8,304 matches
-
acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură cu trupurile lor, culcîndu-se peste colțurile pânzei și așa nărăvită să se smulgă de sub ei. Vântul amestecat cu nisip pătrundea peste tot. Abia mai puteau să respire. Vântul de flacără și nisip era răsuflarea morții, care le lovea cu cruzime pielea și nările, intrîndu-le aspră în plămâni și stomac. De câteva ori Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe cort să-l desfacă, soldatul se opri, răscolit de veșnica întrebare la care sclavul nu i-a dat niciodată răspuns. Munții de la miazăzi nu se vedeau; deasupra lor atârna numai steaua ciudată. Se făcuse întuneric. Auta reteza tufele și smulgea ierburile uscate, adunîndu-le pentru foc. Dacă cumva, își zise Iahuben, sclavul avea de gând să-l ducă în peșterile de piatră din acei munți și să-l dea pe mâna cine știe cui? Se mustră singur aducîndu-și aminte câte vorbe nesăbuite îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arătau groaza cea mai cumplită. Nu mai era același Tela care-și bătea joc de toți oamenii din țarc după venirea atlanților. Îi țipă în ureche: - Nu te duce. Auta, nu te duce acolo: ai să mori! Dar Auta se smulse din mâinile vrăjitorului și porni în fugă spre locul arătat. Ieșind dintre arborii oazei în nisipul arzător, arșița îi izbi trupul negru, gol de la brâu în sus. Aici nu-și purta cămașa cu semnul Piscului Sfânt țesut pe piept. Se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l ia cu sine pe Mai-Baka, pe furiș, mințind paznicii. Fostul arcaș umblă aproape tot timpul tăcut și chinuit de îngrijorarea intrării lui într-o lume necunoscută și atât de nouă. Îl muncea și dorul după oaza din care fusese smuls. Iar a doua oară nu-l mai putu lua. Puarem, auzind întîmplarea, îl chemă pe Auta la sine și-i spuse că l-ar ucide cu mâna lui de nu s-ar gândi la Marele Preot, iar ca să nu uite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când ajunse la Iahuben, rămase cu gura căscată: - Ce faci aici? Iahuben zâmbi șiret: - Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-a smuls un val cu frânghie cu tot și l-a aruncat în mare, spuse Iahuben. Ce mă întrebi pe mine? S-o fi înecat! Slujbașul își schimbă greutatea de pe un picior pe altul. - Și de ce ai vâslit tu? - Ce întrebare neroadă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jumătate adormit în legănarea liniștitului asin. Înaintau în pasul modest al măgarilor și nu schimbau nici o vorbă. Auta nu se mirase nici în întîia parte a drumului de firea acestui soldat. În armata atlantă erau mulți la fel. Nu-l smulgea nimic din tăcerea lui și era în toate privințele soldatul bun al regelui atlant, făcând tot ce i se poruncea să facă, murind dacă trebuia să moară sau omorând pe alții când i se cerea să ucidă, fără ca vreodată dorința
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se întoarse în scaun spre soldat, privindu-l cu ochi de foc. Soldatul se cutremură. În ochii lui se ivi groaza. Mâna tremurătoare ridică lancea și o înfipse în ceafa unuia din robi. Robul gemu și, când lancea îi fu smulsă din rană, se prăbuși horcăind și muri în câteva clipe, apucând cu mâna văzduhul. Celălalt rob își aruncă uneltele și vru să fugă. Preotul privea. Atunci soldatul își înfipse îngrozit lancea udă de sânge în robul rămas viu. Apoi și-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu popoarele străine când le învăța limba fără ajutorul vreunui tălmaci. Făcu un pas spre ființa străină, care nu se feri. O privi drept în ochi și-și lipi amândouă palmele de piept și zise în limba atlantă om; apoi smulse un spic din lan și ridicîndu-l în sus zise grâu; își mișcă fălcile în fața spicului, ca și cum ar fi vrut să-l mănânce, și zise hrană; după aceea arătă cu mâna în sus mișcînd-o larg și zise cer; în sfârșit, arătă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreo țeavă deschisă în copca de pe piept, pe unde să iasă sunetul. Văzîndu-l mai liniștit, ființa arătă pământul și zise pământ, și începu să zâmbească din nou. Zâmbi și Auta. Ființa atinse ușor cu mâna un spic, dar nu-l smulse, și zise grâu. Apoi puse mâna pe Auta (care vru să se ferească, dar strîngîndu-și fălcile dureros, stătu liniștit) și zise om, și numaidecât luă cu amândouă mâinile mâna grea a lui Auta și o trase anevoie spre sine, zicând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
