6,588 matches
-
aceste fante pentru a menține discul în poziția corespunzătoare în unitate. Deoarece dischetele de 3 1/2 inch folosesc o anvelopă din plastic, mult mai rigidă, care îmbunătățește stabilitatea suportului magnetic din interior, aceste dischete pot înregistra la densități de piste și de date mai mari decât cele ale dischetelor de 5 1/4 inch (vezi figura 11.8). Orificiul de acces la suport este protejat de o închizătoare de metal. Unitatea manevrează închizătoarea, lăsând-o închisă când discheta nu se
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
pentru descrierea unei dischete obișnuite. Tabelul 11.6 Specificațiile suporturilor de stocare ale dischetelor 5 1/4 inch 3 1/2 inch Parametrii suportului Densitate dublă Densitate cvadruplă (QD) Densitate mare (HD) Densitate dublă Densitate mare Densitate foarte mare (ED) Piste pe inch 48 96 96 135 135 135 Biți pe inch 5.876 5.876 9.646 8.717 17.434 34.868 Formula suportului Ferită Ferită Cobalt Cobalt Cobalt Bariu Coercitivitate 300 300 600 600 720 750 Grosime 100
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
cantității de informație care poate fi concentrată cu fiabilitate într-o anumită zonă a suprafeței de înregistrare. Cuvântul cheie, aici, este fiabilitatea. Dischetele au două tipuri de densități: densitate longitudinală și densitate liniară. Densitatea longitudinală este indicată de numărul de piste care pot fi înregistrate pe dischetă și este exprimată adesea ca număr de piste pe inch (TPI). Densitatea liniară este capacitatea unei anumite piste de a stoca date și este exprimată adesea ca număr de biți pe inch (BPI). Din
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
suprafeței de înregistrare. Cuvântul cheie, aici, este fiabilitatea. Dischetele au două tipuri de densități: densitate longitudinală și densitate liniară. Densitatea longitudinală este indicată de numărul de piste care pot fi înregistrate pe dischetă și este exprimată adesea ca număr de piste pe inch (TPI). Densitatea liniară este capacitatea unei anumite piste de a stoca date și este exprimată adesea ca număr de biți pe inch (BPI). Din nefericire, aceste tipuri de densități sunt adesea confundate atunci când sunt comparate diferite discuri și
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
două tipuri de densități: densitate longitudinală și densitate liniară. Densitatea longitudinală este indicată de numărul de piste care pot fi înregistrate pe dischetă și este exprimată adesea ca număr de piste pe inch (TPI). Densitatea liniară este capacitatea unei anumite piste de a stoca date și este exprimată adesea ca număr de biți pe inch (BPI). Din nefericire, aceste tipuri de densități sunt adesea confundate atunci când sunt comparate diferite discuri și unități. Specificația de coercitivitate a unui disc se referă la
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
câștigată de campionul mondial Jackie Stewart. În 1982, a ieșit din nou din calendarul competițional al Formulei 1. Această a doua pauză a fost cauzată de retragerea lui Reutemann și de Războiul Malvinelor. În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului. Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
din New York care, în dorința de a distruge noua creație a spațialilor - pe Olivaw - l-a confundat cu Sarton, pe care l-a ucis din greșeală. Realizând ce făcuse, încercase ulterior să potrivească aparențele astfel încât să ducă ancheta pe o pistă falsă. 1. Conversație cu un comisar 2. Călătorie în expres 3. Incident într-un magazin de pantofi 4. Prezentarea unei familii 5. Analiza unei crime 6. Șoapte într-un dormitor 7. Călătorie în Orașul Spațial 8. Dezbatere asupra unui robot
Cavernele de oțel () [Corola-website/Science/309665_a_310994]
-
Marelui Premiu al Franței pe un nou circuit: Circuitul Paul Ricard. Până în 1980, când traseul circuitului a început să cadă în dizgrație, pe Charade au continuat cursele de Formula 3, de turisme, de raliuri, dar și altele. Din cauza faptului că pista este amplasată pe versantul unui munte, a fost imposibil să se construiască zone adiacente mai mari, imperios necesare desfășurării unei curse moderne. Aceeași problemă s-a întâlnit și la vechiul Nürburgring. În 1980, trei comisari de cursă au decedat la
Circuitul Charade () [Corola-website/Science/309674_a_311003]
-
