8,329 matches
-
să-l omoare. Când îi era foame, prefera să își mănânce friptura sărată cu gloanțe, pipărată cu praf de pușcă și prăjită la fulger. În prezent a rămas în amintire în special pentru animalele moarte pe care le purta drept pălării și pentru faptul că a fost ucis în bătălia de la Alamo. Separând adevărul de legendă, știm cu certitudine că el a inventat axioma: ,,Înainte să acționezi, asigură-te că ai dreptate". Sfatul lui Crockett ar trebui luat în serios, cu
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
și a exclus-o din viața lui. În ziua de 15 octombrie 1917, dansatoarea Margareth Gertruide Zelle Mac Leod, spioana Mata Hari / H 21 a fost adusă în fața plutonului de execuție. Îmbrăcată elegant, în stilul ei, pe tocuri înalte, cu pălărie și mănuși, și-a afirmat cu fermitate nevinovăția, înainte de a cădea răpusă de gloanțe. Presa însă a publicat știrea că Margareth Gertruide Zelle Mac Leod alias Mata Hari și-a recunoscut vinovăția înainte de a muri. Într-o scrisoare, a făcut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
general aceste elemente de relaționare spațială și/sau temporală în cotextul anterior sau posterior, prin intermediul altor enunțuri descriptive. Pe de altă parte, vecinătatea spațială a două obiecte poate fi atît de mare, încît unul poate deveni o parte a celuilalt. Pălăria și bastonul lui Charlot, șuvița și mustața lui Hitler, pipa lui Popeye, îmbrăcămintea și trabucurile americanului din T67 devin elemente constitutive ale personajului. - c2. Relație de analogie: asimilare comparativă sau metaforică ce permite descrierea întregului sau părților sale punîndu-le în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dî la Rotunda. N-am avut a face cu el”. O femeie îmi iese cu plin. Tocmai pune de mămăligă. “Întrebați-l pe nea Nicu Diaconescu, pentru că el știe câte-n lună și-n stele. Ultimu’ haiduc!...” Viitura Cu o pălărie lăsată spre rădăcina nasului, de sub care țâșnesc ochi iuți, oblici și smoliți, ca de veveriță, cu mustață pezevenghe, nea Nicu Diaconescu nu cunoaște astâmpărul. Despică aerul cu nasul, privește stânga-dreapta, ca la ieșirea din vizuină, și arată spre partea cealaltă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dinții... «Creangă nu mai are pe nimeni», crede Maria Roșu de la Vânători. Pot să spun și eu că-s strănepoata lui Creangă, da’ se laudă...» Neculai Apetrei din Humulești a fost gestionar la un depozit alimentar. Te cântărește șugubăț de sub pălărie. Ștefan Apetrei a fost frate cu Chiriac Apetrei, bunicu’ tatei. Bunicu’ meu a fost verișor drept cu bunicu’ lui Ion Creangă. Cuiul - Ce-a rămas după el? - Probabil... casa memorială. Mormântul Smarandei. Tatăl lui nu știu unde-i înmormântat. Eu nu știu unde-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Nici unul. Din contra, l-am promovat pe unul. Din ajutor, l-am făcut șef de post în altă localitate... De ce? Să creăm un precedent în reclamații? Am fost receptivi față de tot ce-a apărut în presă. Dacă se confirmă, jos pălăria! Măsuri disciplinare, până la trecerea în rezervă. Jirlăul este o comună dintre cele mai grele și ca să aduc alți polițiști le mai trebuie doi trei ani ca să-i cunoască lumea. - Aveți cazuri de corupție, confirmate, printre polițiștii din Brăila? - Da, am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a venit și Teletin, cel cu taurul furat.” Un om voinic, înnegrit tuci de soare, își face loc prin lume, să intre și el mai în față. Îl vedeam pentru prima dată. Când a ajuns lângă mort, și-a scos pălăria decolorată, a făcut cruce și a spus apăsat, pentru el, pentru alții: „Dumnezău să-l ierte!” Și a plecat la fel cum a venit. Ochii satului s-au prelins toți după el. „Îi blăstăm mari aiși, bre, îmi spune la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ar putea solicita vânzătorilor să ducă bunurile pe care dorește să le achiziționeze la serviciul de împachetare, aproape de ieșire. După ce și-a făcut cumpărăturile în voie, cu mâinile libere, acesta s-ar putea duce la ieșire, și-ar lua haina, pălăria și cumpărăturile și ar pleca poate cu taxiul, mașina, sau, cine știe, într-o limuzină care îl așteaptă. Uneori nici această abordare nu este suficientă. Magazinul mare de suveniruri de la Disneyland se mai confruntă cu această problemă încă. Acolo, pe
