6,791 matches
-
a susține ordinea vizuală. Expresia artistică are totuși nevoie de forme profund dinamice. Dacă trebuie să descrie experiența umană, acestea trebuie să fie însuflețite. Aici avem din nou noroc. Deși imaginile optice proiectate pe retina ochiului nostru au aceeași fermitate statică a obiectelor ale căror suprafețe le reflectă, nu putem spune același lucru despre duplicatele lor obținute electrochimic de sistemul nervos. Acestea sunt mult mai în natura respectivelor procese, la fel și echivalentele lor în conștiință, adică în percepția vizuală. În
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
exemplu, pentru copii, a căror vedere nu a fost degradată prin folosirea exclusivă pentru informație și identificare. Din punct de vedere teoretic însă e lesne de abandonat tradiționala apreciere că lumea vizuală n-ar fi decât o aglomerare de lucruri statice. Ne-ar putea folosi aici să ne aducem aminte de imaginea schimbată a lumii fizice pe care ne-o pun la dispoziție fizicienii secolului nostru. Vechea distincție între masă și energie a fost înlăturată de o concepție unică, conform căreia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ar rămâne intactă, dar privitorul, convins de importanța locomotivei, ar decide să se așeze mai curând în fața ei decât în fața mijlocului pânzei. Din nou centrul compoziției s-ar muta spre dreapta. Acum locomotiva ar sta în locul său ca o masă statică, nemaifiind animată de o poziție excentrică. Și totuși, în fapt, privitorul nu s-ar simți liber să examineze această stare de lucruri. El ar fi incomodat de senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca repre zentând neliniștea sufletelor nemântuite. O nemișcare generală, mai degrabă decât o tulburare pătrunzătoare, este starea de spirit corespunzătoare formatului pătrat. Schimbarea copacilor, de la desfrunzirea iernatică la frunzișul văratic, este prezentată nu ca un proces, ci ca o confruntare statică între două condiții opuse. Tot astfel, în întreaga compoziție evenimentul Învierii a devenit o înfățișare a stărilor imobile ale existenței. Spațiul picturii este împărțit în trei straturi orizontale care, deși se petrec, abia interacționează între ele. Capul și umerii lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se limitează la folosirea în exclusivitate a acesteia. Dacă, pe lângă folosirea aceleiași forme, pătratele ar fi și grupate în jurul aceluiași centru, centrul de echilibru al compoziției ar coincide cu cel al fiecărei forme interne și schema rezultată ar fi tot atât de statică precum un set de cercuri concentrice. Dar, după cum știm, centricitatea cercurilor este mai rigidă decât cea a pătratelor. Pătratele pot fi înduplecate lesne să alunece de-a lungul uneia dintre axele lor, astfel încât Albers poate disloca componentele seriei sale de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
doamna nu apare chiar dedesubtul regelui. Legătura diagonală dintre ei poate fi o întâlnire pe picior de egalitate. În plus, înclinația legăturii sporește cu mult tensiunea scenei. Am arătat mai înainte că formele înclinate sunt percepute ca deviații de la osatura statică a verticalei și orizontalei. Astfel, raportul spațial oblic dintre rege și iubită se interpretează ca o ciocnire între subjugarea totală și confruntarea la nivel aproape egal. A doua diagonală din tabloul lui Cranach, pornind din partea stângă jos până sus în dreapta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un astfel de centru nodal intensificat, produs de interacțiunea a două făgașuri, de care diferă calitativ, fiind un loc de popas. În general, fiecare punct nodal reprezintă un punct de susținere al compoziției. Departe însă de a fi un punct static, în care acțiunea încetează, încleștarea vectorilor diferit orientați produce o oprire mutuală intensiv dinamică. În acest sens, încrucișările sunt versiuni elementare ale nodurilor. (4) Nodurile provoacă o mai mare întrerupere decât simplele încrucișări, pentru că ele îndoaie și răsucesc vectorii ce
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tendința să fie evitate din cauza complexității formelor lor: deseori tributare repertoriului infinit al figurilor umane, animalelor sau peisajelor, își dezvăluie structura compozițională proprie doar indirect, ca șarpantă implicită. Prin contrast, clădirile se conformează prin formele lor abstracte regulilor simple ale staticii fizice, bazându-se mai ales pe verticale și orizontale, pe linii drepte și curbe elementare, pe simetrie și repetiție. Într-un astfel de mediu, tema principală a investigației noastre se conturează și mai direct. Rețelele predomină Clădirile, executate din materiale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
