7,756 matches
-
viață, statornica mea voință este de a se regula și a se urma precum arăt aci: Preaiubiții mei fii Alexandru și Dimitrie, adoptați de mine și de preaiubita mea soție Elena doamna, fără părinți cunoscuți, conform legilor în vigoare, ca singurii mei moștenitori, vor împărți deopotrivă între dânșii toată averea mea mișcătoare așa precum se va afla la deschiderea moștenirii. Din această avere las preaiubitei mele soții Elena doamna uzufructul unei a treia părți spre a se bucura de dânsul pre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cum le voi explica această trecere în rezervă, care era, în realitate, o dare afară din armată? și ce le vor spune ei vecinilor a căror judecată era pe cît de simplistă, pe atît de răutăcioasă, mai ales că eram singurul din sat în această situație? Mirarea că de la elev-caporal am fost avansat ofițer va trece repede și foarte curînd voi fi întrebat cam ce post pot ocupa în civilie cu școala pe care o am. În ciuda rumorii din jur, îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a converti această pregătire în ceva adecvat. Stă cineva să se uite la steluța de pe noii epoleți? Curios, în fotografiile pe care le-am făcut atunci nu par prea afectat. Ca și ceilalți camarazi, mi-am ținut destul de bine firea. Singurul care dă să plîngă e comandantul nostru de pluton, locotenentul-major Constantin Andreescu, un om realmente bun și delicat, atipic printre ofițerii pe care îi aveam. Banchetul de adio a avut loc la restaurantul „Stadion”, din centrul orașului. Băutura mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru a se desfășura în toată splendoarea talentului său. Păunescu, angajat în întreprinderi politice și civice, a trebuit să se supună unor cenzuri. De asemenea, Ioan Alexandru s-a supus (voluntar) unor determinări filosofice și teologice. Autorul Necuvintelor a fost singurul liber: a trăit pînă în ultima clipă (adică pînă acum trei zile) exclusiv ca poet, a avut parte de numeroase onoruri, a fost la rîndul său generos cu alții etc. Aprecierile acestea le-am făcut și azi, în discuțiile stropite
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
indiferente unul față de altul sau ostile. Acum armonizarea lor (pe care o încearcă J.C.) nu mi se mai pare posibilă. *După ședință, Jean Ciută mi-a reproșat (iar eu am luat vorbele sale drept o laudă) următoarele: „Cred că sînteți singurul care n-a făcut asta!” E adevărat, eu n-am trimis-o încă pe R. să ia meditații la matematică și fizică, pentru treapta a II-a. Încerc să mă situez contra curentului. Pregătirea subterană a devenit un fenomen de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, în „Epistola X”, îi atrăgea atenția unui contemporan că „nimic nu e mai urît pe lume ca un chel care și face bucle”. Contrariat de vederea celor doi, mă întreb (se înțelege, retoric) dacă acest gen de nesinceritate e singurul pe care îl practică? * Am telefonat la Comitetul de Cultură să întreb la ce oră va începe mîine ședința. Mi a răspuns Valeriu Traian, care a prelungit discuția spunîndu-mi că tocmai m-a văzut într-o fotografie de la „Zilele Culturii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
teatru și redacție, de unde am plecat în zori, ștergînd de var cu umărul un întreg perete, la Galeria „Alfa”, unde trebuia să fiu prezent la o întîlnire cu Miron Constantinescu. Văzîndu-mă palid și cu hainele ca de zidar, Calimandric (e singurul bine pe care mi l-a făcut într-o mulțime de rele) m-a sfătuit să mă duc să mă odihnesc. S-au scurs doisprezece ani de atunci. G., Cs. și alții au folclorizat întîmplarea, fiecare după imaginația sa, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dramatism. „Nu cred că rezistă”. În schimb, Gr.V. Coban consideră că a făcut un bun plasament financiar dînd pe o lucrare „centru de panou” trei mii de lei. „De unde am avut banii?” „Din vînzarea unor lucrări de autori mai mici. Singurul din care n-am vîndut e Ilie Boca. Ăsta merge departe!” *„Am o senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mii de lei. „De unde am avut banii?” „Din vînzarea unor lucrări de autori mai mici. Singurul din care n-am vîndut e Ilie Boca. Ăsta merge departe!” *„Am o senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lirice, dispar în fața primei sugestii de a se revizui. Lucru mai grav, și pentru mine de neînțeles, îl cuprinde un zel invers: defaimă ceea ce a lăudat, laudă ceea ce a criticat. Totuși, în ciuda unor atari contradicții, trebuie să remarc că e singurul de aci la care reflecția politică, filosofică, estetică atinge, în momente precum cel amintit, pragul dramatismului. *Ședință pentru caracterizarea celor doi șefi de redacție: Genoiu și Filioreanu. La G. a fost, mai întîi, o ezitare prelungă: cine și ce să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în același compartiment cu un procuror, acesta i-a povestit lui Carmen că, după aflarea decretului de amnistie, pușcăriașii din închisoarea de dincolo de linie (Cartierul CFR) au strigat întruna două zile: „Trăiască Ceaușescu!” „în ultima vreme, ei au fost, probabil, singurii care au făcut-o din toată inima”, am spus, subliniind morala istorioarei. *Un tip care-și plimba cîinele s-a întîlnit cu niște țigani. Cîinele i-a lătrat copios. După cîțiva pași, bărbatul l-a certat astfel: „Barem dacă ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rusului care spunea că „viața noastră e alcătuită din victorii zilnice: azi victoria de a fi făcut rost de carne, mîine de fasole sau de cartofi, și tot așa.” Zîmbind, am început să socotesc zilele mele fără nici o victorie. *Sînt singurul din neamul meu interesat de viața bunicului din America. Ceilalți nu cred că s-au gîndit ori că se gîndesc vreodată la el. De altminteri, nici nu văd de ce ar face o! Pentru ei, pur și simplu, n-a existat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șubrezit acestea sănătatea, dar neîndoielnic au lăsat urme. Și încă un lucru: expunîndu-mă, ceilalți au putut s-o ducă (ceva) mai bine. *„Tare mi-i teamă că treaba se diluează”, mi a spus, îngrijorat, la prînz, Victor Mitocaru. Nu e singurul care trăiește un moment de amertume. Cu o oră sau două mai devreme, Nanianu îmi mărturisise, la rîndu-i, o temere amestecată cu nedumerirea. După socotelile lui, dacă situația rămîne așa, eu nu pierd nimic, Adam și Sporici nu cîștigă nimic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aici la Fălticeni, orașul copilăriei ei, atât la Galeria oamenilor de seamă 10, cât și ori de câte ori se va ivi prilejul prin evocări duioase despre distinsa noastră poetă”11. Având În vedere sentimentele ce ne leagă, precum și faptul că Dvs. sunteți singurul ce v ați aplecat asupra operei Doinei, preocupare pentru 10 Vasile Toporan nu putea hotărî cu de la sine putere comemorarea Doinei Bucur la „Galerie”. În primul rând trebuia să ia legătura cu noi, cei doi muzeografi care lucram acolo. Depindeam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tonus pe care mulți nu Îl pot avea, pierduți În activități și dezbateri meschine. Vă spun cu tot sufletul, deschis, ca unui bun prieten, că tot mai mult, În ultimul timp Încerc să fac asemenea lucru și cred că este singurul care Îmi ajută. O singură problemă rămâne Însă de rezolvat - aceea a timpului, care devine pe zi ce trece parcă (Ă) mai insuficient atâtor planuri de viitor și intenții pe care ai vrea să le vezi transformate În tot atâtea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
modestă. Sunteți un suflet distins care urmăriți amintirile frumoase ale vechilor timpuri, În special județul Suceava! Orașul Fălticeni are norocul să vă aibă ca susținător. Până acum ați avut suportul moral al D-lui Ciurea 103, astăzi Însă ați rămas singurul sincer În atâtea greutăți, să luptați cu vremurile și cu sănătatea pe care noi v-o dorim - din tot sufletul - bună dar care totuși se uzează când este prea expusă. Lipsa Dlui Ciurea o simțim adânc În sufletul nostru din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
elev de liceu, am fost premiat la Română, Între cărțile primite și un volum „Poezii” de G. Rotică. Acesta-i eroul care face legătura peste ani. Eu ajung la Facultate și mă atașez poeziei și teatrului lui Blaga, fiind cam singurul dintre studenți. Aveam o carte de G. Rotică și poeziile lui Blaga. De ce mi s-a dat ca premiu o asemenea carte? Pentru a se Împlini un joc al sorții. Uitați ce scrie Sextil Pușcariu: 692 „Când am Început să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care Încercam să le dibui În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi să fie, ar fi minunat. Singurul meu vag motiv de consolare, ca să zic așa, este că totuși o sursă de efort și deci de osteneală - a epistolelor doldora de informații - v-a fost deocamdată cruțată, astfel că vă puteți concentra energiile acolo unde e maximă trebuință
