9,309 matches
-
o face independentă, iar suspicioasei pisici i-au trebuit trei milenii de venerație pentru a accepta omul, În vreme ce „prietenul omului“, câinele, a devenit asta doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa zisa necredință a pisicii rezidă În caracterul pe care-l imprimă relației ei cu omul: parteneriatul; dacă bagă de seamă că n’o iubesc Îndeajuns, mă părăsește. Pisica a rămas pe soclul menit zeilor nu Întâmplător: egiptenii știau că ea are un biocâmp reductiv
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar pentru că abia a așteptat momentul În care să-i lingă mâna. Așa zisa necredință a pisicii rezidă În caracterul pe care-l imprimă relației ei cu omul: parteneriatul; dacă bagă de seamă că n’o iubesc Îndeajuns, mă părăsește. Pisica a rămas pe soclul menit zeilor nu Întâmplător: egiptenii știau că ea are un biocâmp reductiv, negentropic, asemenea acelora. În antiteză, câinele Îl are oxidativ, entropic. Și așa se poate explica relația pisicii cu omul: compatibilitatea de fiecare moment a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că n’o iubesc Îndeajuns, mă părăsește. Pisica a rămas pe soclul menit zeilor nu Întâmplător: egiptenii știau că ea are un biocâmp reductiv, negentropic, asemenea acelora. În antiteză, câinele Îl are oxidativ, entropic. Și așa se poate explica relația pisicii cu omul: compatibilitatea de fiecare moment a biocâmpurilor, unul extraordinar de stabil În timp și populație, mai mult, negentropic, acela al pisicii, respectiv acela variabil și În cursul vieții, și În populația sa, al omului, care ajunge uneori, mai precis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocâmp reductiv, negentropic, asemenea acelora. În antiteză, câinele Îl are oxidativ, entropic. Și așa se poate explica relația pisicii cu omul: compatibilitatea de fiecare moment a biocâmpurilor, unul extraordinar de stabil În timp și populație, mai mult, negentropic, acela al pisicii, respectiv acela variabil și În cursul vieții, și În populația sa, al omului, care ajunge uneori, mai precis În jurul vârstei de 30 de ani, chiar entropic. Pisica are un biocâmp negentropic. Și vrea, implicit, un mediu entropic. Pe care-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unul extraordinar de stabil În timp și populație, mai mult, negentropic, acela al pisicii, respectiv acela variabil și În cursul vieții, și În populația sa, al omului, care ajunge uneori, mai precis În jurul vârstei de 30 de ani, chiar entropic. Pisica are un biocâmp negentropic. Și vrea, implicit, un mediu entropic. Pe care-l găsește În omul bolnav, ori În locul metehnei lui: o durere de șale ori o fractură, precum a mea, atât de mediatizată. À propos: atunci aveam biocâmpul exact
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de șale ori o fractură, precum a mea, atât de mediatizată. À propos: atunci aveam biocâmpul exact pe dos, adică entropic, iar motanul „meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori o fractură, precum a mea, atât de mediatizată. À propos: atunci aveam biocâmpul exact pe dos, adică entropic, iar motanul „meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai Îndoieli În privința hranei. Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât se poate de bun, precum o midie, doar pentru că biocâmpul acelei cărni e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai Îndoieli În privința hranei. Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât se poate de bun, precum o midie, doar pentru că biocâmpul acelei cărni e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un aparat, căci al 6-lea simț mi-a adormit... Dar se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un aparat, căci al 6-lea simț mi-a adormit... Dar se dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a adormit... Dar se dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră adună În blăniță eumelanină, o substanță oxidantă, aceea proprie mediului viitor, pe care-l creăm noi, oxidând tot ce ne cade În „labe“. Pisica se pregătește deci de viitor, și regret că „pisica“ de dincolo de microfon e blondă... adică În părul ei se află feomelanină, substanță reducătoare... Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În oraș, unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și, recunosc, treaba asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În oraș, unde veverița deja a sosit. Cade ca din cer numele altei specii: câinele. Da! Iubesc pisica, dar nu urăsc câinele, și nici pe alții. Avem nevoie de toți, ne constituie mediul, chiar dacă nu conștientizăm că nu suntem singuri. Nici măcar independenți... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 iulie 2000, ora 18,09 56. („“)Grabă Omul pare a sta pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