2 Mach și fără postcombustie, dar în practică s-a descoperit că avionul consuma mult mai mult combustibil în perioada trans-sonică, chiar dacă postcombustia este relativ ineficientă. Deoarece motoarele cu reacție nu sunt deloc eficiente la viteze mici, Concorde mergea pe pistă folosind doar două motoare pornite. Frecarea suprafețelor exterioare cu aerul ducea la încălzirea cabinei în timpul zborului. Suprefețele interioare, precum ferestrele sau panourile erau calde la atingere la sfârșitul zborului. Exceptând motoarele, cea mai fierbinte structură a unui avion supersonic este
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
plămânilor cu oxigen sub presiune.(sitemul CPAP) Botul înclinabil al avionului Concorde, dezvoltat de Marshall Aerospace, permitea aeronavei să aibă o formă aerodinamică la viteza de croazieră, dar să nu obstrucționeze câmpul vizual al pilotului în timpul manevrelor de rulare pe pistă, de decolare și de aterizare. Datorită unghiului mare de atac, botul alungit obstrucționa vizibilitatea și, prin urmare, acesta trebuia să fie înclinabil. Botul înclinabil cuprindea și o vizieră mobilă, retractabilă în interiorul botului înainte ca acesta să coboare. Când botul se
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
coboare. Când botul se ridica, viziera se ridica și ea în fața geamului cabinei pentru eficiență aerodinamică. Un modul de comandă din cabină permitea vizierei să se retragă iar botul să coboare cu 5°față de poziția orizontală standard în timpul rulării pe pistă și decolării. După ce avionul decola și se îndepărta de aeroport, botul și viziera se ridicau. Înainte de aterizare, viziera se retracta și botul cobora la 12.5° sub orizontală pentru o vizibilitate sporită. După aterizare botul revenea la poziția de cinci
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
a fost contestat, invocând dovezi că avionul Concorde era supraîncărcat, combustibilul nu era distribuit uniform și că terenului de aterizare îi lipsea o componentă vitală. S-a ajuns la concluzia că aparatul a deviat de la cursul său normal încă de pe pistă, ceea ce a redus viteza de decolare sub valoare minimă critică. Înaintea acestui accident, Concorde a fost cel mai sigur avion comercial în funcțiune în termeni de victime per kilometru, adică zero. Totuși, siguranța unui avion nu poate fi măsurată cu
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
pentru a juca împotriva viitorilor campioni, Djurgårdens IF. Elfsborg a pierdut meciul cu 8-1. Un mare efort din partea clubului în ultimii ani a fost construirea stadionului Borås Arena, înlocuitorul vechiului Ryavallen. Borås Arena este o arenă modernă de fotbal, fără pistă de atletism. Clubul a primit sprijin de la municipalitate pentru a putea construi această arenă. În 2006 IF Elfsborg a câștigat Allsvenskan și, astfel, al cincilea campionat național. Înainte de sezonul 2006, golgheterul Hasse Berggren a părăsit clubul pentru a juca la
IF Elfsborg () [Corola-website/Science/310082_a_311411]
-
deschis în 1897 pentru costul de 16,400 de lire sterline. Oficial, se numea "Aston Lower Grounds" iar locul unde a fost construit a fost folosit de un parc de distracții din era victoriană. Terenul era înconjurat inițial de o pistă lată de ciment pentru ciclism și o pistă de alergări. Primul meci care s-a jucat pe Villa Park a fost un meci "amical" dintre Aston Villa și Blackburn Rovers, la data de 17 aprilie 1897, o săptămână după ce Villa
Villa Park () [Corola-website/Science/310671_a_312000]
-
de lire sterline. Oficial, se numea "Aston Lower Grounds" iar locul unde a fost construit a fost folosit de un parc de distracții din era victoriană. Terenul era înconjurat inițial de o pistă lată de ciment pentru ciclism și o pistă de alergări. Primul meci care s-a jucat pe Villa Park a fost un meci "amical" dintre Aston Villa și Blackburn Rovers, la data de 17 aprilie 1897, o săptămână după ce Villa a câștigat eventul (a câștigat atât Football League
Villa Park () [Corola-website/Science/310671_a_312000]
-
de birouri și parcarea pentru 1500 lire. Aceste achiziții erau prima rundă dintr-un plan ambițios al președintelui Frederick Rinder, care dorea să extindă capacitatea stadionului la 120,000 de locuri. Planul a căzut însă, din cauza izbungnirii primului război mondial. Pista de atletism a fost îndepărtată în 1914 atunci când au început lucrările la Trinity Road Stand, și terenul a fost îndreptat. Când a fost terminată în 1922, Trinity Road Stand era considerată una dintre cele mai mari și grandioase din Marea Britanie
Villa Park () [Corola-website/Science/310671_a_312000]
-
aeroporturi acreditate de pe teritoriul României. În Iași, primele zboruri au avut loc în anul 1905. În anul 1926, odată cu inaugurarea cursei București-Galați-Iași și Chișinău, Aerodromul Iași capătă statut de aeroport comercial. În anul 1969 aeroportul este modernizat, se construiesc o pistă de beton în lungime totală de 1.800 m și un terminal pentru pasageri. O nouă modernizare a aeroportului are loc în anul 2001, cănd terminalul de pasageri este adus la o capacitate de procesare simultană de 150 pasageri/oră
