6,437 matches
-
platyrinha), gâsca sălbatică (Anser fabalis), gârlița (Anser albifrons), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), etc. Speciile de pești care populează apele lacurilor și a bălților, dintre care amintim știuca (Esox lucius), crapul (Cyprinus carpio), șalăul (Stizostedion lucloperca) sunt căutate cu predilecție de pescari, iar în apele Dunării și a brațului Borcea întâlnim somnul (Silurus glanis), sturionii și scrumbia de Dunăre. Fauna de interes cinegetic este reprezentată de căpriori, iepuri, mistreți, fazani, specii de răipitoare (vulpi, dihori, bizami), precum și de numeroase specii de păsări
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de interes cinegetic este reprezentată de căpriori, iepuri, mistreți, fazani, specii de răipitoare (vulpi, dihori, bizami), precum și de numeroase specii de păsări sedentare și de pasaj care trăiesc în lunca Dunării. Prin măsurile luate de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, efectivele de vânat sînt în continuă creștere, îndeosebi la căpriori și porci mistreți, de la care s-au obținut trofee medaliate cu aur la concursuri interne și internaționale. 1) rozătoarele, dintre care amintim: popândăul (Citellus citelius), cățelul pământului (Spalax leucodon
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași. Etimologie eronată totuși, "íjász" fiind derivat din "íj" (respectiv "ív", ambele cu sens de arc) și sufixul de profesie "-ász/-ész" care dă spre ex. și cuvintele "kertész" ('grădinar'), "halász" ('pescar') etc. În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askâi Torg, și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului . Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffrey de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
Ioan Popescu și alții, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie 1818 așa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie 1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 și orașul cunoaște o dezvoltare pe multiple planuri
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
de Arheologie „Vasile Pârvan” din București au descoperit, în situl arheologic de la Schela Cladovei (cartier al Severinului actual), urme umane din perioada Paleoliticului. Inventarul arheologic scos la iveală indică începutul vieții omului primitiv, al trecerii acestuia de la stadiul de culegător, pescar și vânator la o civilizație sedentarizată modernă. O altă descoperire importantă a fost cea a unui "Homo Sapiens" în vârsta de 8000 de ani (î.C). Primele săpături pe șantierul arheologic de la Schela Cladovei au fost efectuate de istoricul Vasile
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
lucrări de istoria bisericii române, care susțin că „pe Dunăre, bizantinii au dat denumirile grecești localităților... Maglavit, Calafat, Corabia, Zimnicea etc.” Legenda locală pledează pentru ideea că străvechea așezare a Calafatului ar fi fost la origine o mică colonie de pescari. Potrivit unei legende, în secolul al XI-lea, mai precis prin anii 1040-1042, un oarecare Mihail Calafat, meșter în arta călăfătuirii, găsind pe aceste meleaguri o așezare propice pentru executarea meseriei lui, ar fi înființat, pe malul Dunării, un atelier
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Cetatea Urscia este centrul politic și militar al voievodului Glad. 1366 - Regele Ludovic cel Mare proclamă Orșova “Cetate Regească”. 1524 - Turcii cuceresc cetatea Orșovei. 1660 - Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc". 1829 - se termină lucrările la șoseaua Caransebeș - Orșova
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
folosit pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume și zarzavaturi. Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului. Lucrări silvice (tăieri de amenajare, plantari) în ostroavele de pe fluviul Dunărea. a) Turism de vânătoare și pescuit: ASOCIAȚIA VANTORILOR și PESCARILOR SPORTIVI INTERAGRO, denumită în continuare AVPS INTERAGRO, este o persoană juridică neguvernamentala, de drept privat, apolitica cu patrimoniu propriu, care gestionează pe bază de contract, o suprafață de 22782 ha, suprafața în județul Teleorman: b) Turism industrial: Grupul de firme
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
mică ("Egretta garzetta"), egretă mare ("Egretta alba"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), gușă albastră ("Luscinia svecica"), vânturel mic ("Falco naumanni"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar-mic ("Ficedula parva"), becațină mare ("Gallinago media"), rață cu cap alb ("Oxyura leucocephala"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), notatiță cu ciocul subțire ("Phalaropus lobatus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), resteluț pitic ("Porzana
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
a început în secolul XI. Este mormântul majorității regilor și reginelor engleze, dar și a mai multor oameni celebri. Colțul poeților aduce onoruri scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abație. Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune a Sfântului Petru în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația, dedicată Sfântului Petru, a fost reconstruită în anul 1042
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
în discuți în unele cazuri. Abația s-a îmbogățit nespus de mult pe urma pelerinajelor și a darurilor. Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde Aldrich a avut viziunea cu Sfântul Petru. Exista o tradiție ca pescarii să vină să aducă pește din Tamisa călugărilor de la abație. Se spune că abația era cea mai bogată din Anglia, a doua fiind Abația Glastonbury. Inițial romano-catolică, abația Westminster a adoptat în anul 1535 anglicanismul în urma Reformei Protestante. Atunci, călugării
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
înălțat-o și a ornamentat-o. [[Constantin al VII-lea Porphirogenetul]] s-a ocupat de această operă în anul 940, când a acoperit-o integral cu plăci de bronz aurit, plăci pe care erau săpate reliefuri ce reprezentau fermieri și pescari. Plăcile au fost smulse de nobilii cruciați apuseni, în [[1204]], și apoi topite pentru turnarea de monede. In afara reliefurilor, plăcile purtau și inscripții în limba greacă. Coloana zidită este un monument avântat, cu o înălțime de 32 de metri
