6,499 matches
-
realizată într-un stil eclectic, în care se combină reminiscențe tradiționale cu elemente inovatoare ce aparțin limbajului epocii. Programul iconografic este, în linii generale, cel caracteristic bisericilor maramureșene. Pictura a fost realizată între anii 1793-1794, după cum rezultă din pisanie (pe poalele bolții în naos, de la sud, pe vest și apoi la nord): „Această sfântă besărică s-au început a să zugrăvi în anul 1794 în zilele pre înălțatului împărat Franțiscu și a escelenție sa episcop Boceski și vicăraș Alexander Șagari, viți-arhidiacon
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
tei în „sculptură de traforaj”, reprezentând vița de vie cu struguri și frunze, având medalioane cu cei patru evangheliști, apostoli și prooroci. Pe bolta naosului este reprezentată Sfânta Treime în redactare occidentală, între capete de îngeri, stele și flori. Pe poalele bolții, în extreme, sunt pictați evangheliștii, iar între ei, primele capitole din ,Geneză’’, cu punctarea celor dintâi păcate umane: Ispita șarpelui, Cain îl ucide pe Abel, Adam și Eva lucrând pe pământ și Lameh îl ucide pe Cain. Registrele superioare
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic. Cele șase sate
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
află pe versantul sudic al dealului Istrița, care reprezintă punctul de maximă altitudine al comunei (). Principalele sate se află pe versantul acestui deal, în timp ce o prelungire a comunei formată din terenuri agricole se extinde spre sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul de reședință a comunei este Pietroasele și este situat în partea vestică a comunei. El este străbătut de drumul județean 205 (Vernești-Fințești), parte a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. Pietroasa Mică se află puțin mai
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
este situat în sud-vestul țării, la vest de râul Motru și la poalele Munților Mehedinți, având ca limite Valea Motrului la est, Valea Dunării la vest, Munții Mehedinți la nord și Podișul Getic la sud. Este temperat-continentală, caracteristică dealurilor înalte, cu influențe slabe submediteraneene, respectiv cu ploi de toamnă și ierni blânde. Temperatura
Podișul Mehedinți () [Corola-website/Science/309108_a_310437]
-
aducându-se ca argument stema adoptată la 1746 de comitatul Belső-Szolnok. Aceasta prezintă într-adevăr reprezentarea stilizată a unei cetăți în ruină, cu patru turnuri în plan pătrat, aflată pe un vârf de deal, cu o piatră de moară la poale. Deși referința la ruinele Cetății Ciceului este probabilă, precizia unei reprezentări heraldice târzii, necoroborată cu alte elemente, trebuie pusă sub semnul întrebării. Lăsând la o parte confuzia cu cetatea Ciceu-Ciuc (județul Harghita), responsabilă probabil pentru unele erori din istoriografie, stăpânirea
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
delimitat la vest de masivul Leinebergland și la sud de masivul Innerstebergland. La est de Gronau se întinde regiunea Hildesheimer Wald (Pădurea Hildesheimului), la sud se află înălțimile Sieben Berge. Prin Gronau curge râul Leine, care trece mai departe, pe la poalele cetății Marienburg (fosta reședință de vară a principilor de Hanovra) și prin capitala landului, Hanovra. Tangențial în partea de vest trece drumul național B3 ( B= "Bundesstrasse", drum federal), care leagă Hanovra de Göttingen, cele mai mari centre universitare ale Landului
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
concentrată pe cununile streașinei, o parte mare fiind preluată la aproape jumătate din distanță de o altă cunună. Acoperișul vechi și-a pierdut în anul 2000 învelitoarea de șindrilă horjită, păstrată în 1921 și 1970 pentru valoarea ei muzeală, precum și poala prelungită peste masa moșilor, spre miazănoapte, probabil la fel de veche ca și biserica. Acoperișul vechi al altarului s-a păstrat până în anul 2000 când, din neștiință, a fost înlăturat, de o echipă de "restauratori profesioniști", pe banii publici ai Ministerului Culturii
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
secolul 18 și 19. Drumul spre biserică urcă în arc panta abruptă, prin partea veche a cimitirului, și se termină în fața intrării, pe latura de sud a bisericii. Înainte de restaurarea bisericii din anul 2000 au existat în jurul bisericii, protejate de poalele largi ale streașinei, mese vechi și noi pentru moși. La nord de biserică se află o clopotniță în care a fost prins clopotul cel mare, dăruit de Dialog Raiu din Ocna Șugătag în 1978. Gardul din jurul cimitirului, ""dyelnița"", a fost
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
raionul actualei Acstafa, aparținea Albaniei. Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Beiukdaș, în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)”. Dar și de această dată romanii au eșuat și au fost nevoiți să
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
până la începutul sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Böyükdaș în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „"În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)"”. Dar și de această dată romanii au eșuat parțial și au fost nevoiți
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de-a XIV-a ediție a Târgului Meșterilor Populari în incinta Muzeului Satului Bucovinean, crâșma lui Moș Iordache a fost deschisă ca han. La crâșmă sunt oferite consumatorilor produse tradiționale specifice (sărmăluțe cu smântână și mămăliguță, mâncăruri din bureți, plăcinte poale-n brâu și afinată bucovineană), dar și alt gen de produse (bere, grătar, mici, cartofi prăjiți și salată de sfeclă roșie). Satul Marginea este un renumit centru de artă populară, cunoscut îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici. Îndeletnicirea
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de la Pătrăuți de la începutul secolului al XX-lea, precum și casa parohială, într-o scrisoare scrisă chiar în această casă: "“Alaltăieri am trecut pe la Pătrăuți, unde iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan... Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca toate pe care Ștefan le alegea pentru biserici și mănăstiri. Pustiit în repetate rânduri, schitul a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile sale se văd
