KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...239 240 241 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

asemenea, să mi-l imaginez sunând iar și iar la pensiune, până când, În cele din urmă, doamna O’Toole i-a spus: ― Auzi, scumpete? Nu vrea să stea de vorbă cu tine. Pricepi? ― Îhâm, spuse Milton, Înghițind În sec. Am priceput. ― Balta e plină și cu alți pești. Mi-e imposibil să-mi imaginez vreunul dintre aceste lucruri, dar de fapt asta e ceea ce s-a Întâmplat. Poate că metafora maritimă a doamnei O’Toole Îi dăduse o idee. La o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Întind, avansând spre alte insule de care n-a mai auzit niciodată - Iwo Jima, Okinawa -, fiecare arborând Soarele-Răsare. Săgețile converg din trei direcții Înspre Japonia, care, la rândul ei, nu e decât un grup de insule. Tessie se străduiește să priceapă coordonatele geografice, iar buletinul de știri Începe să prezinte imagini filmate. O mână trage manivela unei sirene și marinarii sar din paturile suprapuse, mărșăluind În sus pe scări, ocupându-și posturile de luptă. Și apoi iată-l - Milton alergând pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la colț și le deschidea oamenilor ochii. ― Casa Zebrei, arăta el cu degetul scheletic. A unor albi. Apoi degetul continua În josul străzii. ― Magazin de televizoare al unor albi. Băcănie, a unor albi. Bancă... Frații negri se uitau În jur... ― Ați priceput. Nici o bancă. Nu dau credite la negri. Marius voia să devină avocat public. De Îndată ce termina Dreptul, avea să dea În judecată orașul Dearborn pentru discriminare În acordarea locuințelor. În prezent era al treilea În grupa lui de la Drept. Dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Casa Zebrei intră În câmpul meu vizual. De la treizeci de metri, Îl văd cum ridică o sticlă pe care o ține În mână. Dă foc la cârpa care atârnă din gura sticlei și, cu un gest nu din cale-afară de priceput, azvârle cocteilul Molotov prin geamul de la stradă al Casei Zebrei. Când flăcările erup În interiorul bufetului, incendiatorul strigă cu un glas extaziat: ― Opa, În pizda mă-tii! L-am văzut numai din spate. Încă nu se luminase de-a binelea. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lui, crezând că face contrabandă, ca pe vremuri. Folosindu-și tăblița și creta, se angaja cu lăptarul În conversații despre whisky-ul de contranbandă și chiar dacă acest lucru ar fi avut vreo noimă, lăptarul n-ar fi avut cum să priceapă, căci tot cam pe atunci engleza lui Lefty Începu să se deterioreze. Făcea greșeli de ortografie și de gramatică pe care Înainte nu le făcea și curând Începu să scrie Într-o engleză de baltă, ca mai apoi să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea ei gravă, impunătoare. Îmi plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și nimeni nu se pricepea mai bine ca ea s-o facă pe mama mea să râdă. În acea duminică, de exemplu, Într-unul din multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
turtă dulce, cu tot felul de ornamente și vopsită În culoarea fisticului. Când am ajuns la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea. În mașină, pe drum, Încolo, purtasem o discuție Însuflețită, pe teme diverse, cu tatăl Obiectului. De la el moștenise culorile. Domnul Obiect avea nuanțele celtice. Dar acum avea aproape șaizeci de ani și părul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nu eram fată, ci ceva intermediar. Știam asta din cât de firesc Îmi venise să intru În corpul lui Rex Reese, cât de normal părea, și o știam și din expresia șocată de pe chipul lui Jerome. Toate acestea le-am priceput Într-o clipă. Apoi l-am Împins pe Jerome la o parte. S-a tras Înapoi, afară din mine, și a alunecat din pat pe jos. Liniște. Doar noi doi trăgându-ne sufletul. Stăteam Întinsă pe spate, pe patul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Dar nimic nu mă făcea mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am aventurat pe străzi, căutând un loc unde să mâncăm, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