individualități negentropice, metiși entropici. Adică totul se amestecă, „grație“ legăturilor care Încing tot mai strâns Pământul. Doar că asta se cheamă omogenizare, adică entropie, al cărei final e moartea... Cine e de vină? Știința? Setea umană de a cunoaște? Și pisica care-mi toarce acum În poale privește curioasă În jur. Nu știința e de vină. În fond, ea nu e decât consemnarea răspunsurilor pe care Natura catadicsește să le dea Întrebărilor noastre. Ar fi de vină tehnologia, aceea care din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu bună știință e cuțitul de strung cu autoascuțire, la care o față e mai dură decât cealaltă, uzura părții moi dezgolind mereu pe cea dură. Inventatorul a privit cu atenție aceeași structură a incisivilor veveriței, dar și a gheruței pisicii, tot mai dure pe exterior... Copia nu e Însă niciodată perfectă. Un exemplu e vaporul ori submarinul, copiate după pește; și acesta, și copia lui tehnică, Își plasează propulsia la coadă. Dar manevrabilitatea peștelui e cu mult mai bună, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
patrupedul lui prieten i-a compensat-o. Săracul, epuizat, n’a mai putut rezista vicisitudinilor unei vieți libere, cu prieteni dar și cu dușmani. Iar „pacientul“ meu se simte chiar și acum vinovat de o moarte fără voie. A unei pisici. Dar asta nu confirmă pe de a’ntregul posibilitatea premoniției care ar putea sta la baza ghicirii unui viitor. Mai degrabă ridică problema provocării unui eveniment, involuntar desigur, dar pentru care e deja pregătit, implicit are premoniție. E motivul pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe un arid raport științific, nu mă supăr. Pot spune că am vrut-o chiar. Dar culoare, gazetărească, tot veți obține. De la ceilalți contributori ai acestei ediții a Mileniumului. „Milenium“, 24 martie 2001, ora cca. 15,45 62. Leu și pisică Cum să dau greutate spuselor mele decât atârnându-le de picior nu o ghiulea, dar o „greutate“ În sensul de etalon al unei unități de măsură? Și fac apel la o experiență de veacuri multe, a alchimiștilor, cămătarilor și bijutierilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
civilizație. Și, chiar acolo, domeniul lui se restrânge zi după zi. Ingrată soartă de rege al animalelor. Ce să mă mai mir că și moneda omonimă - și românească - face la fel, devenind leuț? Pe când moneda națională va deveni doar o pisică? N’ar fi rău, căci ea știe să se „strecoare“. Aș vrea ca măcar aceea să fie și sălbatică, compensând mica-i greutate cu agilitatea și Îndrăzneala proverbiale... „Milenium“, 21 aprilie 2001, ora 15,55 63. Culori Culoare nu există
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
65. 1764 Fără să fiu superstițios, am ce am cu 17. Așa că invitarea mea În acest spațiu mi se pare nefericită, mai ales că aplic până la capăt vorba cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot iubitoare de pisici. Știu eu? poate ne Încuscrim. Cu tot palmaresul meu alcătuit din victorii à la Pirrhus, mărturisesc că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că aplic până la capăt vorba cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot iubitoare de pisici. Știu eu? poate ne Încuscrim. Cu tot palmaresul meu alcătuit din victorii à la Pirrhus, mărturisesc că admir această jumătate și ceva a speciei noastre și Încerc acum să-mi justific opinia. Din capul locului Însă, trebuie să dezamăgesc: nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
armura, căci cu brațul eliberat astfel Își poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul scutului: ascunderea În spatele a ceva, chiar imaterial. Care se poate chema simbioză ori evoluție: bacteria adăpostită de rădăcina fasolei, respectiv dinozaurul din „spatele“ pisicii. Am Îmbrăcat și apoi dezbrăcat de armură un bărbat. Poate s’or supăra feministele. Dar cum ar arăta ca războinice? Decât ca amazoanele care, pentru a Încorda arcul, Își retezau sânul drept... „Meridian“, 5 octombrie 2001, ora 12,46 68
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
implicit tot mai palide replici ale prototipului keopsian, cedând apoi locul unei arhitecturi complicate dar mai puțin grandioase. Negentropia simplității diminuează, iar zeii nu-și mai găsesc locul. Invincibilitatea de două milenii a Egiptului devine o amintire. Iar primul zeu, pisica Bastet, se răzbună: Atacând Pelouse, Cambyse pune În brațele soldaților primei linii câte o pisică; frica de a lovi o pisică Îi face pe apărători să prefere capitularea... Devenit stat elenistic, Egiptul se Înscrie În spiritul vremii: zidul păstrează blocuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai puțin grandioase. Negentropia simplității diminuează, iar zeii nu-și mai găsesc locul. Invincibilitatea de două milenii a Egiptului devine o amintire. Iar primul zeu, pisica Bastet, se răzbună: Atacând Pelouse, Cambyse pune În brațele soldaților primei linii câte o pisică; frica de a lovi o pisică Îi face pe apărători să prefere capitularea... Devenit stat elenistic, Egiptul se Înscrie În spiritul vremii: zidul păstrează blocuri fasonate de bine de rău, deși acum fierul devenise o obișnuință, doar pe exterior, interiorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar zeii nu-și mai găsesc locul. Invincibilitatea de două milenii a Egiptului devine o amintire. Iar primul zeu, pisica Bastet, se răzbună: Atacând Pelouse, Cambyse pune În brațele soldaților primei linii câte o pisică; frica de a lovi o pisică Îi face pe apărători să prefere capitularea... Devenit stat elenistic, Egiptul se Înscrie În spiritul vremii: zidul păstrează blocuri fasonate de bine de rău, deși acum fierul devenise o obișnuință, doar pe exterior, interiorul fiind o massă amorfă din tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]