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
lor? Presupun că noi, cei din această generație, vom purta blugi albaștri până la mormânt. Iar dacă blugii vor deveni un fel de uniformă a bătrâneții, oare se va mai atinge cineva de articolele respective? Sau vor avea și blugii soarta pălăriilor cu boruri largi? Lumea produselor pentru frumusețe și îngrijirea sănătății nu prea acordă mare atenție clienților în vârstă, dar în viitor va trebui să facă acest lucru. Ar trebui să fie branduri întregi dedicate persoanelor peste șaizeci și cinci de ani, incluzând
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
mână o haină și să vezi dintr-o privire cum arată pe tine, s-ar putea să o cumperi. Dacă trebuie să cauți o oglindă, cel puțin uneori s-ar putea să te gândești că nu merită efortul. Dacă sunt pălării de vânzare, ar trebui să fie oglinzi chiar acolo, nu la câțiva metri distanță. Și am văzut destule magazine de încălțăminte fără oglinzi la nivelul piciorului. Am văzut și raioane de încălțăminte fără scaune! Toate aceste detalii par atât de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
simte în stare să arunce cartea de pe care a învățat și să încalce toate regulile. În Toronto am vizitat un magazin de vreo sută de metri pătrați care se numea No. 6. În spațiul acela mic de tot proprietarul vindea pălării, rochii, bijuterii, genți, pantofi, eșarfe și CD-uri. Rafturile lui erau luate direct din magazinul Salvation Army. Magazinul acela a fost o adevărată încântare pentru mine, un triumf al energiei asupra spațiului și asupra limitărilor pe care ți le impune
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
a fost ales dintr-o listă de 295 de nume, care au fost supuse alegerii publicului. HO din Hodori provine de la cuvântul coreean pentru tigru, iar DORI este un diminutiv masculin. Cercurile olimpice împodobesc gâtul lui Hodori, care poartă o pălărie „sangano” dintr-un dans tradițional. În anul 1992, spaniolii nu l-au acceptat de la început pe câinele COBI, câinele supranatural de la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona, care a fost realizat de desenatorul Javier Mariscal. Popularitatea lui Cobi a crescut treptat
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză, cu două brațe; să le aprindem; gata. Camera; albul patului de bambus, la stânga, acolo; și vechea tapițerie de deasupra patului, cu desenele roșii, vagi, estompate, albastru-violaceu, atentuate, o nuanțare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tot, sau cel puțin el nu desluși pe nimeni, uluit de privirea ochilor ei. Când trecu el, ea ridică fruntea; el își strânse umerii fără să vrea. După ce se așeză ceva mai departe pe aceeași latură, o privi. Avea o pălărie mare de paie, cu panglici roz care-i palpitau în vânt la spate. Bandourile negre îi conturau coada sprâncenelor lungi, coborau foarte jos și păreau a-i strânge drăgăstos ovalul chipului [...]281. Evident, acest text încalcă obiceiurile narațiunii canonice, de vreme ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
culoarea băltoacelor, pentru că s au repezit, cu limbile scoase, să lingă asfaltul, crezând că e sânge. S-a păcălit, ajutându-l din plin chiar eu și un domn distins, îmbrăcat elegant, cu piese asortându-se - cravata cu ciorapii, pantofii cu pălăria, costumul cu umbrela și mănușile, cămașa cu chiloții (sigur, chiloții nu se vedeau, dar aș fi pariat că se asortau cu cămașa) -, care, după ce a privit mirat lichidul amestecat cu noroi de pe jos, m-a întrebat de unde provenea sângele acela
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
capătul unui gang gol, un cerșetor firav, care părea pictat cu cărbune pe peretele de ceramică albă" și, bulversat de "cruzimea contrastului între acest nenorocit" și "petrecărețul conspirativ, roșu la față", lasă bancnotele pe care le strângea în pumn în "pălăria săracului". Iată și o altă față a "copilului Internaționalei", una dintre puținele care ar fi putut lăsa să se intuiască o metamorfoză atât de profundă precum cea pe care avea să o sufere acesta. VIII.1.2. Portretul tatălui Adeseori
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