urcat pe scaun, bucurându-mă că nu mai trebuie să mă mișc. Ed, frizerul, Îmi legă o bavetă de hârtie la gât. Apoi puse peste mine un șorț. În tot acest timp mă măsura și dădea din cap. ― N-am priceput niciodată ce-i cu voi, tinerii, și cu părul ăsta lung. Aproape că mi-ați distrus afacerea. Îmi vin mai mult pensionari. Ăia care vin la mine să se tundă nu prea au ce să tundă. Chicoti scurt. ― Bun, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
e să intri Într-o cabină, unde trebuie apoi să bagi niște fise, pe care le cumperi de la parter cu douăzeci și cinci de cenți fiecare. Dacă faci toate astea, o să poți arunca niște priviri la ceva ce domnul Go nu prea pricepe. Engleza domnului Go e mai mult decât corespunzătoare. Trăiește În America de cincizeci și doi de ani. Dar din afișul care anunță atracțiile de la etaj nu pricepe mare lucru. Din acest motiv e curios. Iar mirosul de clor nu face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
astea, o să poți arunca niște priviri la ceva ce domnul Go nu prea pricepe. Engleza domnului Go e mai mult decât corespunzătoare. Trăiește În America de cincizeci și doi de ani. Dar din afișul care anunță atracțiile de la etaj nu pricepe mare lucru. Din acest motiv e curios. Iar mirosul de clor nu face decât să-i ațâțe curiozitatea. În ciuda traficului spre etaj, care crescuse În ultimele săptămâni, domnul Go nu s-a dus Încă acolo. A rămas fidel parterului, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Ce? ― Câți bani ai da ca să-ți recuperezi fiica? Câți bani vrei? ― Facem afaceri acum? Negociem o tranzacție? ― Sunt gata să facem târgul. ― Ce palpitant! ― Cât vrei? ― Douăzeci și cinci de mii de dolari. ― Bine. ― Nu, Milton, Îl corectă vocea, n-ai priceput. Vreau să mă tocmesc. ― Ce? ― Târguiește-te, Milton. E vorba de o afacere. Milton rămase perplex. Clătină din cap la ciudățenia acestei solicitări. Dar până la urmă se conformă. ― Bine. Douăzeci și cinci e prea mult. Îți dau treisprezece mii. ― E vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
său, preotul, care trăise În lumea de basm a bisericii, Îmbrăcat ca Liberace, luase pentru prima oară o decizie Înțeleaptă. De Îndată ce Milton văzu podul peste râu arcuit ca o harpă gigantică, strălucitoare, panica puse stăpânire pe sufletul său. Îngrozit, Milton pricepu care era planul părintelui Mike. Așa cum intenționase și Capitolul Unsprezece atunci când amenința că avea să fugă de Încorporare, părintele Mike se Îndrepta spre Canada! Ca și Jimmy Zizmo contrabandistul, se Îndrepta spre ascunzătoarea liberală, fără legi, din nord! Plănuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-i spun, dar acum Îi dădusem drumul. Oricum era totuna. N-avea să-și amintească de conversație. Încă mă examina, iar lentilele de la ochelari Îi măreau ochii. Dacă ar fi fost În toate mințile, Desdemona n-ar fi putut să priceapă ce Îi spuneam. Dar, În senilitatea ei, reuși să asimileze cumva informația. Trăia acum printre amintiri și vise și În această stare poveștile din vechiul ei sat Îi veniră mai aproape. ― Ești băiat acum, Calliope? ― Mai mult sau mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Dar, În senilitatea ei, reuși să asimileze cumva informația. Trăia acum printre amintiri și vise și În această stare poveștile din vechiul ei sat Îi veniră mai aproape. ― Ești băiat acum, Calliope? ― Mai mult sau mai puțin. Se străduia să priceapă. ― Mama mea Îmi spunea ceva ciudat, zise ea. Pe vremuri, la noi În sat uneori nășteau bebeluși care arătau ca fetițe. Apoi - la cincisprezece, șaisprezece ani - arată a băieți! Mama mea a spus asta, dar eu niciodată n-am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

și din subsol până la etajul unu și nu pot amenaja o infirmerie într-un timp atât de scurt, singură. Sunt o grămadă de medicamente de cărat. Cutii întregi, Corvium, dacă nu mă înșel, iar eu nu mă înșel, continuă alarmată. Pricepi problema? Am nevoie de ajutor. Într-adevăr. Avea nevoie de ajutor, de elevi care s-o ajute. Cine? Răspunsul, după cum mi-am dat seama câteva clipe mai târziu, blestemându-mă că nu m-a dus mintea mai devreme, stătea chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
