6,773 matches
-
-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de un cearșaf vechi, devenit tunică de fotografie publicitară. De multă vreme nu mai încercase o dorință atât de puternică precum aceea de a o lua în brațe, de a o scoate din apă și, încă șiroind, de a o răsturna pe iarbă și de a face dragoste cu ea. Dar asta ar însemna să-și piardă libertatea. Nu o iubea. Nu putea iubi un animăluț cu care nu schimbase nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va opri după aceea? Nu răspunse. Cugeta în vreme ce urmărea cu privirea bena funicularului traversând râul. Înăuntru, nu se distingea decât silueta corpolentă a unei negrese enorme - „La Sandra“ - care încerca să se apere de soare sub o umbrelă. „Dacă se răstoarnă bena și „La Sandra“ cade în apă - se gândi el -, toți peștii și caimanii din San Pedro vor lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trupurile unii altora, desenând cu o ciudată perfecțiune oasele scheletului pe piele, astfel încât, atunci când își încheiară sarcina, puteau fi luați drept adevărate schelete în viață. — Ce fac...? José Correcaminos venise din nou alături de el și se așeză pe o pirogă răsturnată cu fundul în sus pe mal. — Se deghizează în schelete, răspunse el. Azi e o zi cumplită. Ziua în care capetele vor fi într-adevăr micșorate și când spiritele morților rătăcesc prin sat, încercând să-i prindă pe învingătorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
calde, copleșitoare ale afectivității, strălucirea incomparabilă, intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului sau imposibilului... prezența ei care îmi dă încredere este un miracol... Am văzut la ea primăvara... * Aș fi vrut să-i schimb numele lui macky în Angela. Doar pentru că mi-am dat seama că dincolo de insensibilitatea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
așa cum ar fi de fapt dincolo de aparențe?... Ar fi această lume altceva, dincolo de aspectele negative, capabilă să devină lumină intensă? Am fi noi cu toții un soare imens?... Această speranță duce lumea mai departe... * Apare vara... Cînd vine vara, totul se răstoarnă și totul e deodată parcă într-adevăr mai intens... vara vine într-o secundă pentru a schimba totul și a înnoi totul în sufletul tău... nimic din ce a fost într un fel nu mai este la fel, doar pentru că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu Romeo. Huruie, vuiește, se apropie amețitor de repede, hărmălaia devine tragică. Vuuum! De data asta a fost și mai lată. Lumea s-a panicat și mai și, strigînd: Era și Dinu, vecinu'. L-am văzut! Dinu era în transă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi vrut mă-ta? Să sar pe ea? Te-a încercat doar. Mama știe să se apere, dar vroia să vadă... Costică își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și În vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie, de la bucătărie În cameră, din cameră În balcon, iar Înapoi prin vestibul. Umbli așa fără noimă, te uiți la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu toate că e conștient de superioritatea lui intelectuală față de această lume pe care o disprețuiește, rămîne robul ei, un pion la fel cu ceilalți pe care mîna celui ce deține puterea Îi mută după bunul ei plac putînd oricînd să-i răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D. - poate cel mai apropiat structural de M. A. - dar, avînd asupra lor ascendentul renunțării totale, indiferența, nu le va Împărtăși niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
încercare de cunoaștere, o luase la un moment dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă de cumpărături. Într-o dimineață, am luat prea repede o ceașcă de pe suportul pentru uscat vasele și am răsturnat o farfurie în chiuvetă. Nu s-a spart, dar s-a auzit un pocnet puternic și, fără absolut nici un motiv, zgomotul m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că nu. Știam că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am crispat. O coastă fisurată. Pe când încercam cu greu să mă ridic în capul oaselor, se produse o mică alunecare de cărți. Televizorul zăcea cu ecranul în jos, pe covor, la capătul cablului de alimentare întins la maximum, sofaua era răsturnată cu picioarele în sus. Lucrurile erau sparte, aruncate, ciobite și zdrobite, dar erau încă acolo. Lucruri solide, fizice. Lucruri dintr-o cameră făcută din cărămizi, pe-o planetă făcută din piatră și apă. Materie tăcută și adevărată. Când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
haine și apoi le punea pe toate înăuntru. După ce termină, luă geanta de piele a domnului Nimeni de pe marginea patului și mi-o întinse. — Ce-i cu asta? — M-ai întrebat cine era, zise ea. Trage fermoarul părții laterale și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cum reacționaseră ei dacă avusese loc. Uitându-mă la vâlvătaia focului, m-am hotărât să-i las să râdă. Mi-am dat seama că nu mă mai gândisem la Primul Eric Sanderson de-o bună bucată de vreme. Scout răsturnă puțină apă în conserva de fasole și-o agită. Știi mai e un singur lucru despre care nu m-ai întrebat. — Un singur lucru? am spus. Sunt mii. Nu știu dacă Scout e numele tău real, de unde vii, câți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare de pește. Încăperea din „a“ părea puțin mai mică decât cea din „R“ și mult mai dezordonată, podeaua fiind îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai aproape. Un coridor secundar. Încercând să încetinesc ritmul și să mă strecor pe după colț, reușind dar lovind un zid și răsturnând niște cărți. Dang - doisprezece. Am reușit cu greu să mă țin pe picioare și, sprintând înainte, am zărit o arcadă. O arcadă în peretele coridorului dinainte. Sunetul venea dinăuntru. Trebuia să fie... Dang - treisprezece. Plămânii parcă îmi luaseră foc. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
berea jos și m-am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu care să-mi acopăr capul. Făcând asta, degetul mare de la picior agăță marginea cutiei de bere și o răsturnă. Aceasta se rostogoli, împrăștiind spuma, și se lovi de balustrada din cealaltă parte a bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unde mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți și dosare. Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din picioare. Epava prinse viteză, ridicând valuri haotice de-o parte și de cealaltă, proiectând în aer nori albi de stropi. Țrr, țrr, țrr, țrr — Haide, am strigat. Uite-mă aici. Haide. Înotătoarea se ridică, despicând apa din fața butoaielor și răsturnând ca-n brazdă un val lung și precis. Am dat din picioare și am strigat și am strigat și am dat din picioare. Ludovicianul înaintă mai repede, ajunse mai sus, mai aproape, mai aproape. Brr, brr, brr, brr, brr-brr — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doctorului“. Avusese loc, pare-se, o anchetă. Metodele doctorului erau prea avansate pentru epoca lui; la un moment dat, fusese amenințat - pe cîte Înțelegea Digby - cu pierderea dreptului de practică medicală. „L-au crucificat! exclamase Într-o bună zi Johns, răsturnînd cu un gest patetic glastra cu narcise. PÎnă la urmă Însă, binele a triumfat asupra răului“ (Digby simțea că Johns se includea și pe sine În noțiunea de „bine“), iar doctorul, scîrbit de colegii săi din West End, se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]