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Padeș este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Apa Neagră, Călugăreni (reședința), Cerna-Sat, Cloșani, Motru Sec, Orzești, Padeș și Văieni. Se află la poalele Munților Mehedinți. Casele sătenilor se întind pe ambele maluri ale râului Motru iar acolo unde morfologia terenului a permis, casele au fost construite pe terase sau pe pantele dealurilor. La recensământul din 2002, avea o populație de de locuitori. De
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
bază militară. În perioada preistorica zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peșteră cea mai faimoasa este Peșteră Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit urme de ruguri, obiecte de lut,oasele a treisprezece oameni și oase de animale
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Agapia (în trecut, Filioara) este o comună în județul Neamț, Moldova, România, formată din satele Agapia (reședința), Filioara, Săcălușești și Văratec. Comuna se află în zona central-nordică a județului, la poalele subcarpaților Moldovei, în depresiunea Ozana-Topolița, la sud de orașul Târgu Neamț, pe malurile râurilor Filioara și Agapia. Este străbătută de șoseaua națională DN15C (cu micile ramificații DN15F și DN15G), care leagă Piatra Neamț de Fălticeni. Din acest drum, lângă Săcălușești, se
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
care este Câmpia Someșului. Este brăzdată de râul cu același nume, Crasna, și ocupă partea centrală și nordică din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess (lut gălbui). Acest strat poate fi găsit și în
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
și Dealurile Dobrei. Suprafața deluroasă este o zonă în care munții s-au prăbușit și stau înecați sub sedimente groase, cu excepția spinării puțin înalte de șisturi cristaline - Culmea Codrului , cu partea vestică care trece destul de brusc în Câmpia Crasnei . La poalele masivului cristalin al Culmii Codrului se așterne o zonă de dealuri piemontane alcătuite dintr-un material foarte complex de nisipuri intercalate cu pietrișuri, argile și marne. O parte din aceste dealuri sunt împădurite, o parte ocupate cu pajiști naturale, culturi
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
care este Câmpia Someșului. Este brăzdată de râul cu același nume,Crasna, și ocupă partea centrală și nordică din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess, numit și lut gălbui (Ghițescu, L. 1972, pg. 50
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
o comună în județul Sibiu, Transilvania, România, formată din satele Apoldu de Jos (reședința) și Sângătin. Comuna Apoldu de Jos este situată în vestul județului Sibiu, în marginea sudică a Podișului Transilvaniei, la limitia de sud-est a Podișului Secașelor, la poalele Munților Cindrelului, în Depresiunea Apoldului, pe valea pârâului Secaș, pe drumul județean 106G Apoldu de Sus - Apoldu de Jos - Miercurea Sibiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Apoldu de Jos se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
bulevarde concomitent cu asanarea împrejurimilor, ceea ce ar fi complicat proiectul și ar fi fost foarte costisitor. Ridicarea construcției pe Dealul Arsenalului sau în locul Teatrului Național ar fi presupus un amplu proces de expropriere. În consecință, a fost ales locul de la poalele Dealului Mitropoliei, în piața Bibescu Vodă. În anul 2010 Banca Națională a României a decis să bată o serie numismatică de cinci monede de argint comemorative, dedicate patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române, una dintre ele urmând să-l înfățișeze pe patriarhul Miron Cristea. Această
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
(în limba greacă veche: "Πριήνη", "Priēnē") a fost un oraș elen din Ionia, membru al Ligii Ioniene, construit la poalele muntelui Mycale, la aproximativ 6 km nord de cursul râului Maeander, la 25 km de anticul Milet, și la 67 km de orașele contemporane Aydin și la 15 km de Söke. La origini, orașul a fost port la mare întinzându
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
Comăna de Jos (în , în , în dialectul săsesc "Komondjen") este satul de reședință al comunei Comăna din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea este amplasată în unitatea de relief denumită Culoarul Comăna la poalele versantului vestic al Perșanilor centrali. Localitatea Comăna de Jos este situată pe malul stâng al râului Olt, pe cursul lui mijlociu, la poalele Munților Perșani. Versantul vestic al Munților Perșani este deosebit de pitoresc, populat de animale sălbatice și cu valoare
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
Comăna din județul Brașov, Transilvania, România. Localitatea este amplasată în unitatea de relief denumită Culoarul Comăna la poalele versantului vestic al Perșanilor centrali. Localitatea Comăna de Jos este situată pe malul stâng al râului Olt, pe cursul lui mijlociu, la poalele Munților Perșani. Versantul vestic al Munților Perșani este deosebit de pitoresc, populat de animale sălbatice și cu valoare cinegetică, numeroase vânători avand loc chiar și în prezent. Comăna de Jos află situată la mijlocul distanței dintre Șercaia și Hoghiz pe DN 1
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
Transport de provizii pe front", scena este de un realism care trece peste limitele unei observații cât de cât obiective. Ea are figurate elemente pline de haz care nu sunt mai puțin interesante sub aspect documentar. Scena se desfășoară la poalele unui deal de pe care coboară trupele de dorobanți călare și niște catâri, la confluența trecerii drumului peste un podeț pricăjit și deteriorat. Soldații se străduiesc să-și determine animalele îndărătnice să treacă peste spărtura podului. Aproape de centrul compoziției, în prim
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]