6,018 matches
-
Roșie, a cules de ici de colo câte un fapt mai mult sau mai puțin semnificativ (...), pentru că reporterul nu înfățișează acesta viață. La fel procedează A.E. Baconsky care vrea să prezinte cititorului uzina Herbak Janos din Cluj. Pentru aceasta reporterul socotește că este suficient să scrie despre întrecerile socialiste (...). Cum trebuie redată viața? Răspunsul nu este greu, pentru că viața trebuie redată așa cum este, așa cum se desfășoară. Numai că reporterul, asemenea scriitorului, trebuie să știe să selecționeze ceea ce este esențial, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vrea să prezinte cititorului uzina Herbak Janos din Cluj. Pentru aceasta reporterul socotește că este suficient să scrie despre întrecerile socialiste (...). Cum trebuie redată viața? Răspunsul nu este greu, pentru că viața trebuie redată așa cum este, așa cum se desfășoară. Numai că reporterul, asemenea scriitorului, trebuie să știe să selecționeze ceea ce este esențial, ceea ce este tipic și ceea ce este nou. În reportajul: Lumina din munți (România liberă, martie 1951), Eusebiu Camilar prezintă viața din Țara Moților (...). Dumitru Corbea, în reportajul Cuvântul tractoriștilor (volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bogată. (...) A.E. Baconsky în reportajul Cu slove de foc o prezintă pe fruntașa în muncă Hajdu Jolanda ca pe un fel de automat care nu vorbește despre altceva decât despre întrecerea în care este angajată. Unde o fi întâlnit reporterul asemenea om în viața cea de toate zilele? Maria Banuș a găsit o altă formulă pentru a arăta pe oamenii noi: le face câte o fișă personală. De pildă: «Octavian Crețulescu, un tânăr înalt brun, cu trăsături regulate, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mediul în care se petrece acțiunea descrisă, se prezintă omul despre care se scrie și apoi este pus să vorbească. Iar aceasta începe să rostească formulele pe care omul în viață, cel descris, nu le spune niciodată așa cum le redă reporterul pe hârtie. (...) De la scriitorii noștri valoroși și cu experiență se așteaptă mult mai mult decât au dat până acum în domeniul reportajului literar. De la ei trebuie să învețe tinerii scriitori-reporteri”. SĂMÂNȚĂ ȘI ROD Iată-ne ajunși la sfârșitul anului de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de Anul Nou adică un ziar care să apară 308 zile pe an) și care să coste cam 5200 lei pe zi, incluzând tiparul, hârtia, redactarea, administrarea și chiria. Cheltuielile de personal includeau următoarele salarii: redactor șef, secretar de redacție, reporter, redactor, administrator, expeditor, funcționar, în total aproximativ 12.800 lei pe lună880. Se propunea ca redacția și administrația ziarului să fie instalate în Palatul Arhiepiscopal, ceea ce ar fi produs o economie de aproximativ 100 de lei pe zi și 36
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
date de Consiliul de administrație) și cel administrativ (de preferință, un ziarist care să aibă competență în administrație și de ordin tehnic). Pe lângă aceste funcții de conducere, erau trecute toate posturile necesare funcționării, precum: redactor-șef și redactori de redacție, reporteri, dactilografe, stenografă, casier, contabil, încasator etc. Era prevăzut și tirajul în care trebuia să apară ziarul, 10.000 de exemplare zilnic, dar și posibilii cumpărători, abonamentele sau vânzarea directă (o mie de parohii și preoți, întreprinderi și autorități aproximativ 200
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
strict prin intermediul eroului. Autorul pare să demonstreze lecturii că romanul se scrie sub ochii ei, cu ea împreună, fiindcă trăirea e importantă, nu convenția. Romanul nu mai e oglinda vieții, ci viața însăși, iar autorul cere să fie luat drept reporter. Frâiele narațiunii sunt bine ascunse, convenția trebuie aflată. Iată cum se transformă romanul dintr-o traducere a unei acțiuni cronologice într-un final de obicei de cuplu, plasat în viitor, într-o vânătoare de convenții, la capătul căreia nu mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic". La întrebarea îndreptățită a reporterului, "Dar cine e Doris Lessing în acest moment?", autoarea răspunde exact cu motivul pentru care este în 2007 și laureata Premiului Nobel, "Sunt ca și pâna cum eu și nimeni altcineva". 2.10. David Lodge: Simplitatea Desperado David Lodge a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și, în general, de antropologia vizuală. 4. Filmul etnografic și antropologia vizuală Așa cum afirmă cei doi antropologi, noțiunea de ,,film etnografic" este una complexă și chiar histrionică în cuprinderea ei. Conține ,,filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune"14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități - inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
