15,122 matches
-
sunt sigur. Încerc să mă conving pe mine însămi că sunt și alte lucruri interesante pe lume pentru care să trăiești, în afară de... a încerca să obții imposibilul. — Ar fi ca și cum ați vâna moartea. — Da, ca o molie care nu poate rezista flăcării. Întrebarea e: poate să facă altfel? — Dragostea este otrăvitoare în acest sens, dar nu se poate trăi fără dragoste. Vocea lui e fermă și sigură: Este o devoțiune involuntară. Mă tem că aceasta nu este singura mea privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
credința lui, nu voia să-i corupă sufletul, să-l rupă din armonia unei aspirații către care, eventual, s-ar fi chinuit. De aceea și bietul preot nici nu e silit să-și taie, ca în Tolstoi, vreun mădular ca să reziste. Mă uit la sfârșitul cărții cu chipuri și popasuri. Ce să mai citesc? Acest obstacol, istoria cu trandafirii, mă împiedică să merg mai departe. Cine i-a strecurat copilului ideea că... ce e cu viața ideilor și viața oamenilor?... Hotărât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
încheiat și opera necontroversată, așa-numitele "carnete". Consumul de literatură cere noi amănunte, noi revelații, noi interpretări bazate pe texte autentice, până când din scriitor și din operă nu mai rămâne nimic nescos la lumina crudă a zilei, și să mai reziste după aceea cine mai poate în fața curiozității devorante a cititorului, care e nesatisfăcut și iritat dacă îi spui că există într-o operă secrete care nu pot fi desfăcute sau taine care nu pot fi sfâșiate. Ce secrete? Care secrete
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
neobișnuiți, și te asigur că tot ce mi s-a întîmplat mie i se poate întîmpla oricui. Nu mă simt stingherit să spun, cu oarecare emfază, că floarea al cărei nume îl port a fost un simbol: puritatea ei nu rezistă asprimilor din jur și piere, lăsînd în loc o buruiană plină de miez. Mai pot să te asigur că schimbarea asta și-o dorește oricine: peste speranțe, omul nu vrea decît să simtă fiorul trăirii. Schimbarea în sine a fost o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adaptare pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar atîta vreme cît rezistau supraviețuitorii lor. Goilav continua să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de rușine. Camarazii, de la care se așteptau la batjocuri, Îi bătură pe spate și-i Îmbărbătară: „N-are nimic, se Întâmplă la toată lumea. Până vă vine rândul, o să fiți ca niște lei-paralei. Ba chiar e mai bine așa, că o să rezistați mai mult În faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din gură precum cea a unui porc după Înjunghiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Miazănoapte pas cu pas, fiind cu neputință, astfel, să scape neprins oricine s-ar ascunde acolo. Sanitarul a propus să se dea cu substanțe otrăvitoare Împotriva omizilor care, oricum, anul acesta s-au Înmulțit peste măsură. Nimeni n-ar putea rezista otrăvurilor, mai ales cineva al cărui trup este, după cum se zice, ușor și fărâmicios de parcă ar fi făcut din cenușă udată și apoi Întărită. Părintele, parcă nemulțumit că arătase Înțelepciune ceva mai devreme, s-a făcut și Sfinția Sa de râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu care se putea vedea și noaptea. Bucuros de Întâlnire, Monstrulică se târî până la Foameangât, Îl salută militărește și se prezentă. Piticania cu capul cât dovleacul Îl recunoscu imediat și Începu să turuie, de parcă i-ar fi cerut cineva socoteală: „Rezistăm, domnule! Apărăm revoluția până la ultimul! Dacă rămânem fără muniție, luptăm cu baioneta. De-acuma nu mai e loc de Întors. Ori noi, ori ei!”. Monstrulică așteptă ca ofițerul să Înlocuiască Încărcătorul automatului, apoi Îl Întrebă cam șovăitor: „Care ei? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neghiobie. — Uită toate astea. Eu însumi am regretat acel ordin, aproape imediat ce-l dădusem. De fel, sunt, pur și simplu, un om foarte bănuitor. A fost o situație penibilă, atât pentru Hideyoshi, cât și pentru Kanbei. Dar înțeleptul Hanbei a rezistat ordinelor mele și nu a ucis copilul. De fapt, când am auzit cum trataseși problema, am fost ușurat. Cum aș putea să te învinuiesc? Vina e a mea. Iată-mă, nu m-am purtat deloc bine. Nobunaga nu înclină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se apropie și-i dărui o sabie scurtă, făurită de un armurier vestit. Apoi, îi ordonă unui vasal să aducă sake și băură împreună. MOȘTENIREA LUI HANBEI Nimeni nu ar fi putut să prevadă că Bessho Nagaharu avea să reziste atât de mult în Castelul Miki. Castelul era sub stare de asediu de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui Hideyoshi îl țineau într-o blocadă completă. Ce mâncau ocupanții săi? Cum reușeau să supraviețuiească? Trupele lui Hideyoshi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea oboseala trupelor, dar se străduia să-și ascundă îngrijorarea. Barba rară de pe obraji și ochii duși în fundul capului erau semne clare ale neliniștii și oboselii pricinuite de îndelungatul asediu. „Mi-am greșit calculele,“ înțelese Hideyoshi. „Știam că aveau să reziste, dar nici o clipă nu m-am gândit că putea să dureze atât de mult.