6,667 matches
-
generațiune de patrioți care n-au cruțat nimic în lupta lor aprigă pentru a ajunge la împlinirea visului secular a cinci milioane de români. Și dacă este netăgăduit că li se datorește o eternă recunoștință, apoi trebuie să spun cu regret că puțină grabă a pus generațiunea noastră de a și-o manifesta. Cum este posibil ca Alexandru Lahovari care a găsit totul de-a gata și pe urma căruia n-a rămas nimic, absolut nimic alta decât un mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă când, răzbit de suferințe, a închis ochii pe vecie, cu toată căutarea medicală și îngrijirile ce i-am dat. Regretele noastre au fost mari. Femeia și copiii mei mai ales nu se puteau deprinde cu ideea că Milordachi nu mai este. O mare parte din petrecerea și veselia casei a dispărut. El a fost îngropat cu cinste în grădina mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iluzie despre talentele lor. Pictam așa între noi, fără pretenție, dar cu nespusă plăcere, considerând această îndeletnicire ca mai nobilă, mai estetică, care ne scotea din hăgașul 165 ocupațiunilor de toate zilele. Însă dintre noi, trebuie să o spun cu regret, cel mai slab deși, precum am zis, cel mai guraliu a fost Pogor. La început credeam după aerele și rodomontadele lui că o să ne facă marț pe toți. A lucrat și el portretul cerșetorului în cridă neagră cu estompa, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
călcăm ușor pe pământ”. “Radiosfera”, 29 iulie 1996, ora 11,38 92. Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al vacanțelor, când omul lasă deoparte, cu bucurie ori regret, activitatea cotidiană, iar dacă are cu ce, Își ia traista ’n băț, pornind spre alte meleaguri. Oare natura nu e implicată, mai mult interesată, În această nouă activitate - căci vacanța e tot o activitate umană și, În principiu, omul nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și nici nu vom fi vreodată. Doar dumnezeu este. Dar, oricum, mâine vom ști mai multe. Vom ști să rezolvăm și problema căreia nu-i dăm astăzi de capăt dacă, bineînțeles, n’am provocat astăzi, și din neștiință, un nerecuperabil. Regretul va fi atunci târziu, și Într’o lume mai săracă. “Radiosfera”, 18 noiembrie 1996, ora 11,52 107. Marea toamna(ˇ) La data receptării mesajului meu el, mai precis pretextul, nu mai constituie decât o târzie rememorare a aniversării Stațiunii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
După noaptea nunții, în multe sate, mirele trebuia să iasă în mijlocul adunării cu cămașa însângerată a miresei, dovadă că ea a fost fecioară. La înmormântări, „lumea” cercetează cu insistență sa vadă dacă văduva plânge suficient de mult ca mărturie a regretului și devotamentului ei, dacă nu, apăreau cele mai răutăcioase comentarii și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care urlă, plâng, bocesc pentru bani, folosind lozinci stereotipe ca „te-am văzut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cum debuta discuția zic, cum începeau să-l plângă pe Ceaușescu și ce bine era p-atuncea. Ea, cel puțin, s-ar fi putut să aibă dreptate, pentru că pe vremea ailaltă fusese laborantă într-un institut care se desființase, așa că regretele aveau oarece acoperire, nu erau doar cuvinte de clătit gura sau o consolare inofensivă pentru situația destul de albastră de acum. Stăteam în Militari, un cartier ca o pădure. Cel puțin asta e senzația când ieși în luminiș dintre blocuri. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mâncării și băuturii. Dar mâncarea bună și băutura presupun neapărat prietenia cu oamenii, dragostea cu femeile și Încântările urechii, după dic tonul cunoscut. Mă Întreba mai ieri o cucoană, o preadistinsă cucoană, lec tissima femina, Încă plăcută, dar având amândoi regretul de a ne fi descoperit cu douăzeci de ani prea târziu: — Ai avut cumva vreun prieten, cu adevărat un bun prieten? — De ce mă Întrebi? i-am răspuns, Încurcat de Întrebare și neștiind a-i da repede un răspuns. — Pentru că e
