7,229 matches
-
carte intitulată ostentativ Esopia, apărută parțial la editura Albatros, pe când acum nu te mai poți ascunde în spatele acelui limbaj care putea dosi chiar și puterea ta de-a te folosi de metaforă, metonimie, litotă, cochetând cu un soi de alegorie stilistică, cu o fugă în spatele cuvintelor ce oricând puteau ascunde sensuri subversive. Nu știu dacă scriu altfel, eu scriu continuu, iar în continuitatea scrisului meu pot apărea desigur alte căutări stilistice, știindu-se că toți căutăm cu disperare originalitatea, din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de metaforă, metonimie, litotă, cochetând cu un soi de alegorie stilistică, cu o fugă în spatele cuvintelor ce oricând puteau ascunde sensuri subversive. Nu știu dacă scriu altfel, eu scriu continuu, iar în continuitatea scrisului meu pot apărea desigur alte căutări stilistice, știindu-se că toți căutăm cu disperare originalitatea, din care, se zice, au rămas doar câteva firimituri, iar cine le atinge acela este poetul. Iar cât îi privește pe tinerii care au debutat în ultimii ani, despre mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puține, ale întreprinderii lor, se pot alcătui încă istorii literare solide, pe urma de care nu s-ar putea face abstracție a exemplarului G. Călinescu. În ce mă privește, cred că unitatea de perspectivă, de pattern al recepției, de factură stilistică, face ca istoriile personale să fie mai organice decât cele produse de un colectiv. Coeficientul lor "creator" e în principiu mai mare. Un dicționar fie și foarte cuprinzător, cum este cel al colectivului clujean condus de Mircea Zaciu sau cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent unde ne ducem, la Mamaia sau în USA, ducem cu noi și matricea stilistică, miosecuritica matriță, nu crezi? Cum îl sărbătorești tu pe Caragiale în acest an care îi e dedicat? Eu aștept anul în care Caragiale va fi "judecat" pentru "matrița mentală" pe care a creat-o și în care am intrat ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ipoteze, explorări, din 2008. Ei bine, întreaga viziune a lui Alexandru Mușina asupra evoluției liricii românești, spre "poezia noului antropocentrism", cu miza pe "perspectiva totalizatoare, unificatoare" a "complexității umanului și realului", cu deplasarea accentului "de la text la receptor, de la intensitatea stilistică la intensitatea comunicării" și regândirea "omului concret, integral, ireductibl", cu profeția uluitoare: "Reumanizarea poeziei constituie, acum, marea ei șansă, șansa depășirii manierismului printr-un nou clasicism. Un "clasicism" cum n-a mai fost altul. Un antropocentrism nemărginit", ei, bine, toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mijloacele de realizare a activităților de educarea limbajului, acestea putând fi considerate și că modalități de abordare a lecturii. Povestirea educatoarei devine un model de vorbire când este prezentată într-o formă corespunzătoare din punct de vedere gramatical și stilistic. Ascultând povești, copiii își însușesc expresii noi, forme de exprimare ale limbii populare cât și literare care le dezvolta vorbirea.Eficiența povestirilor depinde de conținutul celor povestite, de captarea atenției copiilor, de vocea firească blândă a educatoarei , de felul în
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase, cu localizări și complicații astăzi rare și terminând cu intoxicația plumbică ("saturnică") a unui sergent de stradă, prea conștiincios în utilizarea instrumentului său de semnalizare (fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicul devine nu o știință pozitivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă. "Nimica fără cauză" era deviza redactorilor. Calificarea bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
importanță „formei“, că ea poate fi și „banală“, „perimată“, un vehicul care prezintă interes întâi de toate prin ce transportă. Și adevărul este chiar acesta: i se pot găsi multe defecte prozei lui Benador, incongruență în construcție, lipsă de unitate stilistică, „nesiguranțe de limbaj“ (Pompiliu Cons tantinescu), „patetism“ (E. Lovinescu), toate însă compensate de virtuțile de analist pătrunzător al întortocherilor sufletești și al „crizelor“, și de capacitatea de-a cădea mereu pe o cazuistică din specia spectaculosului interior, dacă o putem
