6,060 matches
-
reprodusă în paginile anterioare, duce amărăciunea și blazarea și mai departe, conturând imaginea unui lirism epigonic, manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. cu a treia strofă din poezia lui Beniuc, citată anterior. În fine, cazul a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata lună s-a deprins Ca o oaie blând să pască cetini, Parcă vrea s-ajute dinadins Veșnic unei rime la „prieteni”. cu a treia strofă din poezia lui Beniuc, citată anterior. În fine, cazul a fost clasat, iar A.E Baconsky n-a mai fost prezent, în acel an, în coloanele revistelor. Alt semn de oarecare înnoire a atitudinii poetice ar putea fi socotit amplul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Toate poemele lui sunt fugi solitare: iese învingător cuvântul simplu, care izbutește să se înfigă drept în sufletul lectorului. Baladă de ziua mea e o sumă de gesturi și vorbe banale, de o limpezime verbală șocantă limpezime tipică poetului Desperado. Strofele sunt alcătuite (în engleză) din trei versuri ce rimează perfect și un refren care nu rimează deloc: Sunt aceeași, dar n-aș vrea să vorbesc de iubire". Pe lângă această demonstrație că muzica versului e fără rost (înțelesul nu are nevoie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la cale. El se folosește de verbe englezești ale modalității (lucru ce amintește de poemul Byzantium, de W.B. Yeats) precum și de valorile subordonatei condiționale (cum face Eliot în La Figlia Che Piange). Condiționalele, de pildă, apar în ultimele trei strofe, după tiparul " Dacă ar suna / ar scrie / ar veni până la mine", urmate de întrebarea simetrică "să răspund oare? / aș răspunde..? / i-aș spune..?" Ca orice bun artizan al cuvântului. Alan Brownjohn are o gramatică a sensului. Povestea e simplă: o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă atragere a atenției noastre, apoi Tăcerea mormântului. A doua strofă are un subiect, și acesta e cheia poemului. Cândva tânărul fiu, tată acum, își aude la rândul lui fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și dă seama cum îl împinge pe tată către ea, la fel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prietenă cu Ruth Fainlight? EF. Da, Ruth îmi e prietenă. Pe ea o interesează poetul ca vizionar, pe mine mai puțin. Amândouă suntem influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants (v. în special ultima strofă), care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mituri și o medicină elementar populară. Structurată în agricultori, războinici și preoți, populația Indiei și-a făurit zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda însemnând, cunoaștere, știință. în cartea a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
35. El însuși recunoaște că a dat un ton prea retoric stanțelor lui Rodrigue, în Cidul. "Trebuie evitată o prea mare afectare. Prin asta stanțele Cidului sunt inexcuzabile, iar cuvintele durerea și Ximena 36, care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care formează ultima rimă a fiecărei strofe, semnalează un joc din partea poetului, ce nu are nimic natural în ceea ce-l privește pe actor. Pentru a ne îndepărta mai puțin de acest lucru ar fi bine să nu regularizăm deloc toate strofele după aceeași măsură, nici după același mod de a încrucișa rimele, nici după același număr de versuri. Inegalitatea lor în aceste trei cazuri le-ar apropia mai mult de vorbirea obișnuită, și ar simți ardoarea și elanul unui spirit ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod dureros obligația de a comite un act de violență împotriva unei ființe dragi. Rodrigo, în cursul strofei pe care o înșiruie în cuprinsul stanțelor, se miră singur de natura excepțională a nefericirii sale. "O Dieu, l'étrange peine! En cet affront mon père est l'offensé, Et l'offenseur le père de Chimène !"56 (Le Cid, I.