organizându-și formele în jurul verticalei. În al doilea rând, datorită relației sale simetrice cu verticala, un rol de frunte se acordă de asemenea orizontalei. După cum forma verticală își stabilește echilibrul raportat la forța gravității, tot astfel procedează și forma orizontală. Statica acestei osaturi fundamentale a forțelor este reprezentată cu multă economie de coordonatele carteziene. Ceea ce nu înseamnă că ar exista totuși vreun motiv pentru ca desenul arhitectural să se bazeze atât de mult pe cele două componente lineare fundamentale. Am văzut că
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tinde să colaboreze strâns cu această ordine avantajoasă. Dominația rețelelor favorizează sistemul excentric în desenul arhitectural și, din moment ce rețelele nu au un centru, sistemul centric este amenințat să fie neglijat. Totuși, sistemul rețelelor nu decide incontestabil. Chiar și pe terenul staticii fizice, Buckminster Fuller, designerul domurilor geodezice, a insistat ca grila rectangulară să se conformeze sensului ordinii specific umane, constrângând lumea fizică unei încorsetări carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de excepție, să zicem, o mare sală de recepție situată la un piano nobile, același loc ar putea părea proeminent și în compoziția „înghețată” a clădirii. Privind atent planul Vilei Valmarana a lui Palladio (figura 132a) suntem impresionați de simetria statică a clădirii. Patru perechi identice de camere pe colț, separate de coridoare înguste, înconjoară rotonda acoperită. De fapt, o vizitare a clădirii reprezintă totuși înainte de orice altceva o experiență de mișcare întrepătrunsă cu dimensiunea temporală (figura 133). Urcăm pe trepte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
discutate au fost descrise și argumentate cu exemple. Mai rămân de făcut unele aplicații suplimentare, de pus întrebări, de spulberat îndoieli. Iată, în continuare, o prezentare eterogenă a acestor probleme. Compoziția temporală Compoziția nu se limitează la operele de artă statice. Ea ar trebui să existe și acolo unde există mișcare. În picturi și sculpturi, centrul de echilibru este situat la locul său, iar dispunerea formelor în jurul său rămâne neschimbată. O situație mai complexă avem în arhitectură. Am spus că fiecare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atunci când are sens doar prin referire la structura care o precedă și la cea care o urmează, asemenea unui „ton de trecere” în muzică. Compoziția alcătuită din secvențe temporale nu poate fi totuși descrisă doar ca desfășurare de acute compuse static, legate prin elemente tranzitorii. O astfel de abordare ar omite adevărata natură a compoziției temporale, interesate mai degrabă de evenimente decât de imagini imobile. Am putea compara experiența arhitectonică cu cea a unui rulou oriental. Și acolo, ca și în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
telescop sau în ocheanul unei puști, centrul de echilibru al cadrului se impune scenei trecătoare. Acea scenă se acomodează mai puțin evident cadrului pentru că, fiind în mișcare, ea își schimbă mereu relația cu acesta. De asemenea, nu are o structură statică în sine; este un flux de transformări, în cursul cărora centrul se mișcă dintr-un loc într-altul. În consecință, compoziția dintr-un spectacol este puțin stabilă, mai puțin închegată ca în artele statice. În funcție de atitudinea spectatorului, experiența vizionării unui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
De asemenea, nu are o structură statică în sine; este un flux de transformări, în cursul cărora centrul se mișcă dintr-un loc într-altul. În consecință, compoziția dintr-un spectacol este puțin stabilă, mai puțin închegată ca în artele statice. În funcție de atitudinea spectatorului, experiența vizionării unui film este mult mai puțin sau mult mai mult autonomă decât cea a admirării unui tablou. Fie că este instalat confortabil pe scaun, având ecranul drept cadru al viziunii sale, impunând o structură imobilă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
instrument al imaginii sale, și niciodată nu se pierde în nemișcarea operei pictorului cu abandonul aproape fiziologic care îi atrage în vâltoarea unei acțiuni în desfășurare. Compoziția vizuală se dezvăluie mai ușor în detașarea calmă de timp, descoperită în operele statice ale picturii și sculpturii. Există excepții? Pot doar să sper că exemplele oferite în această carte i-au convins pe cititori că principiile compoziționale pe care le-am introdus sunt într adevăr aplicabile, nu numai în sensul în care centricitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
