8,590 matches
-
îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i se limpeziră, se ascuțiră. Trebuia să fie un motiv foarte important pentru care Discipolul îl adusese aici, în acest punct decisiv al carierei lui Ashargin moștenitorul - dar fără cel de al doilea creier și rătăcit într-un corp controlat de un sistem nervos - integrat... Dacă era vorba de o stare temporară, era un prilej minunat pentru observarea unui aspect al vieții galactice, cum nu s-ar fi ivit în mod normal. Dacă, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu eram sigură. Avea lacrimi în ochi. - Trebuie să-ți spun. Suntem pierduți. S-a întâmplat ceva cu distorsorul navei - s-a rătăcit. Căpitanul Free zice că ne vor trebui cinci sute de ani pentru a ajunge la baza cea mai apropiată. Misterul dispariției distrugătorului Y 381 907 era, în sfârșit, rezolvat. 15 Non-axiome Iată câteva dintre principiile Semanticii Generale: 1) Sistemele nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se îmbrace. Timp de cinci sau cincisprezece minute făcu alene înconjurul camerei. Apoi se odihni un minut; timp de două minute acceleră, balansându-și ritmic brațele. Se opri în sfârșit și se uită la Leej. - Așa deci, nava s-a rătăcit în spațiu? întrebă. Ochii lui Leej se întristară. - Suntem izolați, zise ea, tristă. Cineva a dispus un releu care a distrus matricea distorsorului pentru baza cea mai apropiată. S-a întâmplat atunci când ai leșinat, iar matricea nu fusese folosită decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă de încă trei ori. În aceste condiții i-ar fi fost ușor să se rătăcească, dar Gosseyn își desenă în carnet o schiță, marcând cu grijă fiecare tunel colateral. Cred ― își zise el ― că am făcut deja mai multe sute de metri pe sub pământ și acum mă aflu, undeva, în lungul rădăcinilor, care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înfipse în coapsa femeii. ― În flacon e fluoresceină ― zise el. Dacă trăiește, într-un minut buzele i se vor colora în verde-galben. Trecură însă două minute și buzele îi rămăseseră tot palide vineții, fără viață. Venusianul se ridică și privi rătăcit în jurul lui. Și, lucru ciudat, lui Gosseyn nici măcar nu-i trecu prin cap ce are de gând să facă. Îl văzu pe venusian îndreptându-se grăbit spre grămada de arme și alegându-și cu grijă două. Tocmai asta frapa cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
următoare? Dr. Kair negă din cap și adăugă: ― Nici într-o oră, nici într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întrebasem, unii îmi spuneau pe unde s-o iau, dar după primul cot pierdeam iar drumul. Tot felul de vehicule cu cai, fără lumini, cu răcnete și înjurături care mă speriau. Dintr-un punct a trebuit să constat că mă rătăcisem cu totul. Se făcuse tot mai beznă și tot mai frig. În mijlocul nopții am dat de un trecător care mergea repede pe stradă. Am încercat să-l ajung din urmă, l am ajuns, am vrut să-l opresc, l-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despre el? Cum l-ați pierdut? — Nu știu, nu pot să-nțeleg cum a dispărut, rămăsese aici, pe masă. M-a întrebat dacă m-ar deranja să i-l țin câteva zile la mine, fiindcă se teme să nu-l rătăcească și e un obiect prețios. Mi-a mai spus că e vorba de o cheie de safe, dar nu mi-a spus ce conține acest safe, bani sau alte valori. N-aveam motiv să ntreb mai multe și nici să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la fereastră și încercă să străpungă cu privirea ceața, dar nu se vedea decât un val lăptos ca o mare în ale cărei ape s-a scufundat tot orașul. 3 N-aș avea curaj să ies acum în oraș, mă rătăcesc și când e vreme bună, darămite acum, cu ceața asta care parcă s-a revărsat din mine și a inundat strada. În schimb, nu-mi vine să cred că am dormit adânc, un somn fără vise, că azi-dimineață m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
starea lor, care survine în urma unei alegeri, iar pentru a îmbunătăți sau schimba starea în care te afli trebuie să îți asumi totdeauna dificultatea opțiunii și să lupți pentru ceea ce ai ales („Neînțelepții nu aleg niciodată și astfel se vor rătăci“, susține un verset din Gathe-le lui Zoroastru). După moarte, toate sufletele trebuie să treacă pe podul Kimvat sau Podul Hotărârii și al Dreptei Judecăți, unde fiecare este cântărit după gândirea, cuvintele și faptele sale. De remarcat însă că această judecată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-acolo mai puteau să se mire: „Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă e un nebun care rătăcește pe-aici ori un criminal cu figură evlavioasă?“. — Ai putea să-mi ghicești viitoru’? întrebase o fată care îl luase drept cerșetor cu vedenii, care încerca să câștige un ban. El îi pusese ușor degetele pe față și o speriase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe alții îi adulmecaseră câinii, chiar dacă patrulele erau bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac, ca un rătăcit de pe altă lume. Dar era soldat în permisie. După câte luni ai scăpat? îl întrebă un bărbat. Mai mult faci pe drum decât stai acasă, așa e? O femeie îi întinse un fruct, ca să-i țină de sete. Era la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
măsurându-i țesătura taninurilor puse ca în filigran în crupele fructului. Căuta carnea macră de vită și de vânat pe care, până în urmă cu doar un an, nici nu ar fi gustat-o. Toate astea îi veneau dinspre tinerețea inimii rătăcite între metehnele lui Omar sau le împrumutase? Soțul ei, nici vorbă, nu îndurase această singurătate a mesei și n-ar fi băut o înghițitură de vin la un prânz nici sub amenințare cu moartea. Așadar, luase tot din preaplinul vieții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Să mă bag aici fără să fi băut niciun strop de apă!“ Începu să grăbească pasul și se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari și crengi. Erau gâze în aer, care îl năpădiră și, pentru prima oară, se rătăci. După a treia zi petrecută în clinică, diagnosticul era clar: o degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dansezi... Atunci, încăperea unde te afli e plutitoare și lucrurile par altfel. Nu par, ci chiar sunt. El fusese un bun dansator. Acum nu mai era. Piruetele și căldura i-au rămas doar în minte. Abia acum, după ce viața îl rătăcise printre atâtea dezastre, obiceiuri și întâmplări, înțelesese că aurul tăinuit al zartosht-ilor, pe care tată-său și bunicu-său îl așteptau să li se întoarcă, era chiar Soarele și tihna lui de a încălzi fără să pârjolească. Acum că era doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
socializare, care pot interveni ca piedici în calea celor care fac gesturi sau ale receptorilor; vom vorbi doar despre simbolul ca gest și imagine, cel posibil, transmis sau izbutit ca realizare). Corpul creatorului se prelungește în spațiul real, prin care rătăcește sculptorul, precum într-un labirint, descris și de către personaje și de către istorici, acesta ar fi portretul posibil al lui Michelagelo. Aceeași importanță a mâinii poate fi adeseori atât de mică, încât cele două concepte, pur și simplu se pot confunda
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de-a lungul anilor am uitat acest lucru, am uitat să trăim cu bucurie fiecare zi, am uitat să privim cu uimire la tot ceea ce ne înconjoară, într-un cuvânt am uitat să ne ascultăm sufletul și altfel spus am rătăcit cărarea. Am fost acaparați de idealuri care nu erau ale noastre, am fost prinși în jocul minții care are nevoie de justificări, care iubește să complice lucrurile și să fie mereu agitată. Ori viața e simplă atunci când o trăiești cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
și cele mai puțin plăcute. Caută-le secretul. Când vrei să obții ceva și ți se pare că nu apar rezultate e posibil ca tu să nu fi observat “semnele” care te ghidează pe cale. Pur și simplu poate te-ai “rătăcit”. Cere ajutorul îngerilor și fii deschis pentru a vedea mesajele lor: poate un cuvânt spus de cineva aparent întâmplător, o carte deschisă la oanumită pagină, o frază zărită pe un ziar etc. sunt toate semne care să ne ajute, sunt
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ei măreață, 210Se prefăcu în tânăr luminos Și corpul lui sub haina ce se-ncreață, S-arată nalt, subțire, mlădios. Păr negru -n vițe lungi ridică fața Și ochi - albastri-nchis, întunecos, 215Iar fața-i albă, slabă, zâmbitoare - Părea un demon rătăcit din soare. Ah! te iubesc - îi zise el -copilă, La glasul tău simt sufletu-mi rănit, Din stea născut plec fruntea mea umilă, 220Cu ochii mei prind chipul tău slăvit - Nu vezi cum tremur de amor - ai milă! În nemurirea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De n-a prinde - acea minune, Acea tainică fecioară. Ea - îi zise-atunci bătrâna -- Locuește ca o zână În palat de diamante, Mai frumoasă, mai senină Dintre toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-au robit popoarele. Eu în codrul cel pustiu Rătăcind, într-un târziu, Am aflat din limbi străine Că bărbatul nu-mi mai vine, Am aflat dinspre apus Că bărbatul mi s-au dus, S-a dus cale ne-nturnată De toți oamenii urmată. Am aflat din răsărit Că bărbatul mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
argint Ce se mișcă strălucind Și în umbră [-n sbor] mi-l cură Și prin verdea boltitură; Numai p-ici și pe colea Soarele mai pătrundea, Ici e umbră, colo soare Pe ape tremurătoare. El pe maluri înflorite, Vede turme rătăcite; l02 {EminescuOpVI 103} {EminescuOpVI 104} {EminescuOpVI 105} Caii pasc lângă pîrae, Ca la lebede se - ndoaie Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mînile ridicate și palidă. El se apropiă de ea și-o cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire Cu suflet uimit. Căci nu știu ce vreme, Ce ceas fericit Va mai fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi va ajuta Să mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]