6,493 matches
-
sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc, cad cu fața la pământ, se târăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cai!! După mine!! poruncește și pleacă. 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" În întuneric, buciumele buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
surescitat; înainte de a se așeza, pe scaunul din capul mesei ce-i era rezervat, ne-a făcut, din mers, un semn energic cu mâna și chiar a scos, acolo, la protocolara „Capșa”, unde de altfel era bine cunoscut, un mic strigăt, ca un șef de trib care își salută tribul entuziast. S-a servit apoi masa, au început discuțiile. Mereu timorat în fața marelui scriitor, cu el personal n-am schimbat întreaga seară aproape nici un cuvânt. Doar o singură dată am intervenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la mișcarea largă, lentă și circulară din Sărmanii flăcăi. Trei bărbați, între care nu pare să existe nici cea mai mică animozitate, coboară agale o pantă, vorbind liniștit, ca niște tovarăși de drum. Doi dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime ultimii lor semeni. În Liniște și strigăt toate temele ce-l urmăresc pe Jancso Miklos ca niște erinii se strâng într-un mănunchi aproape didactic și demonstrativ. Întreaga parte vorbită a filmului este alcătuită din comenzi, ordine, porunci, dispoziții, indicații. „Mănâncă”, „Spală-te”, „Îmbracă-te”, „Stai aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca să te izbăvești etc. Dacă vorbesc cu oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu un strigăt mintal profund dezaprobator și cu un mormăit de protest întâmpin, la lectură, următoarele rânduri scrise de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii (Editura Dacia, 1991, p. 21): „A spune că doi și cu doi egal patru nu înseamnă a declara ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de ministru de Externe și faimosul său strigăt de alarmă în ședința Sovietului Suprem : „Vine dictatura !” i-au dat o dimensiune profetică, pe care nu i-o mai poate nimica șterge. La aceasta se adaogă fraza semi sibilină rostită de el în prima noapte după declararea stării de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
simplu complici cu ei). Fapt este că, odată salvat din captivitatea (consimțită) în care l-au ținut în Crimeea complotiștii (salvat prin acțiunea lui Elțîn), Gorbaciov nu mai era decât un cadavru politic. Lucrul acesta a apărut eclatant, printr-un strigăt al inimii, când, în Parlamentul Rusiei, încolțit de Elțîn să citească numele celor numiți de el în ultima vreme în posturi de răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor, Gorbaciov a exclamat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și nici o ediție ca lumea nu se dăduse încă, erau deja de câțiva ani apărute cele cinci volume ale lui G. Călinescu, prin care fusese revelată toată amplitudinea continentului eminescian. Totuși, încă în 1903, Iorga, omul intuițiilor extraordinare, rostise acest strigăt superb : „Un nou Eminescu apăru ! ”, vestire profetică, fiindcă, de fapt, acel nou Eminescu nu apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
DESPRE MĂMICA Dragă mămică, scumpa mea mămică, Cu lacrimi fierbinți în ochi mă adresez ție, chem peste veac sufletul tău mare, sufletul tău de mamă sfântă, de mamă nemuritoare. Pagina pe care scriu, poartă alături de slove și lacrimile care însoțesc strigătul meu către tine, chemarea mea. Dumnezeu mi-i martor că nu vreau să bravez. Tu, sanctuarul vieții mele, tu cea mai sfântă ființă din viața mea, tu, bunătatea, blândețea, tu lacrima și sudoarea, tu jertfa care te-ai mistuit din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ar fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situație ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care mă obligă la strigăte disperate. Sâmbătă 20 august. Aștept, parcă simt că trebuie să vină cineva la mine, că trebuie să primesc o veste care să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mâncând tartine pregătite de mine, în așteptarea curentului electric, cântând la pian și lăsându-ne fotografiate de Helge. Moment plin de bucurie, în care am trăit ceva intens, de neexprimat, urmat de revenirea bruscă a curentului ca un fel de strigăt din geneză: Fiat! După care lumina electrică s-a unit cu cea din noi, umplându-ne de o nouă energie. Mă trezesc în fiecare dimineață foarte obosită - trăiesc în altă parte, unde umblu și mă consum mult. În mijlocul zilei mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se povestea în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă de bani și un bilet de avion, de la René, pentru a-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căreia îmi place să citesc despre istoria civilizațiilor, aș