7,476 matches
-
întoarcă acolo, dar sunt descurajați că nu-și pot proiecta un viitor decent. Aceste clase mijlocii nu sunt cu adevărat precare, și cu atât mai puțin în situație de excludere, dar vulnerabilitatea le face să creadă că ele suportă esențialul poverii precarității ce afectează societatea. Private de atracțiile mondializării, amenințate cu pierderea statutului lor, în conflict cu gentrificații în privința folosirii orașului fiindcă aceștia vor să interzică circulația mașinilor în cartierele în care stau -, înfuriați pentru că depind de periurban, convinși de faptul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sunt foarte diferite; dacă toate țările au încă rezerve serioase de muncă, în unele dintre acestea ocuparea populației feminine sau a întregii populații de peste 50 de ani lasă loc unor redresări spectaculoase ale ponderii celor în activitate, pentru a compensa povara numărului mare de pensionari. România se află, probabil alături de alte țări din regiune, printre cele cu ratele cele mai mici de ocupare, deci cu resurse foarte serioase. Problema este că aceste resurse nu pot fi folosite la comandă. Este nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pereții reci ai unei clepsidre. Las timpul să treacă și mă rostogolesc odată cu el. Zilele se rotesc, serile vin, diminețile răsar, toate identice, nu vreau să știu că e iulie sau august sau mai. La început fiecare zi era o povară. Aș fi preferat să nu mă trezesc dimineața, ca să nu mai gândesc. Acum, ca să rezist, nu mai opun rezistență timpului. Curge odată cu mine... La un moment dat, asemenea lui Iona lui Sorescu: „Ies eu la liman!” Scrisoarea 68 De când m-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mulțumească doar cu mâncarea de pe masă. De aceea citesc mult, scriu și gândesc suficient de mult încât să sufăr. O relație cu un bărbat nu mă interesează! Conform teoriei mele (care nu-i musai să fie adevărată), bărbații sunt o povară în plus în viața unei femei. Trebuie să-i îngrijești, să-i coordonezi, să-i dădăcești, or eu nu mai am chef de așa ceva. Mai degrabă iei un copil de crescut decât să „crești” un bărbat. Încă nu am întâlnit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
căruia să-i destăinui sufe rințele tale fără a-i prilejui o bucurie răutăcioasă și fără a te înjosi în ochii lui. Te apuci să-i povestești plăcerile și succesele tale? Stârnești ură. Faci cuiva un bine? Recunoștința este o povară, și găsești întotdeauna motive ca să scapi de ea. Săvârșești câteva greșeli? Ele rămân de neșters; nimic nu poate să le răscumpere. Vezi oameni de spirit? Nu vor fi preocupați decât de ei înșiși; vor voi să te uluiască, dar nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
legiferat nimic. A auzit strigătul națiunii care cerea rechemarea lui Necker; și, dacă ar fi solicitat-o el însuși din partea regelui, s-ar fi onorat, și-ar fi întărit poziția eminentă pe care o ocupa, s-ar fi ușurat de povara finanțelor, și ar fi asi gurat odihna, ar fi făcut ca avansarea de care se bucura să fie binecuvântată, ar fi acoperit cu o hlamidă de demnitate indecența averii pe care o adunase, ar fi ascuns după voia inimii incapacitatea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
moartea lui cum asiști la pierderea unei partide. Într-adevăr, supliciul acestui mizerabil a fost mai degrabă pedeapsa unui plan neizbutit, decât o satisfacție pe măsură pentru regi, pentru popoare și pentru morală. Ea, femeia aceasta, a luat asupră-și povara faimei lui și ea, recunoscându-se drept cauză a atâtor nenorociri și a atâtor crime, nu-i lasă decât titlul de abject instrument al unei furii care mai durează încă, fără să fie în stare nici să plângă, nici să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mea de fenomene sociale, repertoriul meu de pato logie monstruoasă n-ar fi fost complete, dacă acest cato lic fervent, senzualul acesta mistic, omul acesta cu un talent subtil, poetic, elevat - pierdut într un viciu -, această conștiință austeră copleșită de povara rușinii sale, această boală și această mizerie de paria social, înlă crimat în fața unei societăți care valora poate mai puțin decât el, ar fi lipsit marelui meu muzeu de obiecte nemai văzute. L-am studiat deci cu toată atenția; l-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
om al primăriei, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al lipsurilor postbelice care i-au urmat, tata era mai tot timpul concentrat. Aceste lipsuri erau agravate de cumplita secetă a anilor 1945-1947, de jafurile "armatei eliberatoare", de povara insuportabilă a "amicalelor" datorii de război și de "umana" politică economică comunistă instalată în țară sub presiunea armatelor "eliberatoare" de la răsărit. Să nu uităm nici faptul că tot acest timp a coincis cu perioada creșterii și școlarizării noastre, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara spaimei că nu mai există un acasă, că orice spațiu și orice timp poate deveni o fatală amenințare, este pentru Era Desperado o chestiune de cantitate mai mult decât de noutate. Jonathan Swift a fost, în acest sens, un Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crucificați de narațiune, mărunțiți în incidente captivante, oamenii acestor opere paradoxale sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise pentru a rosti un ultim cuvânt neauzit. Eroii sunt veșnic apăsați. Viața e o povară, mai mult decât o bucurie, chiar și în romanele cu iz comic. Indivizii tânjesc după tihna și lipsa de griji a copilăriei, și se simt izgoniți dintr-un paradis necunoscut lecturii. Eroul Desperado suferă de o tristețe universală de sorginte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința pierdută în comunism, copilăria pierdută a fiicei care o părăsește preferându-i viața la internat. Robyn Penrose (eroina lui David Lodge), pe de altă parte, e lipsită de povara trecutului, și faptul că nu are ca resort o pierdere trecută pare la ea un handicap: nu poate construi un prezent findcă nu are o durere trecută. În prezentul ei lipsit de zvâcniri dureroase domnește ironia: nimeni nu așteaptă nimic
