6,994 matches
-
de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia, mai bine să repare ea ce se mai poate repara. Luă o sapă și începu să sape cu grijă pe lângă firele de roșii și să taie iarba. Dar ce iarbă frumoasă și cu frunza grasă, numai bună ca hrană pentru animale. Oare ce-o fi, mohor? Și începu să smulgă cu spor, să dea la porci și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ai făcut, Florinuța, mamă? Cum te-ai descurcat singură acasă? Foarte bine, mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai făcut? Am făcut curat în casă, am făcut mâncare, am avut grijă de porci, de rățuște, am săpat roșiile, le-am pus araci și le-am legat. Părinții priviră uimiți unul către celălalt și intrară curioși în curte, să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București și p-ormă l-a lăsat să facă Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise la radio că se întorsese de câtva timp în România. Făcuse avere pe acolo, în Sudica, unde trăia acum. De când revenise, făcea tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oraș. Avea vreo două duzini de acuarele și șapte pânze, toate din ciclul Dacica. Dăinuirea în mister, pe care le crease în răstimpul de când aflase că Tomnea revenise în țară. Toate erau ispirate de Cetatea Nouă, de la Obancea, unde Tomnea săpase cândva. Privi iar spre coada cealaltă. Aspasia parcă intrase în pământ. Au venit evenimentele din decembrie ’89 care i-au despărțit. În ziua cu zarva aia mare, când cu Revoluțiade la Județeană, Aspasia, speriată, a fugit și s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voiu odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu; De-apururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. {EminescuOpI 130} SCRISOAREA I Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT (VARIANTĂ) Iar când voiu fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi un mormânt La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat, Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adîncile ape. S-aud cum blânde
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
greu să te găsesc Mi-e greu să te găsesc în ascunsul trecutului; ar însemna să se deschidă rănile, să sângereze, să-mi inunde sufletul cu suferință și durere... Mi-e greu să te caut acolo unde o cârtiță a săpat un tunel al întâlnirilor secrete, unde amantele îți pregătesc locul de veci. Mi-e greu să te găsesc acolo unde timpul împodobise cândva speranțele cu vise. Mi-e teamă că-n locul lor o să găsesc iluzii... Mi-e greu să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în stomac, cu sufletul ca un sclav, cu mâinile pline de lumină, îngenunchez cu pioșenie, sperând să tentâlnesc, să mă scald toată noaptea, pe marginea unui vis... Cuvântul Eu sunt cuvântul, sapă-mă în piatră să-ți fiu urma neștearsă peste timp. Sunt născut din gânduri frământate, pe un scut al sentimentelor rostite. Eu sunt cuvântul, liantul de gânduri; pune-mă la temelia unui zid vremelnic, orientat spre răsărit, să-mi crească
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând Primăvara sună goarna în cele patru puncte cardinale; stau ca un balansoar între ele și mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-o cu notele din tăcerile mele clandestine; și astfel mă întreb dacă muțenia este gândul de bun augur atunci când doresc să-ți împărtășesc bucuriile primăverii pe care le simt prin toți porii... Mi-e dor de-o viață plină! Îmi sap cuvântul de la un timp în piatră. Pe buze-mi murmur moartea, deși sunt încă vie. În gândul meu trist, mă-ntorc din nou la vatră, căci sufletul îl simt prins ca într-o colivie. Mi-e sete de acea libertate
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine de ziua Unirii Țara mea plutește în derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe. Când sănătatea pe chip le plesnește Boala îi săpă adânc, voinicește. Cu mâna întinsă și la vii și la morți Ne supunem cu toții aceleiași sorți. De la viață și moarte noi știm să luăm Un imperiu al șpăgii încet să durăm. Copiilor noștri le facem un rost: Liftul de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru el, cu prezent bine tușat și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea pe care o punea în fiecare cuvânt și cuvântul săpa în fiecare frază și fraza clădea în pagina de jurnal și pagina era vie și mândră avea sinceritatea și culoarea sincerității și forța și impactul acestei culori sănătoase, izvorâtă din neprihănita, netulburata, nepieritoarea iubire pentru Mitică. Avea ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie, cerul întreg era un ecran pe care puteam vedea oriunde am fi privit, rudele noastre moarte demult. Aplecați, fie la săpat într-un pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-o lume pe care o pot face doar cei lipsiți de lume, nu există niciun Autor, desigur l-am inventat pentru a-mi da mie însămi sprijin, da, Mitică, Brăila ta moare încet și sigur, răutatea oamenilor i-au săpat mormântul, orașul însuși e un mormânt, disperarea cu care se construiește azi, devine mâine ruină a disperării care se materializează prin modificarea design-ului interior și exterior, străzile se asfaltează, o apă rea le surpă, noaptea este și ea plombată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să nu diferențiez binele de rău și să creez un dezastru. Dar în lumile mele, știu. Printre toți oamenii inventați, ție ți-am găsit cele mai năstrușnice chipuri. Grefate, sigur, pe datele tale naturale, acum masca facială îți e puțin săpată de riduri, e firesc, dar pe aici ești frumos. Mitică, eu sunt cea care, pe ușa secretă a buncărului meu, te aduc în lumea exterioară, nu o privi Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În urmă, bărboșii acopereau cu urdă afânată săpătura, bătătorind-o până se făcea tare și neagră ca betonul. La următorul drum, săreau din drojdia neagră copii blonzi, unii abia născuți, alții adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a lungul și de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți tunelurile Brăilei luminate energetic de grâul de deasupra, încât și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea geme de pești aruncându-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
searbăd frumoaselor cu destin de vestală. Sacrificiul lor avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului, atrăgând după sine belșugul perpetuu care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele îi roseseră nevasta, cârtițele i-au afânat creierii, tot cârtițele au săpat galerii între partidele Administrației locale, știindu-se faptul că Președintele Consiliului Județean, Primarul sau Prefectul, la nevoile așa de mari ale orașului, n-aveau bani nici să se urineze în centru. Neghina umană, elevii, căpușele părinților care ofereau prin stațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
anunțând angajări, peste un ceas, pline de solicitanți, evident, tot cei din trecut, anunțul era împrumutat altor locații, după alt ceas, în aceeași zi, dispărea, ca urmare a valului de doritori de job-uri recrutați din același trecut. Și se sapă, se înalță, se dărâmă, se distruge, se astupă, se sapă din nou, se înălță iarăși, se dărâmă ca să se astupe ce se sfărâmă, zile, săptămâni, ore din zile, nopți din săptămâni, luni care nu se mai sfârșeau, pentru că timpul mucegăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cei din trecut, anunțul era împrumutat altor locații, după alt ceas, în aceeași zi, dispărea, ca urmare a valului de doritori de job-uri recrutați din același trecut. Și se sapă, se înalță, se dărâmă, se distruge, se astupă, se sapă din nou, se înălță iarăși, se dărâmă ca să se astupe ce se sfărâmă, zile, săptămâni, ore din zile, nopți din săptămâni, luni care nu se mai sfârșeau, pentru că timpul mucegăise, te rugai să vină ziua de salariu și ea apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]