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
sistem instrumental de aterizare CÂT ÎI. În 2012, în scopul creșterii capacității de procesare pasageri, a fost inaugurat un nou terminal. Cu o suprafață de 1.210 mp, terminalul T2 este destinat, în principal, curselor interne. Aeroportul Iași are o pistă de decolare-aterizare din asfalt, de 2.400 metri lungime și 45 metri lățime, prevăzută cu două acostamente a 7,5 metri fiecare, două căi de rulare (prima are o lungime de 280 metri și 23 metri lățime, iar a doua
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
asfalt, de 2.400 metri lungime și 45 metri lățime, prevăzută cu două acostamente a 7,5 metri fiecare, două căi de rulare (prima are o lungime de 280 metri și 23 metri lățime, iar a doua, parte din fosta pistă 15/33, este în lungime de aproximativ 1.000 metri), precum și o platformă cu șapte locuri de parcare. În anul 2005, Consiliul Județean Iași a inițiat un proiect de modernizare a aeroportului, investiție estimată la 200 milioane euro. Proiectul de
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
locuri de parcare. În anul 2005, Consiliul Județean Iași a inițiat un proiect de modernizare a aeroportului, investiție estimată la 200 milioane euro. Proiectul de dezvoltare prevedea construirea unui nou terminal de pasageri, a unui terminal cargo și a unei piste de 3.000 m separată de cea curentă. După întocmirea studiului de fezabilitate, implementarea proiectului a suferit numeroase amânări, din cauza revendicărilor de teren din zona unde urma să fie extins Aeroportul. În cadrul primei etape de punere în aplicare a proiectului
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
să fie extins Aeroportul. În cadrul primei etape de punere în aplicare a proiectului, s-a semnat, pe 4 iunie 2013, cu asocierea Max Boegl România, SC Vega ’93 SRL și SC UTI Grup SĂ, contractul de construire a unei noi piste cu lungimea de 2.400 m. Lucrările, ce au inclus, de asemenea, extinderea platformei, a caii de rulare, precum și construcția unui nou terminal (T3), au fost finalizate în noiembrie 2015. Pe data de 20 august 2014, noua pistă 14/32
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
unei noi piste cu lungimea de 2.400 m. Lucrările, ce au inclus, de asemenea, extinderea platformei, a caii de rulare, precum și construcția unui nou terminal (T3), au fost finalizate în noiembrie 2015. Pe data de 20 august 2014, noua pistă 14/32 a devenit operațională. Terminalul T3, inaugurat pe 17 octombrie 2015, a devenit operațional începând cu 25 octombrie 2015. Pe viitor, sunt prevăzute noi etape de dezvoltare a aeroportului ce includ prelungirea piștei la 3.000 m și extinderea
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
și zugravi, care împreună cu Ioan Zugravul, originar tot din Elciu au pictat în ultima parte a secolului XVIII și începutul secolului XIX mai multe biserici de lemn din județele Sălaj, Satu Mare, Maramureș și Cluj. Construită în satul Elciu de către meșterii Pista Géczi și Ioan, Baboș și Ioan Farcaș care au primit în schimbul lucrului lor o suprafață de pământ, pe terenul cedat în anul 1766 de către un anume Bodor, vechea biserica de lemn este înlocuită de o nouă biserică de zid fapt
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
din următorii 34 de ani. În 1985 s-a desfășurat ultimul Mare Premiu al Olandei. Compania care susținea financiar circuitul (CENAV) a ieșit din afacere și ca urmare Circuitul Zandvoort a dispărut din Formula 1. Deținută de municipalitatea din Zandvoort, pista n-a mai fost folosită o perioadă, iar în 1987 cam jumătate din ea împreună cu o parte din terenurile adiacente au fost vândute către Vendorado, o companie de parcări. Ulterior, un grup de oameni și mai multe firme au inițiat
Circuitul Park Zandvoort () [Corola-website/Science/309316_a_310645]
-
a născut , cu un traseu remodelat și cu o lungime provizorie de 2,6 km (1,6 mile). În 1995, CPZ a obținut permisiunea guvernului olandez de a construi un circuit corespunzător cerințelor internaționale. Proiectul a fost finalizat în 2001. Pista a fost redesenată, noua lungime a circuitului fiind de 4,3 km (2,7 mile). S-au construit noi boxe și o nouă zonă de standuri pe marginea celei mai lungi linii drepte a circuitului. Alături de cursele de DTM (Campionatul
Circuitul Park Zandvoort () [Corola-website/Science/309316_a_310645]