“ Învățase lecția care spune că războiul nu e doar o problemă de numere și de avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se îmbunătățise chiar; nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie conștienți că, acum, moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi consideraseră pe ceilalți oameni frivoli și vanitoși, deveniseră doar niște umbre ale celor care fuseseră înainte. — Nu-mi pasă dacă mor în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre Castelul Miki, dacă s-ar spune că cineva și-a părăsit postul și, în consecință, a căzut tot castelul, strămoșii lui ar plânge sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sale alese pe sprânceană îi așteptau, cu o indiferență solemnă. „Acum îmi dau seama cum a fost apărat castelul de acești oameni,“ își spuse Kanbei, în timp ce se apropia de poartă. „Castelul nu va cădea, chiar dacă nu mai există mâncare. Vor rezista, cu orice preț.“ Observa că oamenilor nu le pierise câtuși de puțin curajul și simțea cu atât mai apăsătoare greutatea răspunderii sale. Acel sentiment se transformă imediat într-o adâncă preocupare pentru situația gravă cu care se confrunta acum Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Miki se cufundase, cu adevărat, în tăcere și amărăciune. Foarte probabil că soldații nu mai aveau nici măcar gloanțe cu care să tragă în atacatori. Hideyoshi, însă, continua să se abțină de la ofensiva generală, spunând: — Poate că nu vor mai rezista mult. Dacă, așadar, asediul nu era decât o întrecere de rezistență, nu se putea spune că actuala poziție a lui Hideyoshi ar fi fost dificilă sau nefavorabilă. Dar adevărul era că nici tabăra de pe Muntele Hirai și nici poziția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi din Luna Întâi, în al optulea an al lui Tensho. Nagaharu, fratele său mai mic Tomoyuki și vasalii lui superiori își spintecară burțile, porțile castelului fură deschise, iar Uno Uemon îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare de capitulare. Am rezistat timp de doi ani și am făcut tot ceea ce puteam ca războinici. Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar fi moartea câtorva mii de luptători curajoși și loiali și a membrilor familiei mele. Mă rog pentru vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
învățase principiile Zen de la Kaisen. Însă, cu toate că avuseseră același maestru și studiaseră buddhismul Zen, Katsuyori nu îl putea aplica în viață, așa cum o făcuse Shingen. „Cum a fost cu putință să cadă Castelul Takato? Eram sigur că mai putea să reziste, între două săptămâni și o lună,“ își spunea Katsuyori, ceea ce demonstra că situația rezultase nu atât din vreo greșeală de calcul în strategia defensivă, cât dintr-o lipsă de maturitate umană. Acum, însă, indiferent de ceea ce-i dicta temperamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei și Hikoemon fură conduși într-o încăpere goală. Fără toiag, Kanbei intră șchiopătând, cu dificultate. — Seniorul Muneharu va sosi imediat, spuse pajul. Părea să nu aibă nici douăzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
necesare câteva săptămâni până să poată aduna o armată de patruzeci de mii de oameni, cu care să pornească spre Castelul Takamatsu. Singurul lucru pe care-l putea face clanul Mori era acela de a-l încuraja pe Muneharu să reziste, asigurându-l că întăririle erau pe drum. Apoi, toate căile de comunicare dintre castel și aliații săi fură blocate. În cea de-a douăzeci și șaptea zi din Luna a Patra, Hideyoshi luă cu asalt Castelul Takamatsu. Dar cei cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tânăr și începea să-și stabilească direcția în viață, Nobunaga n-ar fi ajuns la Azuchi. Iar dacă Ieyasu n-ar fi primit niciodată ajutorul lui Nobunaga, mica și slaba provincie Mikawa ar fi avut foarte puține șanse de a rezista presiunilor din partea vecinilor ei. Pe lângă că întrețineau legături de prietenie și de interes reciproc, cei doi oameni aveau caractere vădit complementare. Nobunaga avea ambiții - și voința de a le și realiza - cum un om prudent ca Ieyasu n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Asai aliați cu Akechi. Dar, conform unui zvon pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui asediu, așa că, în caz de urgență, plănuiesc să vă mute familia într-o ascunzătoare din munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră, de mai multe ori, apropierea inamicului, iar castelul în sine nu era destul de puternic pentru a rezista forței zdrobitoare a armatei lui Hideyoshi. Însuși Castelul Yodo se aflase în acea stare, cu câteva zile în urmă, când Mitsuhide ordonase să fie întărit. Parcă ar fi început să înalțe un stăvilar abia după ce auziseră tumultul valurilor. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față unei forțe de peste zece mii de oameni ai clanului Hojo, înainte de a se alătura oștirii principale a lui Ieyasu. Războiul a durat zece zile și ceva. În cele din urmă, armata clanului Hojo nu putu face mai mult decât să reziste pe ultima baricadă sau - așa cum spera Ieyasu și cum a și făcut în cele din urmă - să ceară pacea. — Joshi va reveni clanului Hojo, câtă vreme cele două provincii, Kai și Shinano, vor fi acordate clanului Tokugawa. La această înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
limitate, care trebuie să vă ajungă toată ziua. Cu acea ocazie, veți putea înțelege înțelepciunea de a mânca încet, atât pentru binele castelului, cât și pentru propria voastră sănătate. De asemenea, când vă aflați în adâncul munților și plănuiți să rezistați mult timp fără provizii, s-ar putea să trebuiască să roadeți orice - rădăcini sau frunze - numai ca să vă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete se deprinde zilnic și, dacă nu vă faceți un obicei din asta, n-o veți putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]