8,987 matches
-
cursă a înarmării cu arme nucleare nereglementate. Scurta listă a succeselor politicii de destindere este contrabalansată de lista mult mai lungă a problemelor pe care nu a reușit să le rezolve. Multe dintre aceste probleme au fost chiar agravate prin reușita parțială a destinderii. Afirmația este adevărată în special pentru Europa, unde conferințele privind securitatea și reducerea treptată, mutuală a forțelor se află în impas. În aceste cazuri, chiar destinderea din Europa Centrală și aparent diminuarea în ansamblu a tensiunilor dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a menținut pacea între Statele Unite și Uniunea Sovietică a fost amenințarea cu forța militară și reacția la această amenințare, așa cum s-a întâmplat și în cazul crizei rachetelor cubaneze din 1962. Doi factori pun la îndoială cele câteva cazuri de reușită reală a destinderii: eșecul, în mare măsură, al negocierilor privind controlul armamentului începute în 1972 și reacția americană la anumite politici interne ale Uniunii Sovietice. Reluarea cursei înarmării nucleare a creat tensiuni care au anulat multe dintre câștigurile limitate prilejuite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Astfel, gruparea se regăsește în toate perioadele istoriei. Prin antagonismul dintre statu-quo și statele imperialiste, ea constituie dinamica tuturor proceselor istorice. Acest antagonism este soluționat fie prin compromis, fie prin război. Securitatea colectivă ar putea să aibă șanse reale de reușită numai dacă lupta pentru putere, forța motrice a politicii internaționale, ar putea fi substituită sau întrecută de un principiu mai cuprinzător. Însă, cum nimic din realitatea relațiilor internaționale nu validează o asemenea presupunere, încercarea de a menține un anumit statu-quo
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sortită eșecului. Pe termen scurt, securitatea colectivă poate reuși să mențină intact un anumit statu-quo datorită slăbiciunii temporare a inamicilor săi. Eșecul său pe termen lung se datorează absenței celei de-a treia precondiții, pe care se bazează șansele de reușită ale securității colective. La începutul anilor 1980, Marea Britanie și Argentina s-au înfruntat pentru Insulele Falkland, Israelul a invadat Libanul și Statele Unite au trimis trupe în Grenada. În ciuda rezoluțiilor emise de Națiunile Unite, nici această instituție și nici vreunul dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
probabil va rămâne pentru totdeauna întrebarea dacă Franța și Marea Britanie au avut vreodată o opțiune reală în fața politicilor pe care le-au urmat Statele Unite și Uniunea Sovietică. Rămâne totuși în afara oricărei îndoieli faptul că nu a avut nici o șansă de reușită un guvern internațional ai cărui conducători, fie prin alegere liberă, fie din necesitate, au urmat linii politice atât de rupte de distribuția reală a puterii în lume. Slăbiciunile politice Cele de mai sus ar fi adevărate chiar dacă am presupune că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
societății de a încălca pacea și incapacitatea de a o încălca dacă ar fi înclinați s-o facă. Indivizii vor fi incapabili să încalce pacea dacă o putere copleșitoare face dintr-o astfel de încercare o acțiune fără șanse de reușită. Ei nu vor fi înclinați să încalce pacea în două condiții. Pe de o parte, trebuie să simtă că loialitatea lor față de societate ca întreg este mai mare decât cea față de o anumită parte a ei. Pe de altă parte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să se conformeze celorlalte trei. Atât moralitatea, cât și eficacitatea presupun respectarea acestor patru reguli fundamentale. Respectarea regulilor face posibil compromisul, dar nu-i asigură succesul. Pentru a oferi compromisului, permis numai de respectarea primelor trei reguli, o șansă de reușită, trebuie respectate alte cinci reguli. Cinci precondiții ale compromisului 1. Renunțarea la amăgirea unor drepturi inutile pentru niște avantaje reale. O diplomație care gândește în termeni juridici și propagandistici este deosebit de tentată să insiste asupra literei legii, așa cum o interpretează
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a se opune oricărui stat care ar încerca acest lucru. Prin urmare, o balanță „planificată” devine sinonimă cu supraviețuirea societății de state. Marile puteri se autolimitează, deoarece orice încercare de a răsturna balanța va fi „o acțiune fără șanse de reușită”19. Deși nu se precizează în mod explicit, se pare că o asemenea politică nu numai că s-ar putea dovedi „fără șanse de reușită”, ci ar conduce și la dispariția echilibrului societal și la apariția unuia sistemic, despre care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