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tând volume nou apărute ale unor tineri sau mai puțin tineri autori din epocă, precum Anton Holban, G.M. Zamfirescu, George A. Petre, Sergiu Dan, Virgil Gheorghiu, Felix Aderca, Mihai Moșandrei ș.a., într-un spirit de transparență și concizie, fără înflorituri stilistice, expresiv tocmai prin simplitate și direc tețe. Mai târziu, fraza critică a lui Ivașcu a devenit mai alam bicată, chiar greoaie, cu abuz de gerunzii și prea tehnică, mai ales când interesul criticului s-a mutat către aspecte ideologice. Istoria
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu a realizat decât volu mul consacrat literaturii vechi și începutului literaturii mo derne, este o lucrare solidă, cum spuneam, valabilă în latura ei in formativă, în sistematizările pe care le propune, fără totuși un accent puternic de viziune personală, stilistică sau de interpretare. Cât privește paternitatea lucrării, până la furnizarea probelor indubitabile că nu G. Ivașcu a scris o, rămâne în bibliografia lui. Dar marea vocație a lui George Ivașcu, pe care nimeni până azi nu știu să i-o fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
texte, despre Caragiale, Sadoveanu, Rebreanu, adică de marii scriitori români la a căror redescoperire („reconsiderare“) contribuie. Paul Georgescu se oprește, așadar, în aceste articole, nu doar la felul cum înfățișa scriitorul societatea, raporturile de clasă etc., dar și la elementele stilistice și de construcție, la modul cum erau plămădite personajele și condusă acțiunea, deci la aspecte de artă literară. Începea de acum să se vadă că, îngrădit de carcasa repugnantă a ideologicului, prizonier al acesteia, un critic literar se manifesta totuși
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se ajunge la comportamentul omului, la portretul moral și fizic. Deci la punctul de pornire se află „exegeza“, iar „amintirea“ la cel de ajungere. Astfel, acele repetări obsesive ale unor cuvinte sau sintagme din proza lui Zaharia Stancu, un aspect stilistic, sunt elementul care declanșează amintirile despre acest scriitor, despre acest lider necontestat al scriitorimii române din anii ’70,a cărui prezență a marcat memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
elementul care declanșează amintirile despre acest scriitor, despre acest lider necontestat al scriitorimii române din anii ’70,a cărui prezență a marcat memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini, în gesturi consonante, cum îi apar memorialistului, cu factura stilistică a operei. La drept vorbind, nu se poate spune precis cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini, în gesturi consonante, cum îi apar memorialistului, cu factura stilistică a operei. La drept vorbind, nu se poate spune precis cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu: memorialistul pe istoricul literar sau acesta din urmă pe memorialist. Sigur este un fapt: „exercițiul memoralistic“ se produce, cu neînsemnate abateri, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1957. Colecții; peste 31000 de volume, 800 titluri în periodice. Corespondență, iconografie aparținând scriitorilor Tudor Arghezi, Lucian Blaga, I.L.Caragiale, G. Coșbuc, Nicolae Iorga, Șt. O. Iosif, T. Maiorescu, I. Vinea, V. Voiculescu etc. Studii de estetică, teorie literară și stilistică Referințe adnotate Vlad Ion, Descoperirea operei, Comentarii de istorie literară. Cluj, Dacia, 1970, 228 pagini. Cele mai izbutite studii sunt cele referitoare la povestire. I. Vlad prezintă această „știință de a spune întâmplări, întro ordine mereu alta și înnoită, de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Vlad prezintă această „știință de a spune întâmplări, întro ordine mereu alta și înnoită, de a orândui cu mare pricepere faptele” la M. Sadoveanu, I Agârbiceanu și V. Voiculescu (p.220). Mic dicționar de termeni de estetică, teorie literară și stilistică. Expresionism. Mișcare artistică apărută la începutul secolului XX în Germania dar răspândită dincolo de granițele acesteia. Expresionismul cultivă expresia literară a vieții lăuntrice, problematice. ... Expresionismul se manifestă în creația unei lungi serii de artiști germani ca O. Kokosehka, W. Kandinscky, P.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
