14,398 matches
-
chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată a tuturor trupelor aflate În luptă și revenirea gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Înțelese că voievodul avea dreptate. De la Început luase toate măsurile care puteau fi luate. Corpurile de oaste disponibile fuseseră deplasate spre sud. Drumurile fuseseră blocate. Reuși să se stăpânească și făcu câțiva pași Înapoi. Apoi Întrebă, cu o voce pierdută: - Cum s-a Întâmplat?... - La Brănești, răspunse Ștefan. Cosmin trebuia să-l aresteze pe vornicul Isaia și să-l aducă aici. Caz de trădare. A fost prins În capcana turcilor și a tătarilor. Și-a trimis luptătorii spre cetate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e el. Știuse de la Început, de când bătrâna aceea venise la focul lor și le spusese că cineva locuiește În casa părăsită din munții Bosniei de nord. Inima Îi spusese că acolo, În casa aceea, se află iubirea ei. Universul ei pierdut. Că trebuie să ajungă acolo, cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vorbea limba aromână, aproape identică cu limba română vorbită la nordul Dunării, În Țara Românească, Moldova și Transilvania. - Spuneam că trebuie să plecăm spre satele de haiduci din Serbia, unde avem ce ne trebuie ca să Îngrijim rănile... - Da... șopti Erina, pierdută. Apoi tresări, ca și cum i-ar fi venit o idee. Ionuț... Unde e Ionuț? - Parcă era pe afară, la cai, spuse Jovanka. Mihajlo, trimite-l aici pe Mitruț, slujitorul Erinei. Haiducul ieși, aplecându-se să nu lovească cu fruntea pragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se auzi glasul căpitanului Pietro. Mesajul... Ștefan se dezmetici din gânduri și aruncă o privire scurtei scrisori, iar Alexandru, aflat În dreapta domnitorului, observă că mâna Îi tremură ușor. Ștefănești pe Prut. Spătarul Mihail ucis În luptă. O treime din cavalerie pierdută. Bătălia continuă. Dumnezeu să ne ajute. Oană. De pe malul Siretului se auziră tobele. Marșul ienicerilor spre Suceava continua. 3 iulie 1476, ora 17.30 Ștefănești pe Prut Erina Înțelese că, În acele momente, nu mai putea fi „ privirea lui Cosmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ne ajute. Oană. De pe malul Siretului se auziră tobele. Marșul ienicerilor spre Suceava continua. 3 iulie 1476, ora 17.30 Ștefănești pe Prut Erina Înțelese că, În acele momente, nu mai putea fi „ privirea lui Cosmin Oană”. Bătălia era aproape pierdută. Moartea spătarului Mihail, În mijlocul aripii stângi a tătarilor, anulase tot ceea ce fusese stabilit până atunci. Fusese cutremurul care mișcase centrul nevăzut al confruntării spre o posibilă Înfrângere. Iar Oană simțise asta. Așa cum Erina simțise că doar intrarea În luptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-ar fi amintit un lucru important. - Unde e? - Speram să nu mă Întrebi... șopti căpitanul. În drum spre casă. Spre Murgeni. Îl duc răzeșii de pe Valea Bârladului, care știu drumurile ascunse prin păduri. -La Murgeni... repetă Erina, cu privirea pierdută. Când?... -Peste trei zile. La apus. Adierea dimineții culcă ușor iarba Înaltă a câmpiei. La o sută de pași, Apărătorii Își pregăteau caii de plecare. Nimeni nu Întreba nimic. Se știa doar că un ultim mesaj venise de la măria sa. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
greșit. Și am tras după mine soarta țării. - Greșești și acum. Soarta țării nu poate fi hotărâtă de un singur om. Decât În măsura În care soarta acelui om este și ea hotărâtă de soarta țării. - Am pierdut singura bătălie care nu trebuia pierdută. - Nu e singura. Și n-ai pierdut-o fără să știi dinainte că o vei pierde. Ai văzut mai departe decât rezultatul acelei bătălii. Caută adevărul În sufletul tău. Nu de aceea ai venit la mine. Nu fiindcă aici ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străfulgerare de imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia grajduri, fără să se poată distra cu nimic și fără să întîlnească pe nimeni, necum pe Mika-Le. Era o moșie fermecată. Vacile fiind
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat cu migală, fapte și evenimente, învățăminte și reflecții, îndemnuri și sugestii pe care le-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
