6,210 matches
-
Enzimele E1, E2, E3 se caracterizează prin următoarele valori ale Km: Km1= 2,5•10 -3 M, Km2= 4•10 -4 M, Km3= 8•10 -3 M Să se indice care din aceste enzime manifestă o afinitate mai mare pentru substrat și să se interpreteze soluția aleasă. 8. Activitatea unei enzime (ca viteză de reacție exprimată în μM/l) a fost determinată la următoarele concentrații Să se calculeze : a) valoarea Km a enzimei b) viteza maximă (Vmax) de reacție (în μM
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Lineweaver-Burk c) Să se calculeze valorile Vmax și Km d) Să se compare valorile obținute prin cele două metode grafice. 10. Un extract enzimatic conține 15 mg proteină/ml; 8 μl din acest extract catalizează transformarea a 2 μM de substrat în timp de 1 minut. Să se calculeze: a) concentrația enzimei din extract în unități /ml b) activitatea specifică a enzimei respective. 11. Se dă reacția generală: S - H2 + FAD + Enzimă → a) Să se completeze reacția b) Să se indice
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
transferul enzimatic de hidrogen, cu precizarea grupărilor chimice implicate în reacția de transfer. 6. Vitaminele riboflavina și nicotinamida intră în structura unor coenzime ale dehidrogenazelor. Să se completeze și să se indice prin formule de structură următoarele reacții de oxidoreducere: Substrat - H2 + FAD ↔ Substrat -H2 + NAD + ↔ 7. Să se precizeze dependența chimismului procesului vizual de modificările structurale stereochimice ale retinalului și să se comenteze semnificația acestor modificări. 8. Unele vitamine hidrosolubile și liposolubile participă la reacții de oxidoreducere. In acest sens
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
hidrogen, cu precizarea grupărilor chimice implicate în reacția de transfer. 6. Vitaminele riboflavina și nicotinamida intră în structura unor coenzime ale dehidrogenazelor. Să se completeze și să se indice prin formule de structură următoarele reacții de oxidoreducere: Substrat - H2 + FAD ↔ Substrat -H2 + NAD + ↔ 7. Să se precizeze dependența chimismului procesului vizual de modificările structurale stereochimice ale retinalului și să se comenteze semnificația acestor modificări. 8. Unele vitamine hidrosolubile și liposolubile participă la reacții de oxidoreducere. In acest sens, să se completeze
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu referiri la problematica presupusă de necesitatea definirii și a clasificării comicului. 2. 2. Genul proxim și diferența specifică Analizat drept categorie "pseudoestetică"12, "eidologică"13, sau ca figură de retorică 14, "un trop și nimic altceva"15, identificat drept substrat al genului comic și al comediei, conceptul de comic este greu de definit, atât din cauza complexității sale care explică numărul imens de sinonime non-tehnice, cât și din cauza numeroaselor confuzii pe care le antrenează, referitoare la greșita echivalare cu noțiunile de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comice îndeobște acreditate, cât și pe cel al genurilor și speciilor literare. Se vor putea urmări astfel reprezentările modului satiric, al celui parodic, ironic, grotesc și umoristic nu doar în dramaturgie, ca gen esențial compatibil cu sensul conceptului de comic, substrat de bază al oricărei comedii, ci și în proza scurtă și în cea de mai largă respirație, chiar în roman, și, nu în ultimul rând, în publicistică. În privința limitelor temporale, ne propunem să marcăm drept punct de plecare pentru fiecare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
15, îndreptată însă exclusiv, în opinia sa, împotriva liberalismului. Supralicitarea importanței satirei și a sarcasmului în scrierile lui Caragiale, impusă apoi de mentalitatea realist-critică din perioada proletcultistă, s-a conjugat și cu pledoaria pentru preponderența unui comic "negru", absurd, ca substrat al comediilor și schițelor, așa cum vor demonstra în lucrări substanțiale B. Elvin, I. Constantinescu, Mircea Iorgulescu, dar și Valentin Silvestru, Al. Paleologu, Edgar Papu. Climatul social-politic de după cel de-al Doilea Război Mondial este responsabil însă de absolutizarea tezei privind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
folosește cu predilecție de registrul "putrefact-excremențial"39, până la "fratricidul lingvistic"40 concretizat atât în revistele extremei drepte, cât și în cele prin care comuniștii apelau la imaginarul "castrator și violator" împotriva așa-numiților "dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de un mare interes sunt cele pe teme literare, pentru care exemplul cel mai adecvat este derutantul volum de eseuri critice al lui Eugen Ionescu, intitulat dezarmant de contestatar Nu. Negația axiologică încurajată de "furia distrugerii"41 se hrănea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi cu Țara Moldovei!"166 dacă printr-o eroare tipografică ar avea în dreptul autorului numele lui Nenea Iancu, ar implica rezerve în privința interpretării ca pledoarie pentru conservarea tradiției cu riscul disprețuirii progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și o gravă înfiorare dramatică"7, punând permanent problema raportului iluzie-realitate prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în substrat atitudinea critică. Promovarea constantă a nonvalorii, tolerarea senină a prostiei, acceptarea fără conflicte a inacceptabilului, elogierea falsului, etc., sunt paradoxuri care, nepercepute ca atare, revelează o lume nu doar absurdă, ci și tragică în inconștiența ei. Prin reflectarea acesteia în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil cu "pușlamaua simpatică" a "micului Paris"17, și-a jucat rolul de Mitică în deplină cunoștință de cauză, însușindu-și atât aparența de veselie iresponsabilă, specifică personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sentiment al absurdului în scrierile lui Urmuz, este prevalența stării de alienare în raporturile dintre ființele sale solitare, raporturi marcate de precaritate, inconsecvență sau chiar antagonism. Dintr-o scrisoare în care Urmuz își exprima regretul neîmplinirii pe plan afectiv, deducem substratul biografic, profund conștientizat și asumat al acestei reprezentări literare a înstrăinării interumane: "Dar așa e viața [...]. Trecem unii pe lângă alții, cari am putea deveni cei mai buni priteni, dacă ne-am cunoaște mai bine, și ne cunoaștem, totuși, numai o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
262. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 371. 26 Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, Editura Eminescu, București, 1979. 27 În remarcabilul studiu Comediile d-lui I. L. Caragiale, veritabilă matrice a locurilor comune ale criticii consacrate marelui dramaturg, o primă semnalare a substratului tragic al comediilor caragialiene este meritoriu inclusă de Titu Maiorescu încă din 1885: "În acest caleidoscop de figuri, înlănțuite în vorbele și faptele lor spre efecte de scenă cu multă cunoștință a artei dramatice, d. Caragiale ne arată realitatea din partea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poate să traducă existența unui exces de hormoni gonadici în contextul unei pubertăți precoce sau a unei hiperplazii suprarenaliene congenitale . Așadar, nu doar întârzierea în creștere, ci uneori și accelerarea creșterii poate fi un semnal de alarmă pentru existența unui substrat patologic. Atât androgenii, cât și estrogenii stimulează nu numai creșterea în lungime și grosime a oaselor, ci și maturarea scheletică definitivă, cu osificarea cartilagiilor de creștere, adică închiderea lor. în acest fel, după un salt inițial în creștere, pubertatea va
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de a fi normali. Copiii care depășesc limita de -2 DS vor fi rari; dintre aceștia, 2,3% foarte mici până la extrem de mici, respectiv 2,3% vor fi foarte înalți sau extrem de înalți, având un risc de a manifesta un substrat patologic al deviației de la medie a taliei cu atât mai mare cu cât această deviație e mai mare. în practica medicală, dacă ne referim la statura mică, orice copil cu o talie mai mică de 2 DS față de talia medie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
nu e unic pentru specia umană, ci apare la majoritatea speciilor organismelor multicelulare bisexuate. Diferența legată de sex cu privire la dezvoltarea staturală implică diverși factori, dintre care un rol important joacă intervenția hormonilor sexoizi asupra creșterii și momentul instalării pubertății . Dacă substratul genetic diferă între două populații, curbele de creștere corespunzătoare dezvoltării normale vor fi și ele diferite. Există astfel o ușoară diferență interrasială (între rasa caucaziană, africană și asiatică) . Diferențele devin cu atât mai nete cu cât ne referim la subpopulații
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
prin puritate genetică (adică nesupuse fenomenelor de încrucișare genetică). Un exemplu clasic este diferența majoră de talie dintre pigmei, care au un deficit genetic de IGF-I și IGF-II, și membrii tribului Tutsi, strămoșii multor baschetbaliști din NBA . Invers, dacă substratul genetic este similar sau comun în populații diferite ca localizare teritorială, atunci curbele de creștere vor fi sensibil superpozabile . Chiar și în acest caz, există totuși diferențe minore ale curbei de creștere de la o țară la alta, chiar dacă, de exemplu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
clasificări, IGFD poate fi astfel secundară deficitului hipotalamo-hipofizar de GH, sau primară, din cauza deficitului de IGF-I, în pofida unui nivel normal sau chiar crescut de GH. Unele dintre afecțiunile care duc la deficite de IGF-I primare sau secundare au substrat genetic, iar numărul lor a crescut semnificativ în ultima perioadă (planșa 28). în ciuda acestei reorientări recente asupra etiologiei deficitelor axei somatotrope, termenii deficit de GH sau nanism hipofizar sunt în continuare des utilizați. Deși actuala clasificare este mult mai cuprinzătoare
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
importanța IGF-I ca mediator final al axei somatotrope. Dacă deficitul de IGF-I e secundar unui deficit hipofizar de GH cauzat de lipsa celulelor somatotrope, acesta poate fi uneori însoțit de deficite hormonale hipofizare multiple. Acest fenomen are un substrat genetic și este cauzat de lipsa unor factori stimulatori ai diferențierii celulelor trope hipofizare din precursorii comuni (planșa 29). Talia la naștere a copiilor cu deficit al axei somatotrope, chiar dacă este statistic inferioară celei a populației generale, corespunde, de cele mai multe
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de hipogamaglobulinemie și sensibilitate crescută la infecții . II. Deficit de GH asociat cu modificări de linie mediană într-un număr relativ important de cazuri, deficitul sever de GH este asociat cu modificări de linie mediană, chiar dacă nu întotdeauna are un substrat genetic bine definit. Holoprosencefalia reprezintă o dezvoltare anormală a liniei mediane a creierului anterior, cauzată de mutații embrionare heterozigote (anomalii ale expresiei PACAP și PACAP-R). Holoprosencefalia este caracterizată de dismorfism facial de grade variate: hipertelorism (distanțarea cavităților orbitare), absența septului
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
156 relaționat tratării fotografice a aparențelor, alături de Fred Ritchin, Martha Rosler, Jean Baudrillard, André Bazin, Roger Scruton și Kendall Walton, pentru a demonstra că manipularea imaginii, independentă de revoluția digitală, are o funcție etică atunci cândeste acordată dezvăluirii realităților de substrat. Beneficiind de clarificări În direcțiile de mai sus, vom aborda aplicat relația cu arhitectura , glisând dinspre temele documentării, criticii, arhivării și memoriei, către cele ale non-vizibilității arhitecturii și a unei potențiale completări a instrumentarului concepției arhitecturale cu un tip nou
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
calitatea „adevărată― sau iluzorie a reprezentării subiectului său, nu este un scop În sine. Martha Rosler (Lister 2002: 337) susține că miza fotografiei nu se raportează la calitatea reprezentării aparențelor realității , ci la modul În care le poate depăși accesând substraturile acesteia . În acest caz, fotografia ar reda un adevăr esențial și foarte probabil, ar căpăta o formă de expresie manipulată capabilă să depășească barierele aparențelor. Urmând această direcție de gândire, putem afirma că realismul fotografic poate fi fără miză În raport cu
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
raportate la adevărul esențial al realităților reprezentate. Am văzut de asemenea, prin intermediul disputei Ritchin- Rosler, că alterările acestui „adevăr― sunt premergătoare revoluției digitale și că adevărata miză a fotografiei nu este atât raportul cu adevărul aparenței, ci cu cel din substratul non-vizibil al realităților. Am observat că imaginea este departe de a fi o Înregistrare pur mecanică alumii exterioare și că rolul său cultural este mai subtil și implică multe riscuri. Unul dintre acestea este dispariția a Însăși lumii exterioare din
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
limitele acestei arte a reprezentării pot deveni fluide și am exemplificat În istoria pre-digitală a artei, cu fotomontajul colat dadaist berlinez anticipat de cubism, și cu seriile fotografice ale lui Andy Warhol care relativizează strictele cauzalități realiste, vizând interogații de substrat. Aplicat arhitecturii, ne Întrebăm cum ar putea avealoc depășirea realismului documentar și critic În fotografie, pentru a realizaun discurs axat În principal pe non-vizibilitate? Ce gen deimagine ar rezulta În urmaunui astfel de demers? Credem că Înainte de experimentările practice, trebuie
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]