recognoscibile 42. Astfel încât Principele a fost, aproape sigur, terminat până în 1516 și, probabil, după cum vom vedea, chiar mai devreme. Dar cât de mai devreme? Anumiți cercetători, mai ales Gennaro Sasso și Giorgio Inglese, au fost convinși de analizele retorice și stilistice că Principele este o lucrare unitară și coerentă, finalizată până în vara anului 1514. Există, într-adevăr, bune motive pentru a crede că lucrarea a fost în multe privințe completă încă de atunci 43. Între timp, însă, există dovezi că Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost introdus după acea dată45. Așa cum deja a arătat Martelli într-un studiu asupra capitolului 3 publicat în 1981, există mai multe paragrafe despre politicile lui Ludovic în Italia care par ușor în dezordine din punct de vedere logic și stilistic. Ele sugerează că autorul a revenit asupra textului sau, chiar pentru a doua oară, fără să recitească textul existent 46. Robert Black într-un articol recent accepta că "vivendo lui" este o inserție ulterioară și arată, de asemenea, eliminarea, în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
folosește același cuvânt pentru nu mai puțin de patru ori în Capitolul al 19-lea din Îl Principe 34. În cele două texte cuvântul a fost folosit la pasiv în loc de activ 35. Este un principiu destul de amplu acceptat în studiile stilistice că folosirea de către un autor a unui cuvânt ce nu aparține vocabularului obișnuit să tinda să se multiplice într-un arc scurt de timp. Apariția acestui cuvânt la sfarsitul scrisorii din 10 decembrie 1513 ar putea să sugereze că, în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar și în poezia iubirii". În fine, în capitolul Imaginar și fantascientate, exegetul urmărește "ironia romantică" din poezia lui Eminescu, un bun exemplu, pentru ilustrarea acestei atitudini, aflând-o în Cugetările Sărmanului Dionis. Și de data aceasta predominante sunt observațiile stilistice ("cuvintele sunt desemnări și reprezentări, nuclee ce leagă, după un cod, realul și imaginarul"), oprindu-se, de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în descifrarea poeticului, cu insistență asupra imaginației fantastice ca reprezentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
același text de o anumită formă și structură poate cumula mai multe forme literare". Termenul răspunde, în fapt, câtorva sensuri ale cuvântului ce denumește "ipostaze diferite pe care un text le poate lua, în funcție de structura ideatică sau registrul poetic și stilistic al operei". Astfel, în același câmp semantic, exegetul distinge și posibilitatea utilizării unor termeni ca "eterogenitate" sau "hibridizare", totul în perspectiva "regăsirii formelor socotite clasice și, de regulă, fixe", adoptând o abordare textuală "mult mai deschisă și mai suplă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul stilistic de care uzitează pamfletul, pentru a încheia cu o discuție referitoare la probleme de poetică eminesciană scrisoarea văzută ca eseu în proză ("proză poematică"); un bun eseu pe tema poeticii titlurilor eminesciene; sfârșind prin analiza polifoniei textului eminescian, alimentată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text în care descifrează un program, denunțat de poet în felul său, neacademic. "Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
scribii cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o stratagemă". Aici, "paratextul" se întoarce asupra lui însuși: afirmând că nuvela e originală "n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului?" Registrul stilistic alunecă spre familiar și popular". O interpretare din perspectiva comicului este aplicată și basmului Făt-Frumos din lacrimă, constituind "o surpriză la prima vedere". Pasajul care îi atrage atenția este cel în care este vorba de "metamorfoza babei, stăpâna iepelor" ("comică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]