10,656 matches
-
de neiertat! Tommaso însă se prefăcu că nu aude, premeditase acel gest și-l făcuse din inimă, dincolo de faptul că se cuvenea sau nu; ieși din Catedrală și coborî pe Corso, ajunse la câmp, dincolo de Busento. Se azeză pe o stâncă ce părea a fi fost cărată acolo de soldați pentru instrucție. Vedea un șir de copaci aliniindu-se chiar în fața lui, auzea ciripitul păsărilor părând să-l mustre. Cum așa? De obicei păsările îl ajutaseră și-i dăduseră curaj în privința
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de apă, un izvor cât de mic, fără să zăresc un singur copac. Așa trebuie să fi fost deșertul de care vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de locuri primejdioase? Nu te-ai simțit pierdut în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum să nu te simți al nimănui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru adunări și se strădui să-l facă pe Tommaso să înțeleagă cum stăteau lucrurile cu adevărat: -Spaniolilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de viața și bunăstarea noastră; fie că plouă sau ninge, fie că arșița crapă stâncile, ei așteaptă grâul și vinul nostru, uleiul și carnea noastră. Suntem un pământ sub ocupație, nu avem drepturi și o să avem tot mai puține. Nu sunt de-ajuns furcile și târnăcoapele, e nevoie de puști, bombarde și mult aur spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și anul trecut și astfel cleștele datoriilor strânsese bietele inimi ale țăranilor și meșteșugarilor, ale ciobanilor și ale culegătoarelor. Numai broscoii avuseseră puterea și îndrăzneala să protesteze, ieșiseră grămadă din găurile unde stăteau ascunși, de prin crăpăturile brazdelor, din scobiturile stâncilor și din gorgane și luară calea câmpurilor țopăind și orăcăind. Niciodată nu se mai pomenise așa ceva: cu miile, îndreptându-se spre nu se știe unde, de neoprit în drumul lor, hotărâți poate să dea de un loc mai puțin blestemat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i prindem sau să-i omorâm pe toți răsculații. Ar fi trebuit să le tăiem limba, atât femeilor, copiilor, cât și bătrânilor, ca să-i facem să vorbească și să ne destăinuie ascunzătorile lor. Calabria are un relief accidentat, plin de stânci și râpi, și are puține străzi, în ce fel am fi putut să scotocim ținutul acela plin de capcane, greoi, arid? Cel puțin v-ați convins dacă turcii erau cât de cât amestecați? Nu, Excelență, ne-a fost imposibil. Și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mereu din afara ta. Nu există o inițiere pentru zgomote. Pe când, pentru a asculta tăcerea, trebuie să fii pregătit. Precum țesă torii chinezi care știu să deosebească până la o sută de nuanțe de negru. Într-un fel se aude tăcerea unei stânci, altfel tăcerea unui copac. Și tot așa, dacă stai cu ochii închiși, într-o tăcere adâncă, poți ști dacă în fața ta e tăcerea unei ape ori a unei câmpii. Tăcerea e pe jumătate a lumii înconju rătoare, dar, pe jumătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu o piatră, spuse minerul. Nu știam cum să vă zic de ea, dar acuma pot să zic. Căută din nou prin sacoșa vărgată și scoase una cam de aceeași mărime : Îi zice piatra lunii. E un cristal alb de stâncă, dar, dacă te uiți în lumina lunii, se face roșu, are așa, niște firișoare, că zici că sângerează pe dinăuntru. I-o întinse Radei, care o primi în palma întinsă. O ridică spre fereastră și privi prin ea, căutând un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arhitectului. - Liniștea, iubitul meu, e un sentiment figurat, rezultînddintr-un contrast savant. Când vaca roade temelia casei și fluturii se strâng pe capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă pe un promontoriu de stâncă faci un castel cu ferestre bine încheiate, cu săli mobilate familiar, când întorci ochii de la tablourile de pe pereți spre câmpul infinit din vale ai sensul izolării. Ceea ce crezi tu că este singurătate, aceea se numește urât. Acești oameni n-au
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o orbitoare claritate, unde falsele doctrine ale protecționismului și comunismului sunt respinse cu o vervă inimitabilă, Bastiat se străduia să dea maselor, emancipate de abia o zi, luminile care le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre sfârșitul lui 1849, publicarea și succesul pamfletelor i-au furnizat lui Bastiat ocazia de a se angaja într-
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
stăpânește; aceasta este deosebirea esențială dintre om și celelalte animale și ea se datorește tot muncii. Labor omnia vincit improbus (Vergiliu). Sisif transformă condamnarea zeilor într-o confruntare care îi marchează existența printr-o recompensă permanentă ce dă sens perpetuității. Stânca se rostogolește, iar noi trebuie să ne aflăm din nou la poalele muntelui, să ne întoarcem din nou la povara noastră. Sisif ne învață că lupta însăși către înălțimi este suficientă pentru a umple un suflet omenesc. În glumă sau