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și care, de aceea, când mă Întâlnesc, Îmi sărută mâinile plângând după un trecut ce nu vrea să dis pară din amintirea lor Îndărătnică; sau, În sfârșit, singurătatea mea de astăzi, hrănită doar cu amintiri, cu câteva cărți și cu regrete - toate astea ce sunt? [dacă nu] mai mult ca o Înfrângere, ca cea mai mare și definitivă Înfrângere... Dar ce să mai zic de această usturătoare invectivă pe care mi-a zvârlit-o deunăzi În obraz cea mai de pe urmă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără moralitate Gama cromatică a eternului feminin dintr-o jumătate de veac (1900-1950). - Conjuncțiile fericite ale horoscopului În explicarea fenomenului erotic la eroul nostru. - Tristeți, tris teți postume. - Marea cu fascinațiile și seducțiile ei, cu femeile, aventurile, bu curiile și regretele pe urma ei. - Cum că experiența noastră cu femeile ne oferă o metodă de cunoaștere filozofică, practică și transcendentă. - Ce păcat Însă că scurtele accese de genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alungă femeia de lângă el, după ce i-a dat tot ce-i putea da.) Influența lui temperantă asupra lirismului cu care am debutat la prima redactare a acestui capitol - influență mult Înlesnită prin ultimele mele experiențe proprii - o recunosc și o regret, așa cum ai regreta amputarea unui mădular al tău bolnav, dar totuși al tău. Tudor Arghezi, căruia mă scuzam odată de acest lirism al meu neghiob, Îmi spunea, uitându se Înduioșat la mine, cu ochii lui mici de câine bun și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își spun ele sub ame nințarea vârstei canonice, de regretul de a nu-și fi trăit Îndestul viața - și care se prefac a ignora că majoritatea amanților lor, reali sau ipotetici, le preferă altora, sau „celor lalte“ din bordel pentru con siderente cu totul altele decât calitatea lor de femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
blonde?... qui vous a plu tant?... et que vous avez caressée?... — Ah, pardon, j’ai oublié la blonde, la belle blonde, que j’ai caressée bien tendrement et c’est pourquoi je ferais honneur à votre maison... - și, lăsând cu regret blonda-blon dissimă (cu care mi se lăuda a doua zi un comesean de-al nostru că a pus-o să-i facă lucruri pe care nu i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vii, am devenit invizibil, nu mai contez pentru ei, am fost șters din lumea oamenilor, așa cum ștergi de pe tablă cu buretele o propoziție oarecare când ora s-a terminat. Am fost șters din lumea oamenilor, o lume pe care o regret atât de tare, o lume atât de captivantă. Brusc, devin conștient că i-am pierdut definitiv pe părinții mei și pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
La mica masă de pomenire pe care a pregătit-o mama, au venit și câțiva foști colegi ai lui Victor, pe care îi cunoștea destul de bine și Vlad. Dialogul cu ei a alunecat spre alte zone decât comentarea plină de regrete a nenorocirii. Aceștia l-au întrebat pe Vlad, mai degrabă convențional, formal, cum îi mai merge cu literatura și fratele meu mai mare, care până atunci se silise fără cine știe ce succes să joace rolul celui îndurerat, să stea tăcut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu lupte, cu eroi pozitivi care-i înfrâng în cele din urmă pe eroii negativi. Uneori, când pe ecran desfășurarea acțiunii nu era pe placul nostru, și eu, și ceilalți copii din sală ne exprimam zgomotos, în cor, dezaprobarea sau regretul. Nu acceptam, de pildă, moartea eroului pozitiv și aveam tedința să intervenim în poveste. Într-un fel, așa se petrec lucrurile și cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De fapt, nici nu e potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la marea sărbătoare enesciană de la această ediție îmi oferă motive de exaltare. Unele momente, și nu sunt puține, trăite intens în aceste săli, sunt încărcate de energii pozitive provocate de marea sărbătoare culturală. Urmărind acest maraton muzical, îmi trezește și regretul că nu este ușor să descrii în cuvinte trăirile, oricât de iscusit ai fi. Dacă s-ar reuși cândva captarea energiilor emanate de trăirile spirituale, credem că s-ar putea ilumina sau încălzi imense spații închise. Aceasta este pe scurt
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
-l înțelegi pe Beethoven dacă nu lai citit pe Goethe, nici pe Chopin dacă nu cunoști opera lui Baudelaire. Cei care studiază Otello de Verdi trebuie neapărat să-l studieze și pe Othello al lui Shakespeare.” Maestrul își exprimă și regretul că globalizarea a făcut ca tot mai mulți artiști să se înstrăineze de locurile natale. Sinceritatea sa ne cucerește: „Nu mai există mândria națională a marilor artiști care trebuie să rămână în Țară. Acum, dimpotrivă, trebuie să părăsești Țara ca să
