6,803 matches
-
prea era multă mișcare. Au mers la hotel, au luat două camere, s-au spălat, s-au aranjat. Seara au cinat la restaurantul hotelului, au ieșit puțin la plimbare, apoi au mers să se culce după obișnuita îmbrățișare și obișnuitul sărut. —Noapte bună, imprevizibilule romantic. —Plăcută va fi. Voi adormi cu tine-n gând ca să visez cu tine. Au adormit repede fiind obosiți de pe drum. Cu toate acestea Matei s-a sculat cu noaptea în cap, s-a spălat, s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul prelungit, fermecat de parfumul corpului ei, Matei nu s-a stăpânit să nu-i sărute sânii dezgoliți și mai mult din cauza reverului pijamalei care-i alunecase pe umăr, simțind amândoi, deopotrivă, plăcerea care-i domina. De când ești aici?l-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unul în fața celuilalt privindu-și sufletele prin fereastra ochilor, simțindu-și sub palme inimile care băteau în același ritm, inundați de vraja iubirii care-i stăpânea și care nu putea fi exprimată decât prin contopirea buzelor lor într-un dulce sărut. —Ești atât de frumoasă! —Ești atât de bun! și-a retras mâinile deja calde și i le-a pus pe față ca să-l convingă că n-o mai usturau. Ei încă își ținea mâinile sub bundiță prelungindu-și această plăcere
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț pe care mi-l poți oferi este dragostea ta. Dă-mi un sărut, nu mai fi supărată. Cecilia îl sărută iarăși. — Mă îmbrac și merg și eu să cumpăr cadouri pentru cei de acasă ca să le duci tu, că mâine în București nu mai avem timp de așa ceva. Au mers împreună și au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se ridică știind cine este, în timp ce Cecilia este surprinsă. —Aștepți pe cineva? Până să-i răspundă, pe ușă intră băiatul de la hotel cu măsuța pe care se aflau două porții de friptură cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și apoi facem programul de petrecere a timpului, (se ridică, ia tava să plece). Ce vei visa la noapte ți se va împlini, așa se spune când dormi pentru prima dată întro casă. Noapte bună! Pleci pur și simplu, fără sărutul de noapte bună? —Nesătulule! Dar până acum ce-am făcut? Lasă tava pe noptieră ca să se poată îmbrățișa amândoi și să se sărute. A doua zi, primul care s-a trezit a fost Filip Ardeleanu, apoi Matei. S-au întâlnit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îl pregătea cu toată drăgălășenia, așa cum procedase de fiecare dată, a continuat cu mângâierile, cu sărutările, cu vorbele drăgăstoase, fără să-și dea seama ce surpriză îl aștepta. Cecilia își înfundase fața în perna pufoasă pentru a nu face posibil sărutul îndrăgostiților după care Matei tânjea. —Șireato, mă tragi pe sfoară, dar am răbdare să aștept că n-ai să te sufoci în pernă. Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
într-o instituție. —Ai să mă omori cu regulile U.E. cu care trebuie să ne obișnuim acum când ne pregătim pentru aderare. —Te las să-ți faci serviciul și ne întâlnim după masă. Nu uita tributul. Își contopesc buzele în sărutul îndrăgostiților pe care el îl prelungește încât Cecilia cu greu se poate desprinde să plece. —Vin pe la ora cinci. Este o zi frumoasă. Putem ieși undeva. Cât stai? Nu mult. Iarăși ca o cometă. —Te aștept. La ora patru și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să le rețină. —“Flori de tei de-asupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri.” —Romanticul meu, îmi ești atât de drag! — Precum Eminescu Veronicăi Micle? -și mai mult fiindcă... N-o mai lasă să continue pecetluindu-i gura cu un sărut îndelungat după care îi recită versuri, adaptându-le la situația lor: ”Frumoasa mea cu ochi albaștri/ Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de lucrul acesta în atâtea și atâtea situații.I-a simțit vibrarea inimii ei în avion la Frankfurt. I-a simțit frumusețea sufletului ei în acele minunate zile petrecute la Sinaia când s-au logodit. Doamne, cât mai tânjea după sărutul ei și cât de fericit a fost când l-a primit! Când i-a devenit soție, a fost femeia care l-a făcut să simtă pentru prima dată adevărata dragoste, adevărata iubire. În câte jocuri nevinovate l-a antrenat prin