sau mamele muriseră și fuseseră Îngropate de alți refugiați, undeva la marginea drumului. Din Est veneau balticii, polonezii, ucrainenii, cazacii, ungurii, românii și alții: unii fugeau de ororile războiului, alții migrau În Vest de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000 de soldați cazaci Însoțiți de familiile lor, care traversau sudul Austriei, „nu cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă Îngrijorat de un fenomen mult mai serios. Revoltele și ocupația studenților au stârnit În toată țara un val de greve și blocări ale locurilor de muncă, acțiuni care, până la sfârșitul lunii mai, au paralizat Franța. Primele proteste - cele ale reporterilor de la radioteleviziunea franceză, bunăoară - vizau cenzura, la comandă politică, a informațiilor despre mișcarea studențească și mai ales despre brutalitatea excesivă a unor jandarmi. Dar, pe măsură ce greva generală lua amploare, extinzându-se la uzina aeronautică din Toulouse, industria energetică și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
public lovitura de la Kremlin, declarând-o ilegală, și și-a asumat poziția de șef al rezistenței, dirijând operațiunile din cartierul său general de la Parlamentul rus și mobilizând mulțimea adunată acolo să apere democrația Împotriva tancurilor. În același timp, sub privirile reporterilor internaționali, Elțîn se angaja În ample negocieri și conversații cu liderii mondiali - care i-au oferit toți sprijinul lor neprecupețit și s-au abținut cu grijă să le acorde orice fel de recunoaștere conspiratorilor, ce erau din ce În ce mai izolați 17. Rezistența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În politică nu atât pentru purificarea generală a nației, cât pentru a-și proteja propriul imperiu mediatic. În Spania, cariera lui Felipe González a fost curmată de un alt tip de scandal: la jumătatea anilor ’90, un grup de tineri reporteri de investigație de la cotidienele El Mundo și Diario 16 au dezvăluit că guvernul lui González dusese un „război murdar” Împotriva terorismului basc În 1983-1987, autorizând și chiar Încurajând trupele speciale să practice răpirea, tortura și asasinatul, atât În Spania, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
A debutat cu schițe în ziarul „Dobrogea nouă” (1955), iar editorial cu volumul Aventurile „originalității” (1968). În 1996 a primit Premiul „Pamfil Șeicaru”. Cartea de debut, dar și următoarea (Cum învățăm să trăim, 1977) recomandau un publicist cu aptitudini de reporter și de eseist pe teme civice. Textele de aici sunt montaje dinamice de reportaj, comentariu, interviu, anchetă, incursiune biografică, interferate ingenios. Ulterior, A. este atras de evocarea istorică amplă, minuțios documentată și resuscitând, pe un schelet epic, personaje și evenimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
Florin Constantiniu, București, 1998; Sub blestemul imperiului, București, 2000; Sub semnul Crucii, București, 2001; Măștile puterii, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Victor Felea, „Cum învățăm să trăim”, TR, 1978, 22; Sergiu Selian, Un moralist modern, TMS, 1978, 9; Victor Felea, Anchetele reporterului, TR, 1979, 7; Mihai Ungheanu, O evocare lucidă: „Toamna pătimirii noastre”, LCF, 1980, 17; Mihai Stoian, Cultivarea faptului de viață, „Presa noastră”, 1981, 10; Mihai Ungheanu, Vartan Arachelian, „Duminică, după infern”, LCF, 1984, 40; C. S.[tănescu], Ultimul deceniu înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
și la București, unde frecventează apoi Liceul „Iulia Hasdeu” (absolvit în 1953) și Facultatea de Filologie (cu licența în 1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Viața românească” ș.a., precum și în reviste din străinătate (Grecia, Italia, Japonia, Iugoslavia, Noua Zeelandă, SUA, Ucraina, Ungaria). Prima ei carte e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba rusă. Între 1965 și 1967 urmează, la Moscova, Școala Superioară de Cinematografie, secția de scenariști; se împrietenește cu dramaturgul Aleksandr Vampilov, din ale cărui piese va traduce. Lucrează la Studioul Moldova-film, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi la „Cronica”, „Ulise”, „Facla”, „România literară”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia nouă”, „Reporter”, „Decembrie”, „Rampa”, „Drum”, „Drum nou” ș.a., iar după război la „Revista familiei”, „Revista literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E. Lovinescu revista „XY”, citește proză și schițează caricaturile celor prezenți. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
vară, iar "U.S. News", cum se preconiza a fi denumită această publicație, nu a ajuns niciodată în standurile bucureștene 735. Noua direcție a lui Gheorghiu-Dej nu includea și distribuirea de publicații propagandistice americane. Schimbarea de atitudine a permis, însă, accesul reporterilor americani în România pentru prima dată după trei ani. Aceștia au venit cu ocazia Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, care a avut loc în august, chiar înainte de Plenară. În vreme ce Congresul American adopta o rezoluție prin
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
tatăl lor în München, iar pe 13 aprilie 1954 și-au regăsit și mama, la New York803. Pe 1 mai, familia Georgescu a făcut o vizită la Casa Albă, pentru a-i mulțumi personal președintelui, în compania unui grup de reporteri și fotografi 804. În presă au apărut, de asemenea, o sumedenie de articole despre încălcările drepturilor omului din România, despre persecutarea evreilor și interviuri cu cei ce fugiseră din țară805. Cea mai bizară relatare a apărut, însă, pe 8 mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
În plus, acesta voia să discute despre situația cetățenilor americani din România și înființarea unei biblioteci americane la București 858. Pe 30 aprilie, Brucan a avut o întrevedere cu Eisenhower, la Casa Albă, iar la plecare a fost intervievat de către reporteri. El le-a declarat că guvernul român invitase o delegație americană la București pentru a soluționa problemele ce rămăseseră nerezolvate 859. La scurt timp după aceea, "New York Times" a început să publice articole despre disponibilitatea autorităților române de a-și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sa: "Nu bea din apa asta"1330. Pe 24 iulie, Nixon a urmărit amerizarea lui Apollo 11. A doua zi își începu popasul asiatic al călătoriei sale în jurul lumii, oprindu-se în Guam, în drum spre Manila. Fiind înconjurat de reporteri, președintele acceptă să susțină o conferință de presă neoficială, pentru a enunța ceea ce devenise cunoscut sub numele "doctrina lui Nixon". Ideea de bază a acesteia era că deși Statele Unite aveau să-și onoreze în continuare angajamentele luate față de prieteni și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din ce în ce mai multe produse americane, adăugînd însă că "totodată, trebuie să și exportăm către Statele Unite". Un comerț liber nu era numai o problemă economică, ci și un mijloc de a promova "pacea în toată lumea"1623. După prînz, Ceaușescu a vorbit cu reporterii de la National Press Club, din Washington. El a menționat că a primit asigurări de susținere a "Clauzei" pentru România atît din partea cîtorva congresmeni, cît și din partea președintelui. Fiind întrebat dacă discutase cu senatorul Jackson, Ceaușescu a răspuns afirmativ și a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
restricțiile impuse în comerțul internațional și a cerut adunării să adopte o "Clauză universală a națiunii celei mai favorizate"1653. Ceaușescu era, de asemenea, conștient că Statele Unite erau din ce în ce mai preocupate de drepturile omului. Ca urmare, în martie, le-a povestit reporterilor din Argentina despre diversitatea religioasă din România, unde erau recunoscute 14 culte religioase distincte 1654. La o lună după aceea, el le-a declarat germanilor și maghiarilor care-l ascultau că "nedreptatea, fie că o suferă un român, un german
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ajunsese să fie cunoscută de toată lumea, se putea deduce în mod clar că practicile românești de emigrare nu erau fundamental diferite de cele sovietice. Acesta a fost, fără îndoială, și motivul pentru care Ceaușescu a refuzat să răspundă la întrebările reporterilor despre procedurile românești legate de vize și pașapoarte, aducînd ca argument observația că acestea sînt probleme de politică internă și nu constituie un subiect de discuție publică 1673. Președintele Ford și proiectul "Legii reformei comerciale" În cursul verii, afacerea Watergate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]