6,018 matches
-
Do, Mi, Fa, La și Si din solfegiu. Versurile originale sunt listate ca a doua strofă. În 1941, Ministerul Educației din Japonia a publicat o strofă adițională în "Uta no hon" („Carte de cântece”, うたのほん 教師用 下), plasând-o înaintea strofei originale. "Visul florilor de cireș" de Keiko Abe, un percuționist virtuoz, este o piesă de cinci minute pentru marimba. Această piesă este bazată pe „” și a devenit populară în repertoriul marimba. Simfonia a cincea a lui Alfred Reed, numită „Sakura
Sakura sakura () [Corola-website/Science/330451_a_331780]
-
anul 1504 a predat ebraica copiilor evrei din Padua. S-a ocupat la început cu studiul gramaticii ebraice. S-a făcut cunoscut prin creații poetice cavalerești, concepute cel puțin în parte ca parodii. Renumita a devenit creația sa în 650 strofe în „ottava rima” denumită "Bovo Bukh", bazată pe romanul popular italian „Buovo d'Antona”, la rândul lui, prelucrare a romanului anglo-normand în versuri despre Sir Bevis of Hampton. În afară de aceasta este autorul a două „paschinade” satirice și, de asemenea, al
Eliya Levita () [Corola-website/Science/329219_a_330548]
-
manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om politic și istoric. O altă inovație la nivel poetic a fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată în epoca de aur de către Abū Bakr Muḥammad Ibn Zuhr (-1110) și preluată apoi de Ibn Sahl (1212-1251) din Sevilla. Odată cu înființarea regatului Granadei (1232-1492) și începerea Reconquistei creștine, poetul de curte a devenit funcționar al statului, având astfel
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
umbră a unui pelerin”, care îi arată drumul prin „Valea Umbrei”. Poemul a fost publicat pentru prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union” din Boston. Poemul este o narațiune formată din patru strofe de câte șase versuri, cunoscute sub numele de sextete. Poe folosește termenul "umbră" în mijlocul fiecărei strofe. Sensul cuvântului, însă, se schimbă cu fiecare utilizare. În prima strofă, este o umbră propriu-zisă, creată de acoperirea soarelui de nori. În cea de-
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
prima dată în numărul din 21 aprilie 1849 al ziarului "The Flag of Our Union” din Boston. Poemul este o narațiune formată din patru strofe de câte șase versuri, cunoscute sub numele de sextete. Poe folosește termenul "umbră" în mijlocul fiecărei strofe. Sensul cuvântului, însă, se schimbă cu fiecare utilizare. În prima strofă, este o umbră propriu-zisă, creată de acoperirea soarelui de nori. În cea de-a doua implică jalea sau disperarea. Cea de-a treia utilizare este o fantomă. Utilizarea finală
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
Flag of Our Union” din Boston. Poemul este o narațiune formată din patru strofe de câte șase versuri, cunoscute sub numele de sextete. Poe folosește termenul "umbră" în mijlocul fiecărei strofe. Sensul cuvântului, însă, se schimbă cu fiecare utilizare. În prima strofă, este o umbră propriu-zisă, creată de acoperirea soarelui de nori. În cea de-a doua implică jalea sau disperarea. Cea de-a treia utilizare este o fantomă. Utilizarea finală, „Valea Umbrei”, face referire la „Valea umbrei morții”, sugerând eventual că
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
El Dorado”) pe albumul "Back to the World". Fragmente din poem sunt recitate în filmul "El Dorado" (1967) de către tânărul James Caan. În filmul "Young Guns 2" (1990), personajul interpretat de Kiefer Sutherland, Josiah „Doc” Scurlock este auzit recitând ultima strofă unei prostituate și pretinzând că a scris el-însuși acest poem. Poemul a fost recitat din nou în 2012 și reprezintă partea centrală a intrigii comediei horror britanice "Eldorado".