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se Îndepărta de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
începe să mă ironizeze puternic și să-și bată joc de mine, ceea ce nu i fusese niciodată în caracter. La un moment dat se ridică, vine la mine și mă sărută și, în acel moment, am realizat că nu era sărutul tatei pentru fata lui, ci altceva, și am avut un sentiment puternic de respingere, ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată cu tatăl meu adevărat. “și m-am trezit din somn plângând...” spune cânteculși spun și eu pentru că acele spirite
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul plus De unde glodul Pământurilor n-a ajuns Acordă lin Și masculin Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grămădi Atâtea crengi rătăcitoare, Mângâietoare vei veni? Din golul toamnei vei renaște Iubirii mele, vis fugar, Și însetatul va cunoaște Beția vinului tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune-mi: deși drumul e astăzi sulf și zgură, Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al ostroavelor Antile", Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei: Cu a selbelor cădere în corole și mantile Sau cu Anzii albi, în funduri, ca o moarte de Protei? Traducere din Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de pildă, cu o pipă pierdută de două ori pe întinderea celor 700 de hectare ale mlaștinii și care, după câteva zile, mi-a revenit în mod inexplicabil, aș zice umblând singură (vorbesc din când în când cu ea, o sărut, ține la mine); aș putea înșira, exact cum s-au petrecut, atâtea și atâtea, dar n-o fac, din decență; în plus, legat de disponibilitatea mai sus amintită și nevăzând nici o deosebire între stări și fapte, eu scriu aici (pentru că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
între tânguielile nocturne ale lui Petru, viziunile mele și tragica sinucidere a unei fete necunoscute, am avut din prima clipă convingerea că numele mic al acesteia nu putea fi decât Nathalia... * Un trandafir presat, pe care îl dăruise cu un sărut Greta Garbo, a fost vândut la licitație... 16. Din dimineața aceea, lucrurile se liniștiră. Coșmarul stării intermediare se risipise brusc. Ceva necesar în care mă lăsasem implicat conștient, deși fără voia mea, se împlinise. știam în ce măsură totul fusese favorizat și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mustre conștiința pentru că l-a sărutat pe frunte și ea măcar nici nu-l văzuse vreodată. Acum își punea întrebarea: cum îl va mai privi în ochi dacă se mai întâlnește cu el și ar fi știut de acel sărut. Deși sărutul a fost nevinovat, totuși deja începu a-i da bătăi de cap. Ramona Plopeanu era o ființă atât de inocentă și de pură, precum un bococ de crin scăldat în roua dimineții, cu mult bun simț și blândețe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
conștiința pentru că l-a sărutat pe frunte și ea măcar nici nu-l văzuse vreodată. Acum își punea întrebarea: cum îl va mai privi în ochi dacă se mai întâlnește cu el și ar fi știut de acel sărut. Deși sărutul a fost nevinovat, totuși deja începu a-i da bătăi de cap. Ramona Plopeanu era o ființă atât de inocentă și de pură, precum un bococ de crin scăldat în roua dimineții, cu mult bun simț și blândețe, credincioasă, pentru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
spunându-i că va reveni a doua zi și părăsi salonul. Radu îngândurat, rezemat de tocul ușii îi urmărește mersul grațios și mândru. Ea ieși pe ușa holului cu o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit că se simțea mai bine, încerca să se resemneze, dar gândul îl duse la chipul blând și angelic al Ramonei, care și ea la plecare îl sărutase
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]