autolimitează, deoarece orice încercare de a răsturna balanța va fi „o acțiune fără șanse de reușită”19. Deși nu se precizează în mod explicit, se pare că o asemenea politică nu numai că s-ar putea dovedi „fără șanse de reușită”, ci ar conduce și la dispariția echilibrului societal și la apariția unuia sistemic, despre care atât școala engleză, cât și realismul clasic consideră că are potențialul de a se transforma într-o „stare de natură”20. Atât școala engleză, cât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trunchiului se face ca în prezentațiile cefalice flectate. Deși considerată aneutocică, nașterea în prezentație facială, necesitând în 17% din cazuri intervenții obstetricale, s-au imaginat o serie de metode prin intermediul cărora se încearcă transformarea prezentației faciale într-una occipitală, dar reușita este excepțională. în varietățile posterioare ale prezentației faciale, dacă nașterea se prelungește, se poate încerca completarea deflexiunii apăsând cu un deget pe bolta palatină a fătului și împingând fruntea înapoi. Odată deflexiunea terminată, marea rotație se produce de obicei spontan
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
ea presupune repartizare, coordonare, orientare, deci implicarea conștientă și cu maximă responsabilitate a celor care o realizează. În fine, organizarea nu se desfășoară în gol, ci în vederea îndeplinirii obiectivelor previzionate. Organizarea pune la un loc, interrelaționează și structurează elementele în vederea reușitei. Așadar, am putea considera că organizarea este o formă conștientă și dirijată a activității umane îndreptată spre realizarea performantă a unor obiective. 1.2. Accepțiunea psihoorganizațională Privit dintr-o perspectivă psihoorganizațională, conceptul de organizare este mult mai complex și necesită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
parte și conducere n‑au fost toate semnificative, dacă am lua în considerare frecvența apariției lor în diverse lucrări, am putea socoti - spune Stogdill - că factorii asociați cel mai adesea conducerii au fost următorii: capacitățile (inteligență, vivacitate, facilitatea comunicării, originalitate); reușita (instrucție, cunoaștere, putere atletică); responsabilitatea (siguranță, inițiativă, perseverență, agresivitate, încredere în sine, plăcerea de a excela); participarea (activitatea, sociabilitatea, adaptabilitatea, simțul umorului); statutul (nivel socioeconomic, popularitate). Din păcate, lista întocmită de Stogdill nu este unică. Astfel de liste abundă în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cei doi autori propuneau patru strategii de excelență comune adevăraților lideri sau liderilor celor mai buni: 1. atenție prin intermediul viziunii; 2. semnificație prin intermediul comunicării; 3. încredere prin intermediul poziționării; 4. dezvoltarea sinelui prin intermediul respectului de sine pozitiv și al centrării pe reușită (Bennis, Nanus, 2000, p. 38). Prima strategie - atenție prin intermediul viziunii - postulează rolul major pe care îl are liderul în stabilirea viziunii ce animă, inspiră, transformă scopul în acțiune, articulează imaginea unui viitor realist, credibil, atractiv pentru organizație. Cea de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
i‑au împins pe numeroși conducători spre inovații, spre asumare de riscuri își au rădăcina în multe nevoi personale de care ei nici nu‑și dau seama. Alți autori fac din personalitatea liderului și din trăsăturile lui explicația centrală a reușitelor și eșecurilor organizaționale. Kets de Vries vorbește despre „iraționalitatea managerilor” ca piedică fundamentală în asigurarea succesului organizațional. El se referă la câteva stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
autorul Jean‑Luc Lagardère, el însuși președinte și director general al unei mari societăți franceze: # Andy Grove are dreptul de a scrie despre managementul întreprinderii. El are dreptul de a vorbi despre experiența sa excepțională, concretă. El ne comunică cheile reușitei sale. Și ce reușită! Mai întâi învață: studii strălucitoare, apoi devine actor pe teren, în toate compartimentele acțiunii: cercetare, dezvoltare, producție, gestiune. Apoi creează cu Gordon Moore și Bob Noyce o întreprindere care în câțiva ani a inventat microelectronica modernă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el însuși președinte și director general al unei mari societăți franceze: # Andy Grove are dreptul de a scrie despre managementul întreprinderii. El are dreptul de a vorbi despre experiența sa excepțională, concretă. El ne comunică cheile reușitei sale. Și ce reușită! Mai întâi învață: studii strălucitoare, apoi devine actor pe teren, în toate compartimentele acțiunii: cercetare, dezvoltare, producție, gestiune. Apoi creează cu Gordon Moore și Bob Noyce o întreprindere care în câțiva ani a inventat microelectronica modernă, microprocesoarele, devenind un lider
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
