6,888 matches
-
la Inspectoratul pentru Cultură al județului Caraș-Severin, editor. A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Este distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992). A debutat publicistic în „Cibinium” (1967) și editorial cu volumul Contribuții la presa românească din Banat (1979, în colaborare cu Gheorghe Jurma). Radu Stanca - dramaturgul (1992) este primul studiu dedicat în exclusivitate omului de teatru complet care a aspirat a fi acest reprezentant
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
ale sale sunt incluse în volume colective consacrate unor personalități literare (Mihail Sebastian, Ov. S. Crohmălniceanu, Ștefan Aug. Doinaș). O călătorie în Brazilia (obținută ca premiu la un concurs de eseuri pe tema relațiilor româno-braziliene) i-a prilejuit substanțiale contribuții publicistice și contacte culturale. Colaborează cu articole la Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Dicționarul scriitorilor români (IV, 2003), Literatura română. Dicționar de opere, coordonator Mircea Anghelescu (2003), precum și la Dicționarul general al literaturii române. Este coautor al unor manuale de
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
de generație”, militant în numele unei grupări generaționiste. Este un critic - întâmplător, tânăr - care scrie cu egală atenție despre literatura unor scriitori din toate generațiile. În volumul Concert de deschidere - organizat pe secțiuni: poezie, proză, critică și istorie literară, eseu și publicistică, jurnale, memorii, corespondență etc. -, lista autorilor comentați merge de la Geo Dumitrescu și Ștefan Aug. Doinaș până la Daniel Bănulescu și Marius Ianuș (la secțiunea de poezie) și de la Marin Preda și Titus Popovici până la Horia Gârbea și Ioana Drăgan (la cea
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii, volumul retrospectiv Versuri (1969), Iubiri și nunți (1973) Vânător în amurg (1975) și Ieșirea din basm (1981). Cărțile de versuri sunt concurate, într-o primă decadă a perseverentei lui afirmări publicistice în urbea pe care a slujit-o cu devoțiune mai întâi ca dascăl, de mult mai numeroase broșuri și extrase. C. ține să pună în circulație textele unor conferințe ori însemnări despre scriitori și literatura română. Om de catedră și
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
poetul nu se mai mulțumește cu acest statut. În anul 1972 are loc o „schimbare la față” a sa, el se declară pătruns de cuvântările și îndemnurile Cârmaciului și se transformă în interpret și propagandist al ideilor acestuia. Volumul de publicistică Lumea de mâine (1973) este plin de declarații de fidelitate („intelectualitatea vi se încredințează dumneavoastră”) și încercări de a găsi semnificații simbolice în gesturile Conducătorului, amestecă sinceritatea cu oportunismul, versalitatea cu promiscuitatea morală. După ce i se permite înființarea Cenaclului Flacăra
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării eminescologice”. La Al.O. Teodoreanu, descoperă „fața ascunsă” a unui „prozator artist”, făcând „literatură din literatură” în narațiunile lui pline de farmec și rafinament, care exaltă, în maniera lui Boccaccio, „viața ca sărbătoare”. Din publicistica lui B. Fundoianu deduce „setea de echilibru a acestui neliniștit”. De o consistență împinsă până la refuz, complexă în articulații, analiza creației lui Dan Botta relevă o remarcabilă înzestrare îndeosebi pentru radiografia fenomenului poetic. În fine, încercări de sinteză precum Gruparea
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
din 1947, constituie o fecundă ucenicie. Odată cu desființarea, în 1952, a facultății, H. ajunge la Catedra de istorie medie a României ca asistent al profesorului David Prodan. În „Făclia” din 1953, la sărbătorirea lui Dimitrie Cantemir, H. își reia activitatea publicistică după zece ani de tăcere. Traduceri de poezie îi apar în „Scrisul bănățean” și „Luceafărul de ziuă” (1956-1957). Din 1959 se transferă la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde, la Facultatea de Filologie, mai bine de un sfert de
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
știință apărută la Iași între 20 mai 1865 și 4 august 1866. Redactor este Gh. Asachi, foaia fiind o ilustrare a modului anacronic în care el înțelegea după Unirea Principatelor, adică într-o perioadă de modernizare a presei periodice, menirea publicisticii. Între această revistă cu un conținut variat și omonima ei din 1840 există o clară corespondență, care rezultă și din compararea programelor redacționale, apropiate prin ton și, mai ales, propunându-și aceleași țeluri literare sau politice. I.l. trebuia să fie
ICOANA LUMEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287495_a_288824]
-
putut sugera apropieri de numele unor adolescenți geniali: Rimbaud, Lautréamont, Raymond Radiguet. SCRIERI: Quasi, îngr. și pref. Perpessicius, București, 1930. Traduceri: [Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Albert Samain, H.W. Longfellow], în Quasi, București, 1930. Repere bibliografice: I. Vinea, Publicistica literară, îngr. și pref. Constantina Brezu-Stoian, București, 1977, 39-43; Vianu, Opere, III, 233-237; Aderca, Contribuții, I, 373-374; Davidescu, Aspecte, 265-269; Perpessicius, Opere, II, 99-100; Ionescu, Război, I, 121-123; Dan Botta, „Quasi”, VRA, 1930, 107; Al. A. Philippide, „Quasi”, ALA, 1930
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. De același gen sunt versurile compuse în timpul războiului, din care a publicat câteva în „Vremea”. În anii de publicistică militantă, cu totul defavorabili poeziei, „muza” lui tace, însă nu chiar tot timpul; într-o „mostră” lirică din 1957, tipărită totuși după 1989, jurnalistul susținător al realismului socialist contemplă norii, apa curgătoare, zbuciumul vântului și se dorește îngropat la țară
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
prin teritoriul aflat sub administrație otomană; atent la trăsăturile specific orientale, el semnalează cu entuziasm prezența elementului românesc. O ilustrație bogată, variată, cu gravuri de cea mai bună calitate se adaugă articolelor, făcând din I. o publicație de bun nivel publicistic și literar. R.Z.
ILUSTRAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
articole și cronici literare. Semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Daniel Aramă, Ion Aramă, Theofil Roman și Pantagruel. În 1940 editează, împreună cu Alexandru Colorian, volumul Poezii postume de Mihai Eminescu, act cultural ce provoacă multe ecouri în publicistica vremii. Traduce din Victor Hugo, Charles Dickens, F.M. Dostoievski, Cervantes, Jules Lemaitre, Ivan Bunin, Walter Scott, George Sand, Ladislas Raymont, Leopardi, Fenimore Cooper, James Oliver Curwood ș.a., înlesnind popularizarea unor opere insuficient cunoscute la acea vreme de publicul larg. Poezia
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
domniei lui Ștefan cel Mare. A scris și pentru copii (culegerea de versuri Comoara, 1964), iar mai târziu și-a evocat copilăria dramatică în volumele De-a baba iarba (1972) și Inima și tunetul (1981). Eseul Pâinea (1976), volumele de publicistică Îngânduratele porți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980) dezbat cu vervă probleme de etică și cultură generală, de artă și literatură. O carte originală este aceea scrisă împreună cu poetul leton Imants Ziedonis, Pâinea în două cânturi (I-II, 1984
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
ministru al Culturii (1963- 1967), redactor-șef al gazetei „Sovietskaia kultura” (1968-1976). Versurile lui D. sunt idilice, festiviste, dezarmante prin simplism și platitudine (Cântări primăverii sovietice, 1948, Drumuri luminoase, 1951, An cu zări de aur, 1962 etc.). Ideologizată până la refuz, publicistica lui este scrisă preponderent în rusește. SCRIERI: Cântări primăverii sovietice, Chișinău, 1948; Drumuri luminoase, Chișinău, 1951; Cuvântul inimii, Chișinău, 1953; Luminile Moscovei, Chișinău, 1953; Poezii, Chișinău 1954; Povestește-mi, Nistrule, Chișinău, 1955; La izvor, Chișinău, 1956; Balada nucului, Chișinău, 1957
DARIENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286689_a_288018]
-
la cârma ziarului „La Roumanie”, făcând servicii conservatorilor. Semna cu pseudonimele Carillon, Fantasio, Lear, Cinel. Numeroasele tălmăciri din literatura franceză, care apar fără indicarea traducătorului în „Cimpoiul”, revista scoasă de el din 1882, îi aparțin fără îndoială. Din bogată activitate publicistica desfășurată în România, contribuția de cronicar dramatic (la „Românul”, între 1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
valoare documentară despre Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, N. Iorga, Gala Galaction, semnate de Andrei Bucșan, Al. I. Amzulescu, Paul P. Drogeanu și o rubrică nepermanentă, intitulată „Semnal”, unde sunt prezentate apariții editoriale, prin colaborarea lui Iordan Datcu și Nicu Ploscariu. Publicistică și eseuri cu caracter istoric, etnografic, sociologic, religios, pe teme culturale și artistice, semnează Ion Ghinoiu, Victor Ernest Mașek, Narcisa Știucă, Elena Raicu. Revista mai conține un dicționar de termeni de etnografie și folclor, dezbateri, interviuri, calendare creștine, ilustrații. Alți
DATINI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286700_a_288029]
-
arată nemulțumit de orientarea ziarului „București”, D., în calitate de director, protestează în maniera lui insolentă, ofensatoare, încasând un an de închisoare corecțională. Popreala nu-l cumințește câtuși de puțin, oțărâtul campion al luptei împotriva corupției și a altor abuzuri continuându-și publicistica lui colțuroasă, care începe a-i procura oarecare avantaje. Cerbicia nu-l mai ajută însă, în confruntarea cu o boală gravă, un cancer de gât pe care medicii l-au depistat prea târziu. În schițele publicate înaintea venirii la București
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
strategicetc "3.9.9.8. Opțiuni strategice" La 1 ianuarie 1996 s-a Înființat Centrul Român de Comerț Exterior (CRCE), instituție publică de interes național având ca obiective principale promovarea exportului românesc de mărfuri și servicii, cercetare de piață și publicistică În domeniul comerțului exterior, precum și facilitarea comerțului În contextul general al globalizării. CRCE funcționează În următoarea structură organizatorică: Direcția Promovarea Exporturilor • Serviciul Programe Promovare • Serviciul Acțiuni Promoționale • Serviciul Ofertă de Export și Mediul de Afaceri Direcția Studii de Piață • Serviciul