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cred." Joi, 4 octombrie 1979 Plec mâine, așa încît întrevederea de astă-seară a avut un aer de mic bilanț și perspective. Îi citesc lui Noica ultimele pagini pe care le-am scris, o interpretare foarte liberă și trăsnită la faimosul "Stînci de cretă pe insula Rügen", al lui Friedrich, pe care am s-o citesc pesemne într-o sesiune a Institutului de Arte. Pentru că am tot vorbit zilele astea de peratologia ta, am să-ți spun cum îi văd eu desfășurarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de tine să porți în tine un zeu?" 7 mai - 11 mai 1981 Joi, 7 mai 1981 Am sosit, împreună cu Sorel, aseară la 10, în Păltiniș. A plouat tot drumul. După Rășinari, când începuserăm urcușul, am găsit șoseaua blocată de stânci și de bolovani desprinși de atâta ploaie. Erau urâți, în întunericul nopții, ca o colecție de semne ale imprevizibilului, și ne-am strecurat printre ei cu inima strânsă. Astăzi de dimineață, Noica a urcat în camera noastră. Tocmai citise "Secolul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea și fac efortul să îl fixez în mine, să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curând în mine. Apoi privirea îmi coboară pe colțul de stâncă pe care îmi sprijin un picior, pe mușchiul verzui-otrăvit care îi acoperă muchea, pe smocurile de iarbă care străpung zăpada, pe albia minusculă săpată de firul de izvor și care se pierde jos, în vale. Bogdan ne vorbește despre Raportul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu poate opri ca o lege să fie nedreaptă și neprimibilă; cum sigiliul pus pre o sentință nu constituie dreptatea ori irevocabilitatea ei. Tronul trebuie să cedeze națiunilor. Rolul care rămâne pre sama tronului e încă foarte mare. El e stânca neclintită {EminescuOpIX 97} și neinfluințată a dreptății, personificarea fiecăreia din națiunile ce privesc cu mândrie la el. De aceea regele Belgiului e așa de iubit, căci poporul e în el și el e în popor! Trebuie ca domn și popor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a. D. 1860 ar fi venit Ioan Sandul al III posito. Sub ce împrejurări! Firmele de pe ulița mare ar fi românești. Se deschid camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stânca maiestății. S-ar fi plătit pământul în 90 de ani și nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi. Din școalele poporale ar fi ieșit oameni știutori de carte care rămâneau ce erau și nu se făceau subperceptori
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în amintirile acelui ceas neuitat de priveliște plăcută pe care l-au fost avut la vederea acestui oraș al țarilor, cuprins de lumina de soare, cu zidurile lui, cu turnuri, moschee, minarete, biserici, cupole, poduri, insule, grădini și cordele de stânci și de ape: "Numai o Tîrnovă este, și nimic mai mândru nu-mi văzură ochii, încît abia îndrăznești să iei caietul de schițe, pentru a însemna pe hârtie măcar aproximativ minunata icoană". Formația stîncelor și dâmburilor orașului, petrecut în curbe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în mod amfiteatral pe povârnișul a trei dealuri înalte. Cele două înălțimi din apus par a fi despărțite de-a treia, dar par numai, căci în realitate sunt împreunate prin o ciudată formație a terenului, printr-un pod natural de stâncă, de 60 metri lungime. Cu păreții lui perpendiculari, acest pod formează singura intrare, ușor de apărat (căci are o lungime numai de câțiva metri ), la dealul Cearaveț, pe care stătea odată reședința, dispărută fără urmă, a țarilor bulgărești ce domneau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
avu loc contra fortului St. Nicolaie; el dură de la 3 oare de dimineață până la amiazi. Niște mase de turci escaladară stîncele. Două companii rusești, fortificîndu-se cu ajutorul gabioanelor, îi respinseră. Cu toată canonada și o vie împușcătură, turcii se mănținură pe stâncă. La șase ore de dimineață ei ridicară pavilionul alb, ornat cu semiluna roșie. Rușii încetară focul. În fine, spre amiazi, două companii din regimentul de Jitomir și o altă companie din regimentul Volhynie respinseră pe turci de pe o stâncă. Toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe stâncă. La șase ore de dimineață ei ridicară pavilionul alb, ornat cu semiluna roșie. Rușii încetară focul. În fine, spre amiazi, două companii din regimentul de Jitomir și o altă companie din regimentul Volhynie respinseră pe turci de pe o stâncă. Toată partea meridională era acoperită cu cadavre turcești. Colonelul Tiajchnikov ce comanda coloana de atac fiind rănit, prințul Hilkow [î]l înlocui. A patra baterie, a 14-a brigadă a colonelului Hoffman, prima baterie a prințului Mestchersky se distinseră mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai mic, grumazii mai mari, la pântece subțiratec, mai înalt în picioare, cornele, ei stau drept în sus, sânt ascuțite și numai puțin plecate într-o parte. Fiară sălbatecă și iute, poate să saie ca și caprele de pe-o stâncă pe alta. Pe lângă hotară, despre câmpuri, sânt mari cârduri de cai sălbateci. Oile cele sălbatice caută de pășune îndărăpt hrana lor, căci în grumazul cel scurt nu au nici o încheietură și nu pot să-și întoarcă capul nici într-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1860 ar fi venit Ioan Sandul al III-lea posito - sub ce împrejurări! Firmele de pe ulița mare ar fi românești. Se deschid camerele, se votează legea împroprietăririi. Atunci s-ar fi făcut într-adevăr vuiet mult, dar se spărgea de stânca maiestății. S-ar fi plătit pământul în 90 de ani și nu în 15, dar nu rămâneau atâtea neplătite ca astăzi. Din școalele poporale ar fi ieșit oameni știutori de carte care rămâneau ce erau și nu se făceau subperceptori
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]