putea spune că există într-o imensă singurătate „urme”, mai ales craniile celor care ne-au precedat. Și din aceste cranii se ridică în aer „poveștile” celor care au existat, epicul, strigăte de adio și de mare simpatie pentru ce va veni după timpul lor... De aceea, Ecleziastul, în pofida pesimismului, recunoaște că viața absurdă are un sens, pentru că ea e dată chiar de Dumnezeu. O afirmare prin negare. Sentimentul tonic că oamenii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de argint ai peștelui, spunând că era un somon, rudă cu cel sculptat la Stadshuset (primăria orașului) în piatră. Era chiar istoria fondatorului orașului, existând și în faldurile secrete ale memoriei misterioase. Astfel îmi vorbește Mnemosyne și mie, trezindu-mă, strigăt exprimat atât de fericit în memoriile lui Nabokov. Dacă aș fi stat mai departe în România, n-aș fi citit cărțile pe care le citesc acum, cum ar fi cartea lui Nabokov, Speak, Memory, sau și mai frumos: Mnemosyne, zeița
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care mă simt legată strâns și căreia îi datorez apariția superbei antologii cu serigrafiile după desenele mele. Dar totul e incert, îmi trebuie un timp de reflectare, pentru că am suferit prea mult ca să mă arunc cu capul înainte la primul strigăt de simpatie, cât de sincer ar fi el. Martie Din nou despre creație. N-am reușit să revin la mine. Am pus bazele altor traduceri. Am citit despre condițiile lui Socrate pentru cineva care vrea să scrie o poveste, o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
al tuturor trupurilor”, „tatăl fecundator” al universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost, putem spune, o seară de adevărată sărbătoare, pentru care merită felicitări inclusiv organizatorii, care au creat un cadru adecvat evenimentului, decorat cu brazi împodobiți și luminați, ca de Crăciun! Publicul a răsplătit cu însuflețite aplauze și, în final, cu strigăte de „bravo!” prestația tinerilor! (Flacăra Iașului, 28 decembrie 2004) CĂUTĂTORII MARII ARTE Roadele muncii asidue a celor care își caută drumul spre consacrare prin studiu intens, ca studenți, sub îndrumarea atentă a profesorilor pasionați, se culeg de regulă, la sfârșit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină pentru a putea ajunge la comună. Nu m-am gândit că odată ce a căzut dictatura Ceaușescu, nimeni nu-mi va mai recunoaște funcția. La coborârea din tren, se auzeau pretutindeni strigăte de bucurie: A fugit Ceaușescu, a fugit dictatorul! Soțul adjunctei din acea comună era șeful gării. Am mers în biroul acestuia și am privit la televizor. Un sentiment de bucurie și o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu se mai vedea din apă. Plină de mâl și udă până la brâu, ajutată de doi bărbați, am ieșit la mal. Tremuram cuprinsă de panică. Între timp au mai venit și alți țărani care lucrau la via din apropiere. Auziseră strigătele celor doi oameni: Veniți, măi, mai mulți, că se îneacă primărița! Câțiva bărbați zdraveni au scos atelajul din mâl. După ce m-au ajutat să curăț calul și șareta de mâl unul dintre cei care m au scos din apă m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rezonanțe metalice, ca o chemare disperată, ca o încercare de zbor undeva, mai sus, cum încearcă să zboare puii de rândunică neînvățați încă să zboare. Era mai mult decât o melodie de jale, era o confesiune disperată, nu știu ce era, un strigăt disperat... Dar nimeni nu a înțeles chemarea lui; nimeni din ceruri nu prea ascultă astfel de cereri ale eroilor. Viața a trecut, nu ne-am mai întâlnit. Ne-am răzlețit. După mult timp am aflat de soarta lui, întâmplător. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rădăcina unui copac, un strănepot, probabil, al caisului titular. Trece rar câte o mașină rablagită. Un vecin are un Trabant pe care îl tot dichisește zilnic. E liniște; numai când vin copiii de la o școală oarecare, strada se umple de strigătele lor. Bătrâna își amintește că alteori copiii se jucau de-a mitraliera, lovind cu liniile din penar în ostrețele gardurilor. Atunci era într-adevăr un cais care înflorea din când în când și ea știa o mulțime de povești despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui Rally, care fusese de față la scandalul „parlamentar”, s-a transmis imediat asupra întregii săli și toți așteptam fremătând venirea profesorului. Când a venit, încă dinainte de a intra în sală, a fost o izbucnire năvalnică de aplauze și de strigăte „Trăiască Iorga”, cum nu-mi fusese încă dat să aud. Câteva minute, emoționat el însuși, Iorga a așteptat în picioare să se potolească manifestația de dragoste a studenților, apoi a mulțumit mișcat și și-a început cursul, cufundându-se aproape
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]