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
românești și se găsesc, de asemenea, personalități care ne-au fost dascăli și cărora le păstrăm respectul cuvenit. Ceea ce ați făcut Dumneavoastră, Înmănunchierea tuturor personalităților incluse În acest ghid, a fost o muncă de responsabilitate și perseverență. Cred că sunteți singurii din țară care ați realizat un asemenea ghid. M-am bucurat sincer când l-am văzut pe profesorul Ciurea, colegi de facultate și cunoștințe ce figurează cu cinste printre oamenii care au adus un aport cât de mic științei românești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Tempeanu În „Zori noi”, au fost zadarnice. Materialul era prea vechi, privea o epocă de mult apusă. Mi-a părut rău și am explicat cauzele insuccesului, Într-o misivă sinceră trimisă la Buftea. Cred că scriitorul m-a Înțeles. 576 Singurul În măsură să mențină la același nivel o „șezătoare” reapărută, era prof. V.G. Popa. Din păcate, nici eforturile prof. Tempeanu nu au dat roade, iar vrednicul dascăl fălticenean s-a stins În 1976. 577 Virgil Tempeanu gratulează cu acest epitet
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o tragedie, iar pierderea pentru cultură, avea să se vadă În cel mai scurt timp! 632 Îl Îndrăgisem pe profesor, mi-era un prețios sfătuitor, mă ajutase În diverse Împrejurări și cred că, față de domnia sa, am invocat argumentul sănătății precare, singurul pe care Îl admitea ca motiv pentru mutarea mea la Suceava. Părăseam Fălticenii În primăvara lui 1975, epuizat, bolnav de nervi, cu ficatul debilitat și nu bănuiam că la Muzeul Județean, era atât de mult de lucru! Tânjeam Însă după
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să studiez câte ceva din documentele aduse de mine acolo, a sprijinit forurile oficiale din Fălticeni să nu-mi dea voie!!! Până la urmă am obținut aprobarea, dar m-am scârbit și am renunțat. 638 Referire la Vasile Toporan. Dar nu era singurul: o adevărată conspirație, În care s-au pus la bătaie mijloace oribile. 991 am avut639. Neamțul are un proverb foarte bun, „Die schlechsten Früchte sind es nicht woran die Vespen nagen” și... treci peste asta! Ține-mă, te rog mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dvs. la postul de radio Europa Liberă, prin care căutați cu sugestiile dvs. să îmbunătățiți cât de cât situația tristă în care se află poporul nostru. Vă prezentăm, ca și alți români, necazul nostru și vă asigurăm că nu suntem singurii în această situație. Prin căsătorie, am primit de la părinții noștri un mic apartament de două camere și hall într-un mic imobil de patru apartamente. Prin Decretul 92 din 1950, apartamentul nostru a fost naționalizat, călcându-se flagrant art. 3
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ne înmulțim, în timp ce vlăstarele celor doi le râd în nas și le ignoră înțelepciunea, că în vreme ce el își permite să stea la masă cu cei mai puternici ai lumii, noi mâncăm pâine neagră și veche, că atunci când el se vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de fapt primul profitor al unei stări de fapt, fără de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat vreo celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
desfigurează tot ce mai scăpase neatins de înaintașii lor, importați în furgonetele armatei sovietice. Fiindcă, să nu ne înșelăm, Ceaușescu și familia sa sunt produsul istoriei postbelice a României, ei sunt produsul celui mai compromis partid comunist din Europa Răsăriteană, singurul care s-a grăbit să înlocuiască un cult al personalității cu altul, fără să-i pese de suferințele poporului pe care pretinde a-l reprezenta, popor lăsat la bunul-plac al unor personaje de abia ieșite din văgăunile preistoriei. Gheorghiu-Dej a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]