, ale mele. Totul nu a fost decât o eroare oarbă a zeiței Fortuna; banii ar fi trebuit să ajungă la fiul lui P. Pentru el ar fi trebuit să fie cheltuiți, nu pentru mine, care nu sunt decât rodul unui capriciu fantastic al ușuraticului și uitucului P. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiind în clar cu ce se va întîmpla, luciditatea atenuează iraționalul soartei. Îți anticipezi viața, îți trăiești destinul ca un inevitabil fără surprize, căci, într-adevăr, ce-i singurătatea dacă nu viziunea translucidă a fatalității, maximum de luminozitate în agitația oarbă a vieții? Omul politic renunță la conștiință; singuraticul, la acțiune. Unul trăiește uitarea (și asta e politica); celălalt o caută (și asta-i singurătatea). O filozofie a conștiinței nu poate sfârși decât într-una a uitării. Un om care practică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rezervele ființei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. De nu simți că-n tine și-a rătăcit drama un Dumnezeu necunoscut, că forțe oarbe, crescute-n vraja îndurerării, se-nlănțuie pe flăcări tremurătoare, răsărite din atâtea focuri nevăzute - ce nume-ți poți tu da ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există. Pe când în durere, ființa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
isprăvit cu lumea, ispitele cerești te înlănțuie ca o probă a unei ultime rezerve de vitalitate. Cu Dumnezeu eșuăm ratarea înscrisă în excesul de mâhniri. Și când acestea ne usucă simțurile, o senzualitate a inimii înlocuiește cu văpăi subtile agitația oarbă a sângelui. Cerul e un ghimpe în instinct; absolutul, o paloare a cărnii. Viața-mi pare atât de stranie de când nu-i mai aparțin! Trec ani de chinuri și gânduri legate de cer și de pământ, fără să te-ntrebi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai pot filozofa decât poetic. Dar în confuzia absolută, nu mai importă nimic în afară de chinurile și voluptățile nebuniei. Esența grației Sânt multe căi prin care se poate realiza o detașare de pământ, o avântare și o înălțare deasupra unei mențineri oarbe în viață. Există însă numai grația, a cărei detașare de pământ nu înseamnă o rupere a contactului cu forțele iraționale ale vieții, ci un salt inutil, un avânt dezinteresat în care farmecul naiv și ritmul irațional al vieții își păstrează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viață, contactul cu ea înseamnă o întoarcere spre voluptățile naive și inconștiente ale vieții, înspre imaterialitatea ușoară a grației, care, dacă n-a salvat lumea, le-a salvat pe femei. Cum să mai ai idealuri când există pe acest pământ orbi, surzi sau nebuni? Cum să mă bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi? Mă simt responsabil de întunericul tuturora și mă cred un hoț al luminii. Oare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
transparență, deși e fructul iluziei, nu este mai puțin muzicală. Dar tristețea acestei nopți universale este întocmai ca tristețea muzicii orientale, în care predomină mai mult misterul morții decât al iubirii. Precum, în explicarea nașterii iubirii, fenomenul iraționalității ("iubirea e oarbă") este revelator, tot așa, în senzația iubirii, fenomenul topirii este nu mai puțin revelator și semnificativ. Iubirea este o formă de comuniune și de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine această formă decât fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]