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe plan național, stăteau adunate în jurul standului de lansare a DVDurilor cvartetului ieșean. Am văzut și atenția acordată de TVR Iași care era prezent la evenimentul bucureștean monden. Transmisia se făcea de către redacția muzicală de sub conducerea experimentatului Alex Vasiliu. Un regret avem din partea Asociației Prietenii Operei “Ion Goia”, că din cauza întârzierii unei întâlniri de colaborare promise de managerul Operei nu s-a soluționat o formulă prin care se putea obține un loc în programul Festivalului, a Operei din Iași, conform unui
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe 8 septembrie, în cadrul programului Ansamblului „Profil” din București, dirijat de Tiberiu Soare, lansarea în primă audiție a uneia din creațiile compozitorului Viorel Munteanu, Invocații pentru clarinet solo, care supune la cazne tehnice orice experimentat instrumentist. Îmi exprim totodată și regretul că din cauza programului încărcat, nu am putut participa să pot da informații privind prezentarea în Festival și a Concertului de coarde nr. 4 “Ludus Modalis” creat de îndrăgitul și talentatul compozitor Sabin Pautza, prezentat la Studioul de Operă și Multimedia
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
bis-uri. Nominalizatul cu două premii Grammy și cu multe alte premii și invitații pe tot globul, a onorat cum se cuvine, ca și alți celebri artiști, personalitatea lui Enescu pe care a Ținut să-l omagieze la el acasă. Regretul nostru nu poate fi altul decât acela că am putut relata doar foarte puțin din cuprinzătorul program care a primit aprecieri unanime, atât în Țară cât și în străinătate. 05.10.2013 FINAL DE FESTIVAL: CONSTELAȚIA ELITELOR MUZICII MONDIALE LA
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ediții. Trebuie să mărturisim că un profund sentiment de mândrie ne-a cuprins pe toți cei prezenți la concertul final din Sala Mare a Palatului, ropotele de aplauze care nu mai conteneau exprimând atât entuziasmul celor din sală, cât și regretul că s-a încheiat acest eveniment muzical fără precedent. Aplauzele erau adresate nu doar celebrei orchestre londoneze care încheia plutonul constelației elitelor muzicii mondiale prezente la București, ci tuturor interpreților din cadrul celor optzeci de spectacole din cadrul festivalului și, implicit, și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mult a așteptat-o cu o zi înainte. Dar nu putuse veni, trebuind să fie prezentă la deschiderea anului școlar, cu copiii. De asemenea măicuța Natalia a așteptat mult vizita Doinei Boghian de la Suceava. Tare mult a așteptat-o. Cu regret trebuie să spun, răutatea unor oameni au împiedicat-o pe aceasta să ajungă la măicuța Natalia, fiindu-le teamă, așa cum de altfel a și spus-o, că „Ce vă băgați pe felia mea”.... Rușinoasă atitudine, josnică. Această situație nu era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
multe și de toate. Sau poate, de toate, la sfârșit. E tristă ziua de astăzi. Necătând că luminează soarele, părem să fim toți frumoși la chip, sufletul nu-l vede nimeni. Sufletul numai bunul Dumnezeu îl știe. Spre marele nostru regret, nu este între noi Ilie, ca să-și petreacă mama pe ultimul drum. Mă închin în fața domnului Constantin Chirilă, de la Iași, care a făcut așa de mult, cât n-am făcut noi ceilalți la un loc, pentru acești părinți, mai ales
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și Acționări electromecanice. Din luna ianuarie 1955 este ales prorector, iar un an mai târziu devine Rectorul Institutului Politehnic din București. Epuizat de anii îndelungați de muncă asiduă, încetează subit din viață, la București în urma unui atac de cord, spre regretul imens al tuturor celor cu care a lucrat succesiv la Iași, Craiova și București, al foștilor săi studenți și al specialiștilor în domeniu din toată țara. Imaginea unui ilustru pedagog și excelent organizator este completată cu cea a unui neobosit
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]