speriase neamurile negre din deșert și cutremurase liniștea chiar și a Marelui Preot, se afla acum în fața ochilor sclavului, în grâu, la câțiva pași! Auta se simțea năuc. Totul dimprejur îl cotropise ca într-o clipă cumplită. Privea în neștire, smulgea fără să-și dea seama spice de grâu fărîmițîndu-le între degete, deschise gura să spună ceva, dar tăcu, întinse mâna spre străin și o retrase îndărăt. Apoi deodată se lumină. Își aduse aminte că trebuie să facă ceva, să se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben. Câteva clipe mai târziu, Iahuben ridică fața în sus, trupul lui se arcui înapoi și mâna stângă, scăpând barda, se repezi la piept. Auta se uită mai bine. Ce era asta? Iahuben se prăbușea pe spate, încercînd să-și smulgă o săgeată din inimă. Câțiva robi se apropiară de el. Doi căzură. Apoi încă unul. Cei rămași se aplecară spre Iahuben, însă îndată îl părăsiră. Așadar murise. Auta rămase câteva clipe mut. Hor se uită cu ocheanul încotro îi arăta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fie străin... Vorbea greu, neștiind destule vorbe atlante. Le istorisi păstorilor cum de se prăbușise de pe o corabie sfărâmată de furtună și că întîi plutise o zi și o noapte pe o scândură, iar apoi când scândura i-a fost smulsă de valuri, a înotat cum a putut până când apa l-a aruncat pe un țărm. Mergând pe acest țărm ca să-și caute adăpost și hrană, pământul zguduit de cutremure l-a înspăimîntat. Cerul era și ziua și noaptea negru, iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi. Văzând luntrea și pe cei de lângă ea, robii se trântiră cu fețele la pământ. Spinările lor goale erau vărgate și cu cheaguri de sânge, părul multora era smuls. Auta se apropie de câțiva dintre ei și-i întrebă ce s-a întîmplat. - Suntem robi! îi răspunse unul. Am fost alungați în pădure pentru că suntem bolnavi și nu mai suntem buni de muncă. Ne-au biciuit și ne-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină. Practic și la urma urmei, ce aș putea avea eu cu acest străin, am făcut doar un gest de omenie, pe care orice om l-ar fi făcut, și atât. Ar fi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu numai pentru el de care se simte rănită. O singură dată a strălucit cu adevărat, ca să apună prea devreme. Acest gând și plan diabolic o stăpânea pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
rară pentru el. Pupăză, sigură că n- o păștea nici o primejdie în ce-i privea pe oameni, se strecurase în scorbura nucului. Copilul își dorea tare mult să se joace cu ea. Tata se apropie de caii cu care venise, smulse un fir de păr din coada unuia, făcu un laț pe care-l puse la gura scorburii, după care-și văzu de treabă, nu înainte de a-i spune lui Ioan să-l cheme, dacă s-o prinde pasărea. Tare bucuros
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
anexat-o sub denumirea de Basarabia. Mai înainte, ,,Basarabia” se numea doar o mică parte din sudul Moldovei, la nord de Delta Dunării, între Nistru și Marea Neagră, cu cetățile Chilia și Cetatea Albă - ținutul Bugeacului. În mai 1812, Poarta Otomană smulgea Moldovei jumătate din teritoriul său, oferindu-l Rusiei ca recompensă pentru acceptarea condițiilor de pace. După 1812, tranzacțiile între Poarta Otomană, Rusia țaristă și Imperiul Habsburgic, au continuat. Prin pacea de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, încheiată în urma războiului
