6,691 matches
-
învelește-l în hârtie și dă-mi un băiat să mi-l ducă până colea, la biserica Sfântul Andrei, că stau la frate-meu, la Popa Petrache... și ți l-oi plăti acasă, că n-am la mine bani potriviți. Pescarul, văzând cât de bine este îmbrăcat mușteriul, nici nu se gândi să se împotrivească. ― Cum doriți dumneavoastră, boierule! Măi Ilie, ia crapul și du-te cu boierul până la dumnealui acasă! Are să-ți dea 150 de lei. Să trăiți, boierule, și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pește, să plec! ― În genunchi, taică, în genunchi! ― Dă-mi banii după pește, părinte! Cât p-aci să iasă ceartă. Popa văzu că nu e lucru curat și că la mijloc trebuie să fie o șiretenie și, întrebîndu-l pe băiatul pescarului ce s-a întîmplat, acesta îi istorisi toată povestea. Dar, când să-l caute pe pungaș, ia-l de unde nu-i! S-a-napoiat bietul băiat necăjit la stăpînu-său: iar hoțul de păgubaș i-a tras o chelfăneală bună și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de familie. Și nu numai. Bine, scriu, dar las în seama ta să le așezi cât mai bine în vitrina lumii. Sper să însemne ceva. * De toate am fost: cherestegiu, telefonist, învățător, legător de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor...numai arhivar la propria arhivă, nu. Și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut la Dobrinești
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Știa românește fiindcă făcuse șapte clase, adică cursul primar de patru clase și încă trei clase, cursul complementar. Locuitorii satului erau lipoveni. Cu Babaca și cu fata am cutreierat tot satul, comună mare și tot cu oameni înstăriți, în majoritate pescari. De acolo se putea merge la Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori de la Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
între altele poștă cu telefon, trei școli, cinematograf, pichet de grăniceri, agenție NFR (Navigația Fluvială Română) și SRD (Societatea Română Dunăreană). Vapoarele NFR circulau ziua iar SRDurile noaptea. Două curse în 24 de ore între Brăila și Vâlcov. Agriscovii erau pescari de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de mare. De obicei veneau acasă la 2-3 zile. Specialiști în sturioni, pescuiau laolaltă moruni, nisetri, cegă. Peștele prins era dus la cherhanale, acolo unde se scoteau și se pregăteau pentru a fi ambalate în cutii renumitele icre negre. Fiecare pescar, cred, aducea acasă cota lui neimpozabilă de pește, un morun doi, bine legați sub linia de plutire a bărcii. Toți știau și nimeni nu afla. Într-o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
crede că a fost mutată la mai multe mile distanță. Atunci când casa îți devine întreaga lume se numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se repezeau să scrie un cec. Să dea o petrecere. Au organizat un banchet pentru victimele minelor de teren. O serată dansantă pentru victimele traumelor craniene severe. Fibromialgie. Bulimie. Un cocktail și o licitație fără strigare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de rachiu și câteva pachete de țigări Mărășești. - Puteți merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur cred că nu este pește. Moșul zice: - Și cum nu bate deloc, începând să-și agite bățul gros noduros și destul de lung, parcă vrând să certe peștele
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de locurile minunate și, nu în ultimul rând, de lecția de pescuit din acea parte a județului ne-a purtat pașii din nou spre revedere. Dar bătrânul paznic și pescar, nu cu mult timp în urmă, plecase spre alte locuri, spre eternitate și la judecata supremă. Am simțit ca o apăsare, o durere și o părere de râu, o suferință pentru pierderea lui. Viespile Era într-o minunată zi a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Razele soarelui iși mai făceau loc printre frunzele de copaci și trestia înaltă, stingându-se în apă. Pe furiș priveam fața lui Virgil. Probabil se gândea la pățania mea, episod ce va rămâne ca o nouă întâmplare din viața de pescar. Soarele încins și aerul dogoritor din jur au început să se mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și moara, ca să mă simt ca într-o poezioară a dușmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu sunt pescarul... dar ce comandați astăzi? — Ce-mi oferi? — Ce zici de niște sawara proaspăt? — Cât costă? — Patruzeci de yeni felia. — E cam scump. Mă-chan ieși în ușa bucătăriei și, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu sunt pescarul... dar ce comandați astăzi? — Ce-mi oferi? — Ce zici de niște sawara proaspăt? — Cât costă? — Patruzeci de yeni felia. — E cam scump. Mă-chan ieși în ușa bucătăriei și, cu mâinile în șolduri, se uită încruntată la Shōsuke. — O să avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Arato și Nagai, dar Endō a considerat că ar fi mai bine să plece dimineața foarte devreme, ca să nu se întâlnească cu cineva pe drum. Kobayashi spunea că până și prin mlaștinile acelea mai întâlneai uneori tăietori de lemne sau pescari, cu undițele pe spate, veniți la pescuit de crapi. De aceea, și el era de părere că mai bine porneau înainte de a se lumina. Nu trebuia să-i vadă nimeni când scoteau argintul. Nu era nevoie ca Endō să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se potriveau nici hotelurile gen Okura sau Imperial. Le detesta pe toate. Dar continua să bea vin de o sută de mii de yeni sticla, șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a ieși pe mare Într-o zi friguroasă. Nu știați asta? Se zice că e bine să bei ceai sărat când ieși pe mare pe frig. Eu n-am ieșit niciodată pe mare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
împietri inima, sloi o să mă prefac în mijlocul verii. Frate semn, nici cuvintele nu ne sunt îngăduite să le schimbăm între noi de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe ape, când catargele zgârie burțile norilor, când farul aprinde Steaua Polară, scoicile pavează drumul Carului Mare, peștii într-o băltoacă de lună își vopsesc solzii de culoarea aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pricep să mă ridic mai sus de fereastră. Doamne, întregește-mă țol de cordele în acest fir de urzeală roșie! Decupează, Doamne, din mine atât cât să-ți ajungă pentru un preș la intrare! Împletește, Doamne, din acest fir năvodul pescarului! Îmi este foame de furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru și pe această piatră voi zidi biserică." "Saule, bate vântul a furtună în clepsidră, este vremea zidurilor crescute în inimă, înalță-te, sângele leagă cel mai trainic intențiile." Promisiunea lozului în plic, trei colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sub îndrumarea blândă a Superintendentului, stăteau leneși în fața secției de poliție cu un morman de plase de pescuit și inele de metal, ace și ață de nailon, deloc siguri ce ar trebui să facă, dar distrându-se asemeni nevestelor de pescari ce-și fac de lucru cu plasele în soarele de după-amiază. — Hai, Chottu, îl strigau ei pe băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe vânzătorul de cartofi dulci, cel care vindea alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor. Ridicându-și colțul rochiei, alerga pe scări în jos, cu repeziciune ca să-l poată salva la timp pe străin. Cu sprijinul animalelor, care o însoțeau pretutindeni, îl întoarse cu fața spre
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o frumusețe de fată în fața lui. -Spune-mi că visez și am ajuns în rai . -Nu, nu visezi. Eu sunt reală și mă bucur mult că te-am putut salva pe insula aceasta nelocuită de oameni. După ce-și mai reveni pescarul îi povesti fetei ce a pățit. Când pescuia ca și în alte zile obișnuite, venise o balenă și îi răsturnase barca. Atunci valurile uriașe îl aruncară către stâncile din apropierea malului. Mai departe nu mai știa nimic. Pesemne că el se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din istoria sa și ei vorbesc de schimbarea regimului, Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa este, sire, republicanii au niște idei despre patrie pe care numai ei sunt În stare să le Înțeleagă, dacă Într-adevăr le Înțeleg, Ideile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]