trăsurii boierești șade un arnăut cu turban, anteriu scurt, șalvari și cizme galbene, înarmat cu un iatagan și o pereche de pistoale. Mai puțin falnic e vizitiul de pe capră, de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip occidental, cu canaf de aur sau de argint, iar de la brâu în jos - ițari moldovenești. Mulți dintre boierii ieșeni, notează în continuare Ramsay, duc un trai opulent și primesc în vizită pe ofițerii armatei ruse, dar manierele lor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o schimbare răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aga Ilie Kogălniceanu dobândea astfel profil de „personaj“, în buna companie a unora cu statut literar confirmat. A coconului Ianache din Comodia vremii (1833), potrivnic noului mod de viață promovat de fiicele sale: „N-auzeai mai înainte bonton, ceai și pălării. Acum cine le mai scoase, n-ar mai fi nici pă pustii. Văd bine că n-avem stare și șădem la maala, / Ș-o țin una tot pă mare, zi și noapte dandana.“ A coconului Anastase din O soarè la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
s-ar zice, sunt de prisos. 7 La 6 aprilie 1832, marele vornic Grigore Filipescu (cel care, cu doi ani mai devreme, intrase în atenția lui Metternich prin îmbrăcarea hainelor europene) se făcea purtătorul unei noi inițiative: „au pus dumnealui [...] pălărie în trei colțuri cu puf alb pă margine ca ghenărarii, cerând de la Chisilov a îndemna și pă ceilalți boieri a face și dumnialor asemenea drept iniformă. Și ghinăraru i-au zis că aceasta rămâne la fieștecăruia voință, dar frumos lucru
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
iniformă nouă înaintea cailor, cu alți șase pă jos pă lângă cai și cu alți doi dinapoia carătii, toți într-un port, apoi pă-mprejur ofichiliiata cu pene albe în cap, iar domnul singur în carătă, cu iniformă militărească, cu pălărie și pană albă mare în cap, carea o ținea jos în carătă“. Ochiul cronicarului reține, explicabil, mai ales elementele de inedit ale cortegiului, menționându i în treacăt pe arnăuții amestecați printre militari și pierzându-i din vedere pe păstrătorii vechiului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de a gândi al secolului XIX acordă însă variantei „fiziologice“ tăria locului comun, a unei convingeri extrem de răspândite. A. Russo consideră că „șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul“. D. Ralet crede și el că înlocuirea ișlicului cu pălăria a ușurat „fluturările gândului“. S-ar părea că o națiune își schimbă caracterul odată cu costumul, presupune Marie Boucher (o franțuzoaică stabilită în Moldova); „oricum fie, este vădit că una nu se tâmplă fără alta. Molăciunei obiceiurilor boierului i vinea bine
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
un compatriot al său, pictorul Lancelot, va socoti că „oribila șapcă plată de piele [...] trădează, la purtătorii ei, un atașament încăpățânat față de ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă, un bufon“ (A. Russo). În pragul dispariției definitive, ultimele anterie produc reacții asemănătoare. Omenirea se desparte de trecut râzând, adică
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în schimb de la oarecare distanță, faptele capătă culoarea legendei. Unii cred că-l pot numi pe însuși inițiatorul mișcării de înnoire: „Iancu Roset - scrie Cezar Bolliac - a fost cel întâi boier care a lepădat binișul și ișlicul pentru frac și pălărie“ (Trompeta Carpaților, 1866, nr. 437); alții trec la letopiseț pe cei din urmă cavaleri ai vetustății: „Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum cu anteriu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
structurilor care iau naștere din noaptea inconștientului, de acolo de unde contrariile nu sunt diferențiate). Aici însă trecerea câinilor prin sângele uman echivalează cu apropierea lentă de moarte; verbul "a linge" adesea utilizat ("Ploile-n haltă băloase, și-n stradă/ ling pălăriile", Oxidare, "un termometru umed a lins temperatura", Diagramă) nu mai exprimă capacitatea vindecătoare a acestei acțiuni, așa cum este ea subliniată de tradiția magică, ci, dimpotrivă, o ștergere a granițelor dintre viață și moarte. Câinele este, în acest caz, doar un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]