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mergeau în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu-le nedumerirea, un sergent isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se răstea la români să plece acasă! De-a lungul timpului avea să se convingă, ăsta era războiul, oamenii erau diferiți și, uneori situația de învingător induce comportamente justificabile doar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
reformă economică, așa cum au făcut marxiștii și utopicii) rămâne o speranță; pentru că a învia ființa noastră din cenușa unei societăți decadente, sclavagist-democratice, ar fi nevoie de un efort de voință considerabil de-a lungul mai multor generații reeducate pentru a smulge omul din năravurile cele rele. Și omul educat timp de milenii (însuși autorul o spune) în a privi lumea ca pe o pradă, ca pe o luptă între specii, nu cred să accepte un comportament schimnic, și tocmai această opoziție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
de mai sus, începeți o expirație lungă, controlată, pe măsură ce vă răsuciți și vă aplecați trunchiul în față și în jos, spre partea stângă, astfel încât mâna dreaptă să coboare spre pământ, iar cea stângă să se ridice spre cer, pentru a „smulge o stea”. Continuați să expirați, să vă aplecați și să vă răsuciți până când ajungeți în postura reprezentată în figura 3.10; cu palma stângă împinsă spre cer și cu palma dreaptă spre pământ. Genunchii trebuie să rămână puțin îndoiți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și-i trosnește craniul, se crapă, și Îmi Înfig ciocanul cu vârful despicat În materia creierului lui și pute, dar asta numai pentru că el se pișă și se cacă, și aburii aderă rapid la aerul tihnit al iernii, pe când eu smulg ciocanul scoțându-l afară și mă Împleticesc În spate să-i privesc chinurile convulsive ale morții, văzându-l cum trece de la teroare la starea aceea lipsită de grație a cuiva care știe că este categoric pe ducă, și mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
buze, iar vraja se destramă. Dau pe gât berea. Când ajung acasă iau niște somnifere și după un timp ce mie mi se pare cam o jumătate de oră de leșin se face iarăși luni dimineață. Iarăși luni. Telefonul mă smulge dintr-un somn năucitor. E Gus. Vrea să o ia devreme din loc. Da, Îi place să acumuleze cât mai mult În timpul iernii, așa Încât să fie plin de lovele când vremea se schimbă și se poate juca golf. Sunt câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mort... Pedro al meu... cel mai bun cățel din poliție la detectat droguri... s-a prăpădit... — Ce s-a Întâmplat George, Îl Întreb, aplecându-mă spre el. — A găsit o punguță de LSD... da o ascunseseră În bucătărie... s-a smuls din lesă... au ascuns LSD-ul lângă biscuiții pentru câini... bietu Pedro i-a mâncat cu totu, geme Mackie, făcând și el ca un câine suferind. Sărăcuțu Pedro... pur și simplu ș-a pierdut mințile... a luat-o razna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bruce, vinuaici... gesticulează pe furiș Lennox spre o ușă a unei scări de bloc, departe de mulțime. Am futut-o. Aveam de plantat punguța cu LSD și tocma ieram pe cale s-o fac când câinele ăla de rahat mi-a smuls-o din mână... mi-a arătat o urmă de dinte de pe un deget. George era În camera de zi și a intrat n bucătărie... ar fi trebuit să stea totimpu cu iel... n-a respectat procedura. — Ce era În geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pulă pe care i-am avut În meseria mia și i-ai pune la cap la cap, ai ajunge pânla lună șinapoi! Bineînțeles că abia aștept să intru-n joc și să mor dacă bulangiu ăsta de Lennox o să se smulgă din cârlig până n-am eu chef să-l las. — Păi Maisie, dacai vria să-ți pui buzele n juru celei mai dulcele scule scoțiene dă primă calitate, mă pup eu pe vârful degetelor și-mi Închid ochii Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]