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
Journal" cu o notă în care întreba, la cererea lui Poe, cine este autorul în dorința de a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa finală, dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
naratorul crede că el nu se va mai întâlni „niciodată” cu iubirea sa, în „Annabel Lee” se spune că cei doi vor fi din nou împreună, deoarece nici măcar demonii „nu le pot despărți” sufletele. „Annabel Lee” este format din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel. Ca o baladă, poemul folosește repetarea
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și evazivă în ceea ce privește atmosfera și perspectiva. În prima strofă
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total 60 de versuri). Forma sa este foarte clară și consistentă în ceea ce privește rima și metrica, iar pe de altă parte vagă, în mișcare și evazivă în ceea ce privește atmosfera și perspectiva. În prima strofă este descrisă o scenă care are loc pe un munte pustiu la miezul nopții. Ceața, un crin, un lac și o ruină sunt personificate ca dormind sau aflate într-o mișcare foarte nerăbdătoare. În mijlocul acestei frumuseți adormite se odihnește Irene
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
are loc pe un munte pustiu la miezul nopții. Ceața, un crin, un lac și o ruină sunt personificate ca dormind sau aflate într-o mișcare foarte nerăbdătoare. În mijlocul acestei frumuseți adormite se odihnește Irene. În cea de-a doua strofă doamna este întrebată de două ori la persoana a II-a dacă nu găsește că mediul în care se află este cam ciudat. După prima întrebare vântul este descris personificat în mișcare, iar umbrele sunt descrise scăzând și crescând. După
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
își exprimă surprinderea cu privire la apariția doamnei în acest mediu. La sfârșitul anului acesta înstrăinat mai tăcerea și absența unui răspuns la întrebările sale. Acest monolog poate fi privit ca un punct de cotitură al baladei. În cea de-a treia strofă se revine la perspectiva de persoana a III-a. Este remarcat faptul că doamna doarme, iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă simetrică, aceasta fiind singura modificare metrică
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
punct de cotitură al baladei. În cea de-a treia strofă se revine la perspectiva de persoana a III-a. Este remarcat faptul că doamna doarme, iar naratorul speră că somnul ei să fie la fel de adânc și protejat. Spre deosebire de celelalte strofe, ea are o formă simetrică, aceasta fiind singura modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
fiind singura modificare metrică a întregii balade (3:39). Pe de o parte naratorul liric este conștient de moartea iubitei sale, iar pe de altă parte este complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul ei. În loc să se afle în castelul de sub cer (3:39) iubita sa pare să se afle într-o criptă adâncă, posibil
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
parametri este în contrast complet cu mișcările emoționale și atmosferice din text, ceea ce constituie un efect de distanțare. Întreaga baladă este formată din rime perechi pure predominant masculine, găsindu-se uneori grupuri aleatoare de rime formate din trei versuri. Prima strofă are o rimă împerecheată (1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură simetrică. (aaa bb ccc) În afară de rimele vocale, poezia conține multe aliterații. Întreaga baladă este format din tetrametri iambici cu doar o
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
text, ceea ce constituie un efect de distanțare. Întreaga baladă este formată din rime perechi pure predominant masculine, găsindu-se uneori grupuri aleatoare de rime formate din trei versuri. Prima strofă are o rimă împerecheată (1:17). Cea de-a treia strofă are în schimb doar o rimă cu structură simetrică. (aaa bb ccc) În afară de rimele vocale, poezia conține multe aliterații. Întreaga baladă este format din tetrametri iambici cu doar o fracțiune la 3:39 (troheu catalectic-pentametric). În Dead Lovers' Sarabande al
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
inspirație. În timp ce se gândea, au început să sune clopotele unei biserici aflate în apropiere. Shew ar fi auzit din întâmplare clopote sunând de departe și a sugerat jucăușă să înceapă de acolo, scriind posibil chiar și primul vers al fiecărei strofe. Poe a copiat poemul și a scris sub titlu „By Mrs. M. L. Shew”. Prima formă a poemului cuprindea numai două strofe cu opt și respectiv nouă versuri. Varianta finală a fost dezvoltată după ce prima variantă fusese respinsă de editori
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de departe și a sugerat jucăușă să înceapă de acolo, scriind posibil chiar și primul vers al fiecărei strofe. Poe a copiat poemul și a scris sub titlu „By Mrs. M. L. Shew”. Prima formă a poemului cuprindea numai două strofe cu opt și respectiv nouă versuri. Varianta finală a fost dezvoltată după ce prima variantă fusese respinsă de editori, iar clopotele au devenit de argint (simbolizând copilăria), de aur (simbolizând nunta), de aramă (simbolizând neliniștea matură) și de fier (simbolizând moartea
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
nou editor, dar la scurt timp după lansarea primului număr Lowell s-a îmbolnăvit, iar adjunctul său a condus revista cu stângăcie. Versiunea sa originală a inclus un epigraf din poemul „A Psalm of Life” de Henry Wadsworth Longfellow. Acea strofă citată era următoarea: <poem>Art is long, and Time is fleeting, And our hearts, though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the grave.</poem> „Inima care-și spune taina” a fost republicată de mai
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
fost "Laberhynto de Fortuna o Las trescientas", creație care datează din anul 1444. Prin tehnică minuțioasa, încercarea de restructurare a sintaxei după modelul limbii latine și rafinamentul stilistic, poate fi considerat un precursor al lui Góngora. Poemul are 300 de strofe la care s-au mai adăugat 65 de către un necunoscut. Este un poem epic, vizionar în maniera lui Dante care descrie călătoria autorului la căminul Fortunei-zeita norocului/sorții- o călătorie în care este călăuzit de Divină Providencia, femeia care îi
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
„” este o poezie alcătuită din nouă strofe, scrisă de George Coșbuc și publicată pentru prima dată în 1893 în volumul "Balade și idile". În poezia „” George Coșbuc a versificat o legendă românească în care se spune că, într-o seară, în timp ce Isus se afla într-o casă
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
revenirea sa la Paris, în anul 1456, prima sa operă databilă, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată anturajului său de "tineri delicvenți cultivați". Laitmotívul care conclude fiecare strofă, „Nici înțelepciunea îndrăgostiților” ("il n’y a bien conseillé que l’amoureux") sugerează preocupări amoroase ale poetului la vremea respectivă. François Villon a scris - în total și după căt se știe - 3329 de versuri. Ocultată de istoria literaturii franceze de după
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]