urma urmelor de un indiciu indirect că formele noastre centrice și excentrice pot avea bază fizică. Prin urmare, am fost încântat să descopăr în planul unui plafon realizat de marele arhitect Pier Luigi Nervi exact modelul nostru. Desenul derivă din statica unui sistem de nervuri „urmând liniile izostatice ale momentelor principale de încovoiere”, ceea ce în limbajul nespecialiștilor s-ar traduce prin aceea că nervurile prezintă sisteme centrice generate în jurul punctelor în care coloanele susțin tavanul și rezistă la greutatea acestuia. Vectorii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
înșiși. Este de înțeles că vectorii de conexiune alcătuiesc o rețea regulată, deoarece arhitectul și-a dispus coloanele în șiruri simple care se întâlnesc în unghiuri drepte. Alte exemple arhitecturale ne-au pus la îndemână rețele similare, bazate pe necesitățile staticii fizice și ale ordinii vizuale. Schița lui Nervi este deosebit de grăitoare, deoarece indică interacțiunea sistemelor centrice și a legăturilor vectoriale în dependență directă de forțele fizice cauzale. O paralelă mai directă cu propria noastră abordare ne-o dă lucrarea de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
maghiarii împotriva dușmanului comun. Poemul rezistă prin fragmentele de descriere în care poetul revine la uneltele lui. Amintirile sunt spicuiri desprinse și întrupate din peisaj, fără dramatism, fără neliniștea ciclului "Ștefan și oamenii", de aceea vibrația este estompată în pânze statice, nu lipsite, însă, de armonie cu elemente proprii primului volum, "Poezii" (1950). Din acest moment, evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de repaus. Ca altădată Coșbuc, surprinde vara, într-un peisaj static de arșiță; pământul stă "prăbușit sub soare", zorile sunt încremenite, lacurile sunt moarte, aripile sunt moarte ("Vârtejul", "Iulie"). Peisajul satului este reluat în largi perspective, dar din unghiuri inedite. Este adusă comunitatea sătească cu o mentalitate cristalizată de secole; poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aduce foarte mult cu moartea; dacă totul este încremenit atunci nu mai pot fi zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană (una masculină aș spune, forțând încadrarea în aceste tipare), statică, ordonată și ușor de înțeles, și cea heraclitică, în cadrul căreia totul curge, este schimbător (o viziune feminină asupra lumii). Abia apariția conceptului de structură dinamică a legităților a permis acestei din urmă viziuni să intre cu putere în ontologie, la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pot găsi Într-un cuplu heterosexual, În care rolurile sunt net distribuite și ierarhizate. Cuplurile homosexuale uniformizează partenerii. Cuplurile heterosexuale Îi diferențiază. În cuplurile homosexuale indivizii se egalizează, iar În cele heterosexuale se diferențiază funcțional și ierarhic. Cuplurile homosexuale sunt statice, pe când cuplurile heterosexuale sunt dinamice. Ceea ce poate contribui la formarea cuplurilor nefirești este și o anumită influență a factorilor culturali de criză. Criza valorilor morale și spiritual-religioase, care normează și cenzurează conduitele persoanei, poate suferi grave deprecieri. Scăderea forței morale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e demn de atenție: adîncimea perspectivei, culoarea, raportul dintre static și mobil. Sau, ca să vorbesc în termeni proprii literaturii: juxtapunerea impresiilor, egalitatea dicției, economia lexicală. Dar lucrul cel mai remarcabil îl constituie contrastul dintre calmul de suprafață al versurilor, care vin unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
neliniști. Vrînd-nevrînd, îți pui aceleași întrebări ca și poetul în finalul unui Pastel: „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire/Natura-i statică”. Și: „Orașul, seara.../ Din statica uitării, -/Destul de frumos”. Ambele exemple sînt din Stanțe burgheze. „Static” și „statică” pătrund destul de tîrziu în poezia lui Bacovia. La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întrebări ca și poetul în finalul unui Pastel: „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire/Natura-i statică”. Și: „Orașul, seara.../ Din statica uitării, -/Destul de frumos”. Ambele exemple sînt din Stanțe burgheze. „Static” și „statică” pătrund destul de tîrziu în poezia lui Bacovia. La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii, „mișcare” intrase cu cîteva decenii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]