confrunte sau cel puțin să aibă o idee de felul în care arată, de ce semnificație ar putea să aibă. Dar poate că nu i se poate da nici un nume. Este acel ceva de nenumit care-l lovește pe un om pierdut, al cărui scop unic pe termen scurt abia a fost atins, dar indiferent dacă poate fi numit sau nu, îl face pe Forrester s-o privească pe fată sălbatic, fără să poată înțelege nici de ce se află acolo, nici unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tentații foarte puternice. Elspeth răspunse că nu cunoscuse un om mai dârz ca el, iar domnul Gavin se înnecase cu ceaiul. Apoi, de câteva ori, înceră să menționeze în treacăt că hotărârea luată de Andrew de a lucra cu femeile pierdute, era întru câtva discutabilă. Dar acum o are pe Elspeth, îl dojeni doamna Gavin. Ea îi dă putere să reziste. Nașterea lui Kenneth a fost la fel de grea ca a lui Duncan și medicul îi atrase atenția mamei că și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi Macfarlane i-au oferit un cămin, n-au depășit niciodată barierele unei onestități emoționale. Nimeni altcineva n-a fost interesat de el. Nu aparține nici unui grup, nici unei găști. Nu se simte legat de nimic. Bombayul este mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și să se așeze la una din mesele de marmură. Își neglijează slujbele și dă cu totul uitării îndatoririle față de Elspeth Macfarlane. Pentru a compensa banii pierduți, lucrează ca ghid în port, conducând turiștii dincolo de golf, la insula Elephanta. Așteaptă liniștit în timp ce vasul alunecă printre ramurile încurcate ale manglierilor de pe insulă și la acostare îi îndepărtează pe pretinșii ghizi, ajutându-i pe turiști să urce treptele șerpuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
neapărat adăugat umorul. Iar eu am fost răsfățată în această privință. Am avut prietene al căror farmec te îmbăta ca șampania. Erau de vârsta ta? — Nu, erau cu zece-unsprezece ani mai mari decât mine. Cred că în subconștient mă simțeam pierdută în lume ca Tom Degețel în pădure. Eram fără părinți, fără sora mea, singură în fața pericolului. Într-adevăr, cât au trăit, prietenele mele m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o căldură umană și de o bucurie extraordinare, care străluceau pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi adusese câte ceva drag, rupt din suflet. O doamnă, într-un căru cior, ajunsă cu greu până acolo, mi-a dat un plic cu câteva timbre înfățișându-l pe Regele Ferdinand. Nu știu cine era, desigur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă topesc , Dar m-ascund în inima ta Să simți când îți spun te iubesc ... M-aș ascunde în dragostea mea Când trupul tremură-n patimi , Dar m-ascund în inima ta Cu suflet, cu dor și cu lacrimi ... Lacrimi pierdute Lacrimi pierdute printre gene se scurg Spălând durerea din vechiul amurg, Cioburi de vise iau formă de stele Spălând tristețea din gânduri rebele... Răsari curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
falsa repetat, parcă văd prin potopul de pași un plecat, înainte de-ajuns la atâți decibeli. Va fi cârd și, la pusul de nopți deocheat, vor zbura lilieci în apus de scrobeli, iar prin creierii nopții, puțini și rebeli, neuronii pierduți vor muri ca-n palat. Ca din aripi, din mâini dau acum, lunecând de pe trepte pe străzi, parcă tot ne-auzim, cât de mult am să fug, tot la tine în rând mă visez concertând și-ți promit anonim, de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ne-a fost dat ... Iubito, ne-a fost dat să fim Tu val de râu, eu val de fluviu, Sub tunet să ne risipim în ploile ce curg diluviu. Și sub rostogoliri năuceTalaz în spuma de ocean, Ca două suflete pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dus nici nu mai știu ce nseamnă. De-mbrățișări de vis îmi amintești Când mi-era cald și parcă mi-era frig Și-s mut de dor și nu-ndrăznesc să strig; Și nu te chem, căci nu știu cine ești! Zori pierduți Mi-e dor de ea, de ochii ei de stele, De ziua ce ncepea cu-al ei sărut; îl simt și-acum, sau doar mi s-a părut Când ea e-n toate gândurile mele? A fost a mea cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]