dar el tăcea. Asemeni lui Dutrumof, îi plăcea să fie rugat să facă ceva, să te dovedești mai prejos decât el. Velail... N-ai vrea tu să ai grijă de aspectul ăsta al problemei? Până la urmă, tu ești cel mai priceput în asemenea chestiuni. Sigur. Atinsesem punctele importante ale convocării. De acum mai rămâneau doar detaliile. Unde v-ați lăsat sacii de dormit și lucrurile pe care vi le-ați adus? La cineva cunoscut, răspunse Perir, făcându-și cunoscută prezența sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
de minunății. Frumos, nu? Foarte. Habar n-ai cât de mulțumit sunt! Spune-mi, ce e în aia? îl întrebai eu văzând cutia înaltă și îngustă în brațele vânjoase ale unui om. Un cadou pentru Velail. Eu nu prea mă pricep la așa ceva, dar am auzit că e cel mai bun în momentul de față. Cică are toate componentele integrate în monitor. Un calculator. Bineînțeles. Ce altceva putea să-i aducă Soliteraj lui Velail? Un pistol cu interfață grafică? Și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
D, la parter. Spune-le oamenilor tăi să le ducă la etajul unu, în cancelarie. Îl voi trimite pe Sergheiov să se ocupe de ele. Și poate vă consultați în ceea ce privește un program de veghe sau ceva de genul ăsta. Am priceput. Dar de ce Sergheiov? Nu știi? întrebai uimit pe cel care ar trebui să știe tot ce ține de ramura sa de activitate. Clătină puternic din cap, într-un chip chiar amuzant. A fost în tabăra de pregătire organizată de Minister

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
când vei fi pregătit. Până una alta, ar trebui să fii mai selectiv cu prietenii tăi. Și Arvon mă prevenise în privința acestui lucru, dar nici atunci, precum nici acum, nu înțelesei mare lucru. Cine anume? Allston, zise cu venin. Nu pricep. Ministrul? Nu. Nu el... Nu-i nimic. Vei pricepe până poimâine dimineață. Peste tot numai ghicitori și îndemnări la răbdare! Începeam să mă satur de atâtea îndrumări înspre atenție și precauție. Cum ai reușit trucul cu ușa? întrebai curios. Râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să fii mai selectiv cu prietenii tăi. Și Arvon mă prevenise în privința acestui lucru, dar nici atunci, precum nici acum, nu înțelesei mare lucru. Cine anume? Allston, zise cu venin. Nu pricep. Ministrul? Nu. Nu el... Nu-i nimic. Vei pricepe până poimâine dimineață. Peste tot numai ghicitori și îndemnări la răbdare! Începeam să mă satur de atâtea îndrumări înspre atenție și precauție. Cum ai reușit trucul cu ușa? întrebai curios. Râse puțin, umplându-și un alt pahar, după care zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
atunci, mintea mea începea să facă unele conexiuni. Mi se părea ciudat că starea pe care am simțit-o jos, în subsol, când m-am gândit la Vladimir, să coincidă cu ceea ce făcea el, să aștepte. Cred că subconștientul meu pricepea schimbările ce se petreceau în mine, le accepta și ghida ușor și imperceptibil partea conștientă după el, înspre o lume nouă și ciudată, guvernată de alt set de legi decât cel comun. Am încuviințat și am pornit spre parter, schimbând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
acelui omuleț atât de misterios și atât de tăcut sau să mă întorc la locul meu în acea mulțime de oameni. O voce se auzi din spatele meu și mă întorsei speriat, crezând că într-adevăr era cineva acolo, atât de priceput și de abil încât să se strecoare neauzit și nesimțit de mine. Spre ușurarea mea, nu era nimeni. O fereastră era deschisă la una din sălile de clasă. Dinăuntrul ei se auzea o voce groasă care aducea cu un zumzăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
o să încăpem noi? Tunelul a fost făcut pentru ca utilajele mari să poată circula fără să fie nevoite să înfrunte aglomerația de la suprafață. Nouă ni se va părea imens. Ăsta e drumul pe care-l vom lua ca să intrăm în școală. Pricepi? Da, pricep. Acuma... pe cine chem să ne ajute? Pe cei cu arme. Cei mai voinici. Lasă vorbă la cei care rămân să se comporte cât mai haotic ca să nu fim băgați în seamă de Gardienii de la geamuri. Apoi, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]