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Sunt evocați scriitori pe care C. i-a cunoscut, atmosfera de boemă literară sau întâlnirile de aleasă eleganță a spiritului din cenaclul condus de E. Lovinescu. Volumul Teatrul așa cum l-am văzut (1935-1945), apărut în 1986, reunește o parte din publicistica teatrală semnată într-un deceniu dominat de o acută criză economică, politică, dar și repertorială. Tonul comentariilor este moderat, civilizat, lipsit de ostentație. Perspectiva, mereu în atenția analistului, salvează spectacolele și textele discutate de situarea strâmtă în timp. Criticul se
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
exclusivitate, o revistă culturală, de fermă orientare anticomunistă și, implicit, antisovietică. Susținută de colaborarea permanentă a lui Aron Cotruș și a lui Pamfil Șeicaru, se situează între cele mai importante reviste românești ale perioadei postbelice, impunându-se deopotrivă prin ținuta publicistică, prin valoarea textelor selectate și, dincolo de unele atitudini excesive, rigide, prin consecvența cu care militează în apărarea spiritului național și a tradițiilor culturale românești. În structura revistei, alături de paginile de proză și versuri, figurează câteva rubrici permanente: „Note pe marginea
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
Crainic, Vasile Posteucă, I.G. Dimitriu. Aceiași autori, la care se adaugă Șt. Georgescu Olenin, Gr. Manoilescu (Geremia Valacco), Faust Brădescu (Gherasim), J.N. Manzatti, N. Teban ș.a., dau paginile de proză. Pamfil Șeicaru, ale cărui texte ocupă aproape jumătate din spațiul publicistic, semnează scrieri memorialistice, portrete ale celor mai importante personalități politice și culturale românești, pamflet și cronică literară: Ionel I.C. Brătianu. Arhitectul României Mari, un articol despre profesorul Ion Petrovici, a cărui prezență în închisoarea de la Aiud „dă sensul tragic al
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
Guido Cantini, semnează regia unor spectacole de teatru radiofonic în perioada 1946-1947. În noiembrie 1947 părăsește țara și se stabilește la Paris. Devenit secretar general al Fundației Regale Universitare „Carol I”, C. susține, din 1951 până în 1970, o intensă activitate publicistică în „La Nation roumaine”. Din 1954 până în 1967, face secretariatul de redacție al paginii literare de la „România literară” și colaborează cu articole politice la „România”, ambele din New York. Totodată, susține diverse rubrici de informație culturală la posturile de radio Vocea
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
întoarce la mai vechile preocupări teatrale, și în 1964 scrie pamfletul dramatic Brambura, care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează, în 1976, articolele despre arta medievală românească pentru La Petite Encyclopédie Larousse și colaborează, foarte rar, la alte inițiative publicistice ale exilului. Romanul Parages, scris în maniera discursivă și voit alambicată a rememorărilor suprapuse, determinate de asociațiile întâmplătoare ale monologului interior, cultivat până la „delir” - cum însuși autorul spune -, se construiește de fapt în jurul ideii de înstrăinare și dezrădăcinare. În esență
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
dezbaterii, așteptarea prelungită, cu toate semnificațiile ei, de acolo de unde le părăsise în Parages. Personajul narator însuși, deși situat în limitele unei alte vârste, continuă, între aceleași date ale monologului interior, să propună un profil caracterologic și psihologic fixat anterior. Publicistica literară a lui C., risipită prin revistele culturale ale exilului, evidențiază un intelectual fin, cu o amplă deschidere spre problematica majoră a epocii sale, dar și cu un bine nuanțat concept al specificității românești într-un timp al „globalizării”, care
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de sursologie, Izvoarele lui G. Asachi, iar în 1940, micul studiu Le Préromantisme de G. Asaki. Pasiunea pentru creația eminesciană a făcut ca debutul său publicistic, din 1910, să fie punctat de un studiu privind laboratorul poetului național: Cum plăsmuia Eminescu. Alte studii i-au apărut în periodice în cursul deceniilor interbelice, cele dintâi (privitoare la Fata din Grădina de aur și Frumoasa fără corp) fiind
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]