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită "Parthenopolis". În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari. În perioda 1840-1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de "Büffelbrunnen" (în ). Numele de „Costinești” l-a luat de la Emil
Costinești, Constanța () [Corola-website/Science/301137_a_302466]
-
a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești pentru a-și promova reformele. Cu 9 ani mai înainte Dobrogea de Nord fusese alipită României prin tratatul de la Berlin după ce fusese luată Imperiului Otoman la capătul războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Pe lângă pescarii greci, oierii români și crescătorii de cai tătari, care aveau aici colibe și bordeie, s-au așezat în sat și ruși scopiți din secta Răscolnicilor, persecutați în Imperiul Rus și refugiați aici în sec. XIX, după cum arată Eugene Pittard în
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
anul 1860 ("Adjidjé"). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se semnalează în Agigea o creștere numerică a populației, îndeosebi păstori, veniți din jurul Sibiului, din părțile Brăilei, Ialomiței, iar mai târziu din Oltenia și Moldova care trăiesc alături de pescarii greci și de tătarii colonizați de Poartă în Dobrogea. Până în anul 1989 în localitatea Agigea nu a existat biserică aparținând, din punct de vedere administrativ-bisericesc, de parohia Eforie Nord. La cererea credincioșilor, în anul 1990, Primăria Agigea și-a dat
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
Moldova, România. Salcia este un sat în comuna Umbrărești din județul Galați, Moldova, România. .Salcia este un sat în localitatea Umbrărești din județul Galați. Potrivit legendei, în zona satului Salcia cândva exista un lac, în mijlocul căruia se afla o salcie. Pescarii adunați din părțile locului se orientau după acest arbore, care le era punct de referință. Estul satului este mărginit de către râul Bârlad, în timp ce vestul acestuia este bordat de râul Siret. Între anii 1975-1976 albia primului dintre acestea a fost mutată
Salcia, Galați () [Corola-website/Science/301222_a_302551]
-
Arad - Timișoara - Lugoj - Deva - Sibiu - Pitești - București. Rețeaua hidrografică este formată exclusiv din pâraie, care izvorăsc de pe teritoriul localității și se varsă apoi în râul Bega: Principalele atracții turistice din zonă sunt: Zona este preferată de asociații ale vânătorilor și pescarilor, dar și de cei care vor să petreacă timpul liber în mijlocul naturii.
Bucovăț (Dumbrava), Timiș () [Corola-website/Science/301345_a_302674]
-
evrei s-au reîntors în oraș și au reîntemeiat o comunitate prosperă. În anul 1265 Haifa a fost cucerită de Baybars I, învingătorul mongolilor, zidurile ei au fost distruse iarăși și localitatea a fost redusă la o mică așezare de pescari. În secolul al XIV-lea Haifa este amintită în relatările rabinului Ashtori Hafarhi (1322)) și ale rabinului Itzhak Hilu (1334). Ei menționează renașterea în localitate a unei comunități evreiești semnificative. În schimb în secolele al XV-lea, XVI-lea și
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
întreaga vale a Doștatului, largă, cu o luncă bine dezvoltată, a fost amenajată piscicol, astfel că în prezent poate fi întâlnită o salbă de lacuri și bălți, însoțite, pe alocuri, de zone umede, deosebit punct de atracție pentru turiști și pescari. VEGETAȚIA - FAUNA - SOLURILE Vegetația este specifică zonelor de dealuri colinare și luncă. Vegetația forestieră este modest reprezentată prin stejar ("Quercus robur"), arțar tătărăsc ("Acer tataricum"), mai puțin brad și pin. Suprafețe relativ întinse ocupă pajiștile naturale din luncă și de pe
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
atins în 1538. Când Norvegia a fost despărțită de Danemarca prin Tratatul de la Kiel în 1814, Danemarca a reținut posesia Insulelor Feroe. Monopolul comercial peste Insulele Feroe a fost abolit în 1856. De atunci, țara s-a dezvoltat înspre o națiune de pescari moderni, cu propria sa flotă. Trezirea națională din 1888 s-a bazat întâi pe lupta pentru limba feroeză, dar după 1906 a avut o orientare mai mult politică, după fondarea partidelor politice ale Insulelor Feroe. Pe 12 aprilie 1940, Insulele Feroe au
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
și alte plante de cultură. O mare parte dintre ei migrează toamna. Cioara neagră și-a mărit considerabil numărul. În număr relativ restrâns se întâlnesc prepelițe, turturele, potârnichi, dumbrăvenci, prigorii etc., iar dintre răpitoare uliul porumbac, șorecarul încălțat, cucuveaua, vulturul pescar. Fazanii colonizați în păduri s-au înmulțit rapid. Ihtiofauna este reprezentată prin peștii autohtoni, astfel: caras, crap, babușcă, obleț, biban, plătică, văduviță, știucă, ghiborț, avat. La distanța de 200 m spre sud de clădirea S.M.T. Dudescu s-au descoperit trei
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
ucrainieni și moldoveni (care au venit la muncile agricole și s-au stabilit aici). Are o suprafață agricolă de 30.600 ha. Populația se ocupă cu creșterea animalelor și cultura agricolă. Îndeletnicirea tradițională, pescuitul, este pe cale de dispariție pentru că bătrânii pescari au murit iar tinerii nu îmbrățișează această meserie. Comuna este de categoria a 3-a cu o populație sub 600 de persoane, singurele locuri de muncă fiind oferite de primărie și școală. Școala are clase simultane 1-3, 2-4 si 5-8
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
Lipoveni (în germană Lipoweny) este un sat în comuna Mitocu Dragomirnei din județul Suceava, Bucovina, România. Când spui lipovean te gandesti automat la Delta și la pescari. Este doar un stereotip, un clișeu larg răspândit. Puțini dintre noi știu că există ruși-lipoveni în Bucovina și Moldova, ei fiind chiar primii sosiți pe teritoriul provinciilor istorice românești, acum mai bine de trei secole. Lipovenii, etnici de origine rusă
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]