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lasă gură cască. Chiar și eroii Fluxului conștiinței erau atașanți, captivau sensibilitatea cititorului. Epoca Desperado creează eroul zădărnicit, furios pe viață, pe autor, pe lector, pe literatură. Lector Autorul Desperado nu știe exact unde va ajunge, eroul e strivit de povara lui mâine (un mâine care nu mai vine), iar lectorul se găsește legat la ochi. Tonul romanului e atât de firesc încât lectura parcă așteaptă necontenit să ia startul, să se întâmple ceva neobișnuit, ceva demn de literatură. Dar literatura
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu e explicat rațional. Capitolul trei începe cu același refren, cu "fața de deasupra". Acest capitol se întoarce la lumea magică a lui Dyer, pe când acesta este pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă dacă e să ne luăm după el trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a lui Eliot la vremea lui. El visa să "elimine poezia" ("cut out the potery"), tot așa cum Pinter visează să reducă cele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atelier pregătitor al creației. În volumul postum Critica criticului, apărut în 1965, Eliot se disociază de adepții fervenți, care-l citează fără a specifica în ce an a fost scris eseul în chestiune. El cere imperios sa fie eliberat de povara propriilor lui invenții din critica literară și să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile ei. Afirmația că orice critic are dreptul să se maturizeze și să se contrazică trebuie că a descumpănit pe mulți impătimiți ai "corelativului obiectiv
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erou acum adult, faptul că a fost cândva copil, poate fi un drum pentru înțelegere. Am adesea tendința să scriu despre personaje mai în vârstă ca mine (cu toate că nici eu nu întineresc!): cred că am un anume respect pentru greutatea, povara experienței. Oricum, am convingerea că nu e nimeni numai ceea ce vedem într-o anume etapă. Adunăm în noi multe euri vechi, chiar și atunci când credem că ne-am dezbărat de ele. Așa că în bătrân găsim încă tânărul și copilul. Straturile
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care permite să vezi cum prezentul iese din trecut, de care este hrănit, luminat. Cunoscînd acest trecut înțelegem mai bine prezentul și sîntem mai capabili să dominăm istoria în loc să fim în mod inconștient antrenați și manipulați de ea, îi schimbăm povara în suport vital, facem o trambulină spre viitor din ceea ce ar putea fi un lanț care să ne imobilizeze în trecut. Deja, o fericită reacție se pornește către o reînnoire a secolului al-XIX-lea, leagăn al modernității noastre și al problemelor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al construcțiilor și al diverselor industrii de lux care depind de construcții. Dimpotrivă, industria minieră și metalurgică nu joacă decît un rol secundar. Comerțul. Dificultățile relațiilor comerciale sînt o altă trăsătură specifică a economiei vechi. Atelajele grele și animalele de povară circulă cu dificultate pe drumurile rău întreținute. De asemenea, de fiecare dată cînd este posibil, se preferă drumul pe apă: rîurile, mai mult sau mai puțin navigabile, sînt pretutindeni folosite, în ciuda greutăților pe care le constituie morile, taxele de acostare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1881, folosește ca pretext un incident de la frontiera dintre Algeria și Tunisia. Tratatul de la Bardo, semnat cu beiul Tunisului, permite Franței să-și stabilească protectoratul, în ciuda unei rezistențe foarte vii a sudului tunisian. Formula se vrea suplă, pentru a evita povara unei administrații directe, dar practica îi determină în curînd pe funcționarii francezi să dubleze autoritățile tunisiene. Lovite direct de revelația sfîșietoare a modernității, elitele musulmane ale Tunisiei decad, în timp ce burghezia evreiască autohtonă sau europeană imigrată se afirmă rapid. Pătrunderea în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aplicare a tratatelor. Anii de după război sînt dominați de problemele puse de aplicarea tratatului de la Versailles. Neratificarea acestuia de către Senatul Statelor Unite a făcut ca garanția promisă de președintele Wilson să fie zadarnică. Anglo-saxonii, neliniștiți de viitorul Germaniei, doresc să reducă povara daunelor de război. Aristide Briand, socialist independent trecut la centru, președinte al Consiliului din ianuarie 1921 pînă în ianuarie 1922, ar accepta o reglementare a daunelor în schimbul garantării britanice a securității Franței. Millerand, sprijinit de majoritatea oamenilor politici, îl constrînge
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]