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
douăzeci și patru de piese de teatru 2, își apără arta împotriva detractorilor care îi reproșează că se îndepărtează de Aristotel și îl somează să se justifice, condamnându-i fără drept de apel pe partizanii "artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia ca model "sermo"-ul horațian. Refuzând în mod deliberat să facă operă academică, din dispreț față de reguli, Lope îi trimite la modul ironic pe ascultătorii săi madrileni și pe ai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face simțită influența cinematografului, invită spectatorul să-și construiască modul de a înțelege piesa confruntând unele secvențe. Acestei fragmentări a acțiunii îi corespunde cea a limbajului dramatic. Song-urile, pasaje versificate și cântate, dotate cu un refren și împărțite în strofe, creează o ruptură formală în raport cu scenele în proză destinate a fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt octosilabele și alexandrinul. 36 Peine și Chimène, în fr. (n.tr.) 37 Chapelain i se adresează tot lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertății, a gloriei țării. Același nobil civism, aceeași mistică a renașterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model și îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
Acesta primește sensul de „ostil, ne-prieten” și dă naștere unui nou lexem mitra„prieten”; astfel Înțelegeau indienii numele zeului lor. Pentru a observa diferența complementară a lui Mitraxe "Mitra" față de partenerul său din prima funcție, este suficient să comparăm strofele citate mai sus cu câteva strofe din imnul Rig-Veda III, 59: 1 Mitraxe "Mitra" („Prietenul”) este numit astfel pentru că face În așa fel Încât oamenii să se organizeze; Mitra a sprijinit mereu Pământul și Cerul ș...ț. 2 ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prieten” și dă naștere unui nou lexem mitra„prieten”; astfel Înțelegeau indienii numele zeului lor. Pentru a observa diferența complementară a lui Mitraxe "Mitra" față de partenerul său din prima funcție, este suficient să comparăm strofele citate mai sus cu câteva strofe din imnul Rig-Veda III, 59: 1 Mitraxe "Mitra" („Prietenul”) este numit astfel pentru că face În așa fel Încât oamenii să se organizeze; Mitra a sprijinit mereu Pământul și Cerul ș...ț. 2 ș...ț Omul nu este ucis, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urechile sale Răsăritul. În această jertfă Își are originea toată realitatea materială și teologică; un mit identic se Întâlnește și În cazul altor culturi indo-europene: În lumea germanică, de exemplu, totul se naște din jertfirea gigantului Ymirxe "Ymir": În Grímnismál (strofele 40-41) putem citi: 40 Pământul a fost făcut din carnea lui Ymirxe "Ymir", iar din sângele lui, marea, munții, cu oasele sale, cu părul său, arborii, iar din craniul său, cerul. 41 Zeii cei buni au zidit din sprâncenele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se lupte Între ele. Cea mai veche atestare a acestui mit se găsește În poemul eddic Völospá (Profeția ghicitoarei), unde, Într-o formă voit obscură (profetesa povestește o viziune pe care a avut-o), se face referire la această Întâmplare (strofa 21 sqq.): Atunci a apărut războiul pe pământ 21 când a fost Gullveigxe "Gullveig" străpunsă cu o lance și au ars-o În sala lui Harxe "Har"; de trei ori a ars și de trei ori a renăscut, și mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără un ochi, mutilare care se aseamănă cu cea a eroului mitic roman Horatius Cocles (Dumézil, 1968, I, pp. 424 sqq.). Faptul că s-a lipsit de un ochi din voință proprie este indicat În Într-un fragment din Völospá (strofa 28): Ședea singură deoparte când a ajuns bătrânul stăpân al Aesir-ilor și a fixat-o cu privirea: „Ce-mi ceri? De ce mă pui la Încercare? Știu bine, Odhinn, unde ți-ai ascuns ochiul: În vestita fântână a lui Mímirxe "Mímir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privirea. O altă Încercare cumplită pe care a suportat-o Odin pentru a dobândi Înțelepciunea supraomenească și puterea magică a fost următoarea: a stat nouă zile În chinuri, agățat de un arbore; episodul este relatat astfel În poemul eddic Hávamál (strofa 138 sqq.): Eu știu că de un arbore am atârnat În vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
creșterii animalelor -, dar și asupra plăcerilor vieții, deci și asupra sexualității. Am vorbit deja despre falusul foarte vizibil pe care tradiția i l-a atribuit lui Freyr; mai rău, el se culcă cu sora sa, așa cum se povestește În Locasenna, strofa 32: Taci, Freyjaxe "Freyja"! Ești o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a treia funcții. 10. DIVINITĂȚILE MINORETC "10. DIVINITĂȚILE
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]