6,023 matches
-
s-a gândit pentru carte a fost chiar "Brisingr", deoarece a fost primul cuvânt în Limba Străveche pe care Eragon l-a învățat, având astfel o semnificație aparte pentru el. Spre deosebire de primele două cărți ale seriei, "Brisingr" are și un subtitlu: "Cele șapte făgăduințe ale lui Eragon, Biruitorul Umbrei, și ale Saphirei Bjartskular". Într-o postare de pe site-ul său, Paolini a justificat adăugarea lui pentru că "am simțit că se potrivește poveștii și pentru că, într-un fel, încă mai consider Brisingr
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
Saphirei Bjartskular". Într-o postare de pe site-ul său, Paolini a justificat adăugarea lui pentru că "am simțit că se potrivește poveștii și pentru că, într-un fel, încă mai consider Brisingr și a patra carte ca două jumătăți ale aceluiași volum; subtitlul este, așadar, numele primei secțiuni." John Jude Palencar a realizat ilustrația copertei ediției englezești, în care apare reprezentarea dragonului auriu Glaedr. Deși inițial pe copertă trebuia să apară un dragon verde, Paolini și-a schimbat planul odată cu extinderea ciclului la
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
L’Indepéndence Roumaine ("Independența română") a fost un cotidian român în limba franceză înființat de Frédéric Damé și Émile Galli și publicat în București, România, începând cu anul 1876. "L’Indepéndence Roumaine" ("Independența română"), cu subtitlul "Quotidien politique, économique et littéraire" ("Cotidian politic, economic și literar"), a fost un ziar înființat de Frédéric Damé și Émile Galli, redactat în limba franceză și publicat în București, România, începând cu anul 1876, cu apariție zilnică, în două ediții
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
Lübeck - d. 12 august 1955, Zürich), care a fost publicat în 1901, pe când autorul avea 26 de ani. Republicarea romanului în 1903 a confirmat că acesta a fost un mare succes literar în Germania. Cartea prezintă decăderea (anunțată deja din subtitlul romanului, " Declinul unei familii") unei familii de bogați negustori de grâne din marea burghezie din Lübeck de-a lungul a patru generații. Cartea este în general considerată ca fiind o portretizare a societății burgheze germane de-a lungul a câteva
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
a fost trimisă de Poe la un concurs de scriere organizat de "Saturday Courier". Deși nu a câștigat, ziarul a publicat-o în ianuarie 1832. Ea a fost republicată cu permisiunea lui Poe, doar de două ori în timpul vieții sale; subtitlul său a fost abandonat la publicarea sa finală. Poe intenționa să o includă în colecția "Tales of the Folio Club" sau într-o alta denumită "Phantasy Pieces", deși niciuna dintre cele două colecții nu a fost tipărită vreodată. Povestirea, narată
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
ediția din 14 ianuarie 1832 a revistei sus-menționate. Ea a fost publicată fără a avea atribuit numele lui Poe, dar este recunoscută ca fiind prima povestire publicată de Poe. Probabil că Poe nu a fost plătit pentru publicarea ei inițială. Subtitlul „A Tale in Imitation of the German” a fost adăugat atunci când povestirea a fost republicată în "Southern Literary Messenger" în ianuarie 1836, probabil pentru a profita de interesul popular pentru ficțiunea germană de groază. El a fost eliminat la publicarea
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
obsesii și păcate secrete, profeții prevestitoare, rivalitate de familie”. Aceste convenții gotice au fost un semn marcