8,522 matches
-
-l activ prin răspunsurile personale pe care le suscită textul" (303). Aceasta era ambiția predominantă a jurnalismului literar din anii '30 ai secolului al XX-lea. Printre practicanții din acea perioadă se numără și Martha Gellhorn și Ernest Hemingway cu relatările lor despre Războiul Civil din Spania. După William Stott, provocările pe care le aducea un astfel de reportaj vieții sociale, culturale și economice de atunci erau asimilate de Guvern odată cu trecerea timpului. Imediat "după instaurarea Noului Curs79 de către Roosevelt, documentarul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îl urmăreau pe Dumnezeu (Their Eyes Were Watching God), publicat în 1937 și pentru un roman feminist timpuriu. Dar ea a lucrat și în cadrul Proiectului Scriitorilor Federali, culegând folclor despre negrii din Sud (era specializată în antropologie) și a scris relatări pentru Ghidul Floridei ce pot fi încadrate în jurnalismul literar. De fapt, autoarea a inclus chiar un pasaj despre muncitorii imigranți, scris inițial pentru Proiectul Scriitorilor Federali, în Ochii lor îl urmăreau pe Dumnezeu (Bordelon, 122). Printre contribuțiile sale la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să cauți. Surorile ei se uitară la ea fără să spună nimic. Atunci fata se întrebă pe ea însăși: "Oare ce nu aș face pentru o porție învârvonată de cârnați de porc?" (235). Dar poate cel mai mare defect al relatării lui Caldwell este caracterul său ideologic evident, ce demonstrează încă o dată că jurnalismul literar, deși încearcă probabil să nu tragă concluzii, tot este afectat, în cazul de față, de simpatiile comuniste ale lui Caldwell. Acest lucru este evident, spre exemplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
executați. Chiar dacă punctul său de vedere este sentimental, el apelează la speranță pentru a înțelege subiectivitățile altora. Tema "În căutarea Americii" a dus la apariția unui jurnalism literar cu un grad descriptiv mai ridicat, ce nu se limita doar la relatarea călătoriilor făcute cu automobilul. La sfârșitul anilor '30 ai secolului al XX-lea, editura Farrar și Rinehart a inițiat publicarea seriei Rivers of America (Râurile Americii) ce urma să prezinte în douăzeci și patru de volume viața și folclorul existente de-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorbește despre Gudger: "îl cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc" (subliniere adăugată). Bineînțeles, întrebarea este: ce se ascunde în spatele acelui numai?. Dar nu avem un răspuns exact. Agee adaugă: "În raport cu această intenție fundamentală (de a realiza o relatare veridică), acest volum reprezintă doar o anticipare, un fragment, un experiment, un prolog disonant" (xv). După cum remarca Fiskin pe marginea acestui fragment: " Aici avem un indiciu al perspicacității ce i-a permis lui Agee să scrie din start: conștientizarea faptului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Liebling a scris despre Londra și despre Ziua-Z81 pentru ziarul New Yorker; Ernie Pyle a scris atât despre campania europeană cât și despre cea din Pacific în cărți precum Brave Men (Bărbați curajoși, n. trad.); Robert J. Casey a scris relatări despre războiul din sudul Pacificului, adunate și publicate în volume precum Torpedo Junction (Atacul de la Torpedo junction n. trad.); iar Morris Markey, reporter la ziarul New Yorker încă din 1920, a scris despre război de pe un portavion. Pe frontul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre viața lipsită de evenimente din orașul New York. După cum afirma Norman Sims, "Mitchell și câțiva colegi de-ai săi de la New Yorker sunt cei care au ținut în viață jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să lucreze pentru New Yorker înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, scriind inițial povestiri despre viața din orașul New York, iar ulterior articole despre război. După terminarea războiului, temele pe care le aborda au devenit, cel mult, mai peripatetice, incluzând relatări despre indienii Paiute din Nevada și guvernatorul Earl Long din Louisiana. Lillian Ross a dat dovadă de o versatilitate asemănătoare, printre lucrările ei numărându-se și un portret emoționant al lui Ernest Hemingway, publicat în 1950, ce prezenta un bărbat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
True Detective în anii '40 și '50 ai secolului al XX-lea. În anul 1950 el a publicat Butcher's Dozen, o colecție de povestiri despre diferite infracțiuni, iar în 1953, Why Did They Kill? (De ce au ucis?, n. trad.), relatarea unei crime comise de trei adolescenți, care a fost considerată drept o anticipare a romanului Cu sânge rece (In Cold Blood) de Truman Capote (Applegate, 165). Mary McCarthy nu reușea să convingă publicul să îi ia în serios jurnalismul literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și care nu implică o pervertire atât timp cât este realizat cu onestitate și cu fidelitate, nu va mai exista așa ceva până când nu voi termina această carte". Ambivalența sa se reflectă în natura articolelor pe care le scrie pentru revista Look: o relatare a ceea ce "se întâmplă zi de zi" în restul timpului, când nu lucrează la "cartea cea mare". Printre celelalte lucruri ce se întâmplă zi de zi se numără și faptul că " D-ra Mary [cea de-a patra lui soție] era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
său nou jurnalist de ceva timp) că a inventat o nouă formă, "romanul non-ficțiune" (Plimpton, The Story). Ceea ce a făcut Cu sânge rece a fost să stârnească discuții critice pe tema elaborării unor tehnici asociate cu romanul realist și aplicate relatărilor jurnalistice (Hellmann, ix) sau relatărilor ce pretind să reflecte un statut fenomenalist. Pretenția lui Capote de inventator al noii forme este compromisă întrucât în același an a apărut lucrarea lui Wolfe Kandi-Kolored Tangerine-Flake Streamline Baby, publicată întâi în revista Esquire
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timp) că a inventat o nouă formă, "romanul non-ficțiune" (Plimpton, The Story). Ceea ce a făcut Cu sânge rece a fost să stârnească discuții critice pe tema elaborării unor tehnici asociate cu romanul realist și aplicate relatărilor jurnalistice (Hellmann, ix) sau relatărilor ce pretind să reflecte un statut fenomenalist. Pretenția lui Capote de inventator al noii forme este compromisă întrucât în același an a apărut lucrarea lui Wolfe Kandi-Kolored Tangerine-Flake Streamline Baby, publicată întâi în revista Esquire și apoi inclusă într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
afla ce s-a întâmplat cu adevărat" (12), sursa alternativă pe care o oferă pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat la protestul de la Pentagon este el însuși. Subiectivitatea lui este confirmată din nou în anul 1979 în relatarea despre criminalul Gary Gilmore, cu titlul de Cântecul călăului (The Executioner's Song). După cum remarca Phylis Frus, premeditarea lui Mailer - recunoașterea subiectivității în încercarea sa de a scrie despre fenomenal - îl ajută să depășească tipul de obiectivizare a lumii ce
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
partizan apare ca numitorul comun al literaturii și jurnalismului în timpul perioadei anterioare. Alte texte incluse în antologie sunt pasajele din istoria Plantației Plymouth care face parte din jurnalul lui William Bradford, istorisirea lui Mary Rowlandson despre captivitatea sa în India, relatarea lui Sarah Kemble Knight despre călătoria sa din perioada 1704-1705, cât și cartea Scrisori de la un fermier american de Hector St. John de Crèvecoeur. Toate aceste texte pot fi văzute ca predecesorii jurnalismului literar narativ modern deoarece susțin că sunt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o lucrare a artei însăși" (Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele mutilate ale familiei Clutter, a căror
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rezolve individual sau prin dezbatere" (480-81). Jurnalismul literar narativ/nonficțiunea are de aceea o natură binară și Heyne citează spre exemplificare In Cold Blood. Cartea are un statut factual în acord cu intențiile lui Capote anunțate în subtitlul cărții O relatare adevărată... Mai mult, statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de zvonuri informație cu sursa difuza și colectivă al căror rezultat poate fi o amuzantă combinație de imprecizie și de precizie, prin circumscrierea zvonurilor într-un sistem de informații. Abundență de detalii contrastează și compensează caracterul fundamental al zvonului. Stilul relatării faptului cvasisenzațional se caracterizează printr-o pretenție de înnobilare tematica și stilistica. Știrile de senzație sunt un deziderat și convin principiului novator al modernității: "M. La Rouquette racontait une nouvelle histoire sur la belle Clorinde. Elle avait eu, un jour
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
decât la paritatea celor două imperii. Lovindu-se însă de opoziția Bizanțului în înaintarea sa prin sudul Italiei și de refuzul lui Nikephoros Focas de a-i recunoaște titlul imperial, el subliniază caracterul roman al puterii sale, după cum stă mărturie relatarea soliei soldate cu un eșec a trimisului său, Liutprand din Cremona, la Constantinopol (968). Pentru prima dată, izbucnesc injuriile la adresa Bizanțului, care nu a făcut nimic pentru a veni în ajutorul papalității; doar Otto I este autenticul împărat al romanilor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Sau întâlnirea cu textul șocant pentru stilistica acelor vremuri, inovator și ucigaș, perfectă descriere a cacofoniei morale, politice și, da, literare a vremii pe care l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit complice cu acele timpuri stranii și irepetabile, ca o reverență față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu titulatura PDL), pe unul dintre deputații prezenți l-a luat gura pe dinainte și a crezut că poate spune fără opreliști ceea ce gândește o zdrobitoare majoritate a alegătorilor, anume că "în jurul președintelui nici iarba nu crește" sau, după alte relatări, că președintele ar trebui să se înconjoare și de oameni capabili să-i spună "nu". Obișnuit cu mentalitatea valahă, potrivit căreia tupeul și iuțeala de replică țin loc de argumente, președintele "i-a tras-o" rapid politicianului imprudent, amintindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin amabilitatea șefului stațiunii, fidel colaborator al "organelor", ar trebui, poate, să ne întrebăm ce se alege totuși din memoria unui om atunci când faptele și documentele care-l privesc sunt filtrate prin atâtea bariere instituționale și umane, când unghiurile de relatare și de interpretare sunt atât de opuse, aproape în conflict ireductibil. Și nu e vorba aici doar de lecturi partizane, ci de nuanțe și chei de cititre mai depasionalizate, pe care nici viața literară, nici istoriografia nu sunt încă dispuse
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu sunt denumiți, fiind considerați ca rebeli, răsculați impotriva imperiului.Ceea ce surprinde este nu atât limbajul arhaizant, cât faptul că acesti barbari - pecenegii și cumanii - “având liniște au arat pamântul, semănând miei și grâu” . Or, din câte se cunosc din relatările altor scriitori dintr-o epocă mai veche sau din evul mediu timpuriu - Ammianus Marcellinus, Jordanes - , migratorii nu practicau nici un fel de agricultură, având repulsie de orice unealtă agricolă. Dacă pecenegii și cumanii nu erau dedați agriculturii, atunci, în mod firesc
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
maghiare sub numele de volohi și blaci se vor opune cu armele atât slavilor cât și maghiarilor fiind, dacă e să credem întru-totul și ad literam conținutul relată rilor lui Nestor și Anonimus, alungați la sudul Dunării . De aici, de la relatările acestor cronicari, s-a născut ideea la unii istorici, că aria de formare a poporului și a limbii române ar fi fost sau ar fi cuprins și Panonia. Pe de altă parte s-a tras concluzia că vlahii balcanici ar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
geților, nu era atribuit geților sau tracilor, ci inspirației și transpunerii din altă parte, din Egipt, din Orientul fabulos al mitologiei și practicilor orgiastice: „Chiar ideea de nemurire getică este trecută de Pomponius Melaă prin teoriile și prejudecățile elenistice” . Deși relatările lui Herodot sunt din auzite, de la grecii din Hellespont și Marea Neagră, fără deci, o cunoaștere pe viu, directă, nu sunt mai puțin importante, chiar dacă se face confuzia între traci și geți. Chiar de la început, Herodot aruncă o lumină favorabilă asupra
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
socot nemuritori”, arătând și modul în care cred ei că rămân nemuritori; „credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor - daimonul - pe care unii îl cred același cu Gebeleizis” . Din relatarea lui Herodot despre Zamolxis, care, om fiind, a trăit la Samos ca rob al lui Pythagoras, și care, dobândind avere, s-a întors printre ai lui. Rolul de învățător al lui Zamolxis pentru neamul său este recunoscut de Herodot care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]