8,805 matches
-
ipostaze și situații în care boala și suferința pot fi suspendate. Lumea panopticumului reprezintă o alternativă la existența dată: Personagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume: ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatatea lor stranie și artificială din aerul adevărat al lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor deveni, de asemenea, alternative la realitatea în care eul narator se situează. Putem afirma că primul roman al lui Blecher este o scriere a eului care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
persoanei mele de dincoace de piele"420. Convingerea de la care naratorul-personaj pleacă în acest ultim roman este următoarea: Este, cred, același lucru a trăi sau a visa o întâmplare și viața reală cea de toate zilele este tot atât de halucinantă și stranie ca și cea a somnului. Dacă aș vrea, de exemplu, să definesc în mod precis în ce lume scriu aceste rânduri, mi-ar fi imposibil. În somn adesea visez poeme de fantastică frumusețe cu fraze limpezi și imagini inedite, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
instituționalismul, comportamentalismul și altele. Alții încearcă o sinteză între economia neoclasică și cea comportamentalistă. Este cazul lui K. Arrow cu lucrările sale privind limitele organizației, privind alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cuvinte, el nu e un notar conștiincios al propriei biografii, ci se întoarce la jurnal numai în fazele de criză."17 Pentru autor, jurnalul devine o formă de remisiune a propriilor stări nevrotice. Și nu numai atât. Ele capătă o stranie luminozitate fosforescentă la nivel caracterologic, mai ales în ceea ce-l privește pe Ladima. În 1928, scriitorul nu consemnează nimic în Note zilnice dar, ceva mai înainte, ține să precizeze că acesta va fi cu certitudine anul sinuciderii sale: "De altminteri
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru el de o tulburătoare senzualitate. Dascălul, pe care l-a prețuit până la adorație, este asemănat cu un instructor de zbor care își inițiază elevul în cele mai dificile manevre ale pilotajului: "Aceste expuneri austere rămân printre amintirile cele mai straniu sensuale ale experienței mele intelectuale. Încercam sentimentele de amețeală, de vie neliniște și admirație, pe care le încearcă probabil elevul-pilot când, în lecțiile ultime, maestrul său îl poartă la înălțimi mari, în jocuri de aripi, în răsturnări acrobatice, în alunecări
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lor prea lungi, altele care pot abia să se miște, abia să mănânce, sau abia să se reproducă; în sfârșit, animale atât de defectuoase și de greșit făcute, cât pot să fie, așa cum sunt ele... Iată păsări dăruite cu ciocuri straniu de incomode: Rhynoćops, a cărui mandibulă inferioară întrece cu mult pe cea superioară; Anastomus, cu ciocul deschis, Cataoul, cu ciocul prea masiv, Avocetta, cu ciocul prea subțire. Iată tritonii Molge, Waltilii și Tylotriton, ale căror coaste sunt așa de ascuțite
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ar fi căzut în mijlocul mesei, peste farfurii și pahare, o cobră încolăcită și împăiată."109 Spirit cazon, intolerant și agresiv, căpitanul Corabu intenționează să răzbune ofensa și încearcă să-și lovească proepinentul. Se observă, însă, în acest episod, un amănunt straniu, pe care îl vom întâlni și în Patul lui Procust: cel ce provoacă agresiunea fizică devine inhibat de privirea hotărâtă, paralizantă a adversarului. La Movila, Fred Vasilescu, având reputația unui puncheur remarcabil, se va retrage brusc la masa lui, speriat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de lotus, simbol al apei adânci în care oricine își vede chipul, devine martoră a oglindirii celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
substanță de moarte pentru reveria ambivalentă. Pentru a interpreta corect capacul morții, "Todtenbaum " trebuie să ne amintim, împreună cu C.G. Jung, că arborele este înainte de orice un simbol matern; de vreme ce și apa este un simbol matern, putem surprinde în Todtenbaum o stranie imagine a îmbinării germenilor. Situând moartea în sânul copacului, încredințând apelor copacul, dublăm oarecum puterile materne, trăim de două ori acest mit al îngropării prin care ne închipuim, după cum spune Jung, că mortul este redat mamei pentru a fi născut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a întâmplat în noaptea aceea când a rămas singur, întocmai cum s-a întâmplat, numai eu pot să știu. Praida: Drăcească abilitate!"218 În Hamlet și operele lui Camil Petrescu, ivirea duhului patern este augmentată de fenomene apocaliptice. Lui Horatio, strania înfățișare îi amintește de moartea împăratului Cezar, anticipată la acea vreme de un ansamblu de semne escatologice: morminte care se deschid, pete în soare și planete cu niște cozi de foc. Nu-i vine greu să realizeze că puternicul regat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
437 Cf. Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată 438 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 327 439 "Omul face acest lucru (transformând lucrurile exterioare, pe care pune pecetea interiorului său) pentru a înlătura, ca subiect liber, și înfățișarea stranie și aspră a lumii exterioare, și pentru a nu gusta în figura lucrurilor decât o realitate exterioară care este lui proprie.'' Apud Th. W. Adorno, Teoria estetică, trad. de A. Corbea, G. H. Decuble, C. Eșianu, Editura Paralela 45, Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
informație. Notă Cu aceasta intrăm însă în alt domeniu, cel al navigării lui Luca Pițu prin apele tulburi ale reprezentărilor de gen și ale corporalității. Pentru moment să reținem că în dorința explorării de la distanță a lumii lui Elpi (continent straniu pentru Supervizori), observatorii din umbră din epocă erau dependenți de surse (Sursoi la masculin, Sursoaică la feminin) care, scriind sau povestind, intrau în jocurile deșuchiate ale cuvintelor, de care vorbește Lacan. Pendant que le sujet n'y pense pas, les
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
monitorizați" pentru a nu (sub)mina (prin publicații, prin discuții) apa curată din fluviile izvorând din "inima țării" și curgând spre Oceanul Poporului. Apariția în preajma lor a unui localnic suspect (nu e străin prin cetățenie dar se comportă cel puțin straniu) complică situațiao. Istoria în-fabulării orientării "de gen" a lui Luca Pițu se scrie în acest cadru operativ-informaționalp. Provenea dintr-un mediu care, până atunci, în cadrul politicii de discriminare "pozitivă", fusese promovat în sferele academice în mod programat, pe bază de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în viață?). Emblema preferată a lui Borges grădina brăzdată de cărări încrucișate se potrivește paginilor acestui roman, necontenit ramificate. Un singur sfârșit clar și fericit oferă Calvino: căsătoria cuplului Cititor-Cititoare. Aventura a învins, în vreme ce cărțile se vor dovedi mereu incomplete, stranii, dar mereu înrudite. Nu atât prin începuturile variabile, cât prin sfârșitul lor impus. De la Calvino citire, sfârșitul povestirii este suma sfârșiturilor închipuite de Cititor, în fine eliberat de tutela naratorului omniscient. Prin urmare, cititorul își va redobândi dreptul de a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și despărțirea de nevastă. Corrado Rumitz, zis Brânzilă, bântuit de fantasme, inclusiv sexuale, încearcă de ani buni să-și pună la punct cea mai cuprinzătoare iesle alcătuită din diferite obiecte și jucării abandonate și găsite prin parcuri; din cauza comportamentului său straniu și-a căpătat renumele de "nebunul satului", ducându-ne cu gândul inclusiv spre "Idiotul" lui Dostoevski. În orice caz sunt semne serioase de întrebare asupra sănătății lui mintale, de vreme ce fusese în tinerețe victima unei electrocutări, de pe urma căreia se alesese cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă de durată; deriziune în insolit tandem cu un devotament cvasireligios, probă stranie a nevoii copleșitoare de a iubi și de a fi iubit. Obiectul atracției fatale, obișnuita necunoscută din bar, apărută pe filiera hazardului (deși nimic nu este întâmplător în viața lui Timoteo, deci nici accidentul mortal al fiicei lui), se numește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
narativă specifică: de la cuvânt la cuvânt se deschid fantele unor metamorfoze miracolistice. Ecoul stărilor sufletești și sociale (acțiunea, câtă e, are loc exclusiv în România, în dezolanta provincie universală a României comuniste, toate personajele au nume românești) nu exclud corespondețele stranii între elementele naturii, sentimente și oameni. Este consemnată cronica neagră a regimului, nicicând apărută în oficioasele de stat și de partid, cum ar fi fuga în Iugoslavia prin traversarea Dunării și împușcăturile care se auzeau noaptea, filajul sau urmărirea pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
polițienească a scriitorului nu vor înceta nici la Charenton, stârnind inflamările pamfletare ale acestuia în contra establishment-ului, a epocii și a lumii. Morvan, econom, dar și sârguincios supraveghetor și informator al poliției, află cu oarece consternare despre tinerețea desfrânată a straniului pensionar, suspect chiar și de pederastie (deși om de lume și de viță nobilă) precum și despre scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri și religia. Indispus și revoltat de manierele și capriciile sale aristocrate, precum și de ieșirile în decor zgomotoase, Morvan
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fizică, nu și pentru interesul ei matematic. După sejurul de trei ani în Anglia (Cambridge), Petros devine expert în Teoria Numerelor. Aici îl va fi cunoscut pe indianul Ramanujan, geniu autodidact, în fața căruia nu încercase decât smerenie, uimit fiind de strania abilitate cu care acela concepea, în străfulgerări și epifanii (specifice limbajului artistic!), cele mai complexe formule și identități, revelate lui în vis de zeița hindusă Namakiri. Petros fusese acceptat și cultivat de celebrități în materie, precum J.E. Littlewood sau G.H.
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în cabinetul meu", având totuși ceva greu de deslușit, un secret pe care Cora nu reușește să-l reducă la normalitatea nebuniei mediocre pe care o diagnosticase la toți ceilalți bolnavi. I se părea că chipul acestuia emana o lumină stranie, ce-i sporea sentimentul că se află în fața unui solitar purtător de mesaj pe adresa viitorului. Nagy se prezintă la cabinetul Corei pentru a povesti predestinata sa implicare în viața și parabola artistică planetară a Divinei, așa cum fusese supranumită Maria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Don Juan, se convinge, în fine, naratorul-martor, totul spre satisfacția cititorului. Așadar, servitorul supus, sucubul istoric al lui Don Juan, nu era altceva decât emisarul Iadului, cobaiul menit să se perfecționeze, o dată cu depozitarul său, în teologie, predestinare și liberul arbitru. Straniul menaj al lui Don Juan, al sufletului său cu acel Mefisto italian, "un diavol fericit de aparența lui umană", îi garantează însăși dăinuirea în feluritele sale succedanee, inclusiv puterea de fascinație, chiar dacă în viața lui femeile au avut un rol
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și una morală. Etica nu este în lume, și același lucru este valabil pentru logică. Nici una dintre ele nu este un element al lumii; ele sunt amândouă condiții ale eiă Abia cincisprezece ani după moartea lui, ideea, la prima vedere stranie, că etica trebuie să fie o condiție a lumii a început să aibă sens pentru mine.“126 Lui Wittgenstein sugestia că la vârsta și starea lui de sănătate angajarea cu pasiune în lumea ideilor va trebui să fie temperată pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de protagoniștii romanelor lui Meyerinck sau Kafka. Dar nu cred că vinovată de reducția sa la elementaritate, de împingerea lui la limita normalității este presiunea lumii exterioare. Am văzut felul în care, pe nesimțite, cititorul alunecă într-un teritoriu alienant, straniu, în care nu mai funcționează nicio semnificație valabilă în ordinea logicii firești, a percepției comune. În textele lui Acosmei, texte în care se încalcă lucid orice limită a comprehensiunii, se ascultă, dimpotrivă, de o logică particulară, a cărei funcționare amintește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Oedip, în altele se uzează de o gesticulație sau o retorică specifică ritualurilor primitive, dionisiace etc. Mai multe Pasteluri validează încrederea trufașă a poetului într-o armonie când întunecată, când luminoasă. Dar și dorința lui de a conferi pregnanță unei stranii rețele de corespondențe (obsesie preluată de la marii simboliști), de relații între condiția umană și cea cosmică, între aparențele și esențele fie ele biologice, neurologice ori pur naturale din universul ce ascultă, orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]