inginer chimist, apoi doctor în acest domeniu, participant activ la importantele evoluții din tehnologia semiconductorilor, cu o uriașă experiență managerială, își sistematizează în cartea sa High. Output Management (1983), tradusă în franceză cu titlul Le management multiplicateur (1985), experiența și reușitele în arta managementului, propunând chiar o nouă formă de management, numită de el management multiplicator. Grove se străduiește, după cum ne spune în introducerea lucrării sale, să ne furnizeze „idei simple, principii clare și tehnici precise” (ibidem, p. 15) care ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de a recurge la procedeele cunoscute ca fiind sigure sau de a evita însăși acțiunea de răspuns) și decizii excesiv de riscante (caracterizate nu atât prin acceptarea unor riscuri mari, cât mai ales prin neluarea în considerare a probabilităților obiective de reușită, prin supraestimarea propriilor cunoștințe, însușiri, posibilități). Deciziile incerte sunt cele în care acționează exclusiv probabilitatea subiectivă, probabilitatea obiectivă fiind necunoscută și necognoscibilă (Ceaușu, 1972, pp. 90-93). Mai recent, luându-se în considerare două variabile - rezultatul potențial al deciziei și probabilitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
etc.) conțin un mare potențial pentru JDM, nefructificat însă. Pe de altă parte, psihologia organizațional-industrială a studiat în mod propriu felul în care oamenii emit judecăți și iau decizii, în multe direcții ea fiind deschizătoare de drumuri. Cea mai mare reușită a ei îl constituie studiul deciziilor în condiții naturale, fapt care a ferit-o de o serie de erori ce au caracterizat evoluția istorică a studiilor în JDM. Breșa care există între JDM și psihologia organizațional-industrială, indiferent care este cauza
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfacției pot fi găsite în: Kreitner, Kinicki, 1998, pp. 206-207; Johns, 1998, pp. 130-133. Capitolul XV Motivație, satisfacție, performanță Unii psihologi, aș spune chiar marea lor majoritate, cred că motivația oamenilor pentru a munci este elementul psihologic esențial care asigură reușita activității. Puțini ar putea nega, spun ei, că motivația „este cel mai important proces în microabordarea comportamentului organizațional” (Luthans, 1985, p. 183). Motivația, ne spun ei în continuare, „se află în inima productivității echipelor” (Le Saget, 1999, p. 146). Ea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Luthans, 1985, p. 183). Motivația, ne spun ei în continuare, „se află în inima productivității echipelor” (Le Saget, 1999, p. 146). Ea este „un resort important al competitivității devenite mondială”, „un element decisiv al supraviețuirii întreprinderilor”, „un factor capital al reușitei întreprinderilor” (Lévy-Leboyer, 2001, p. 14, 24). Pe de altă parte, există psihologi care se întreabă dacă afirmația potrivit căreia motivația constituie factorul determinant al activității de muncă este integral sau doar parțial adevărată. Aceeași întrebare este formulată și în legătură cu supoziția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al motivației în activitățile de muncă. Este ceea ce ne propunem să facem în acest capitol. Câteva probleme generale ale comportamentului organizațional motivat Schimbări de optică Multă vreme în psihologie, cu precădere în psihologia muncii, s-a crezut că randamentul/ productivitatea/reușita/eficiența muncii ar fi determinată, în principal, de gradul de dotare al individului, de cunoștințele, deprinderile, aptitudinile, capacitățile pe care acesta le posedă - într-un cuvânt, de instrumentarea lui psihologică. Mai mult decât atât, s-a susținut că lipsa dotării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
întrebare nu se poate formula un răspuns abstract. În procesul respectiv pot interveni o multitudine de cauze, fiecare dintre ele contribuind într-o măsură mai mare sau mai mică la obținerea efectelor de mai sus. Cert este însă faptul că reușita activității de muncă se obține numai în sau și în condițiile în care dotarea și formarea individului sunt însoțite și susținute de o stare internă dinamizatoare, direcțională și energizatoare care îi permite individului să se centreze pe realizarea obiectivelor propuse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stare internă dinamizatoare, direcțională și energizatoare care îi permite individului să se centreze pe realizarea obiectivelor propuse. O asemenea stare internă este denumită motivație. Conștientizarea rolului factorilor motivaționali în activitățile de muncă a condus rapid la ameliorarea formulei simplificate a reușitei, ajungându-se la alta nouă, mult mai complexă și mai în acord cu realitatea organizațională. După opinia lui N.R.F. Maier (1970, p. 623), noua formulă ar trebui să includă alți doi factori, și anume motivația și oboseala. Faptul că motivația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și mai în acord cu realitatea organizațională. După opinia lui N.R.F. Maier (1970, p. 623), noua formulă ar trebui să includă alți doi factori, și anume motivația și oboseala. Faptul că motivația a fost inclusă ceva mai târziu în formula reușitei activității de muncă este întru totul justificat. Capacitățile omului pot fi mai ușor detectate, clasificate, măsurate, în timp ce motivația este mai greu de surprins și mai ales de măsurat. În aceste condiții, psihologii fie au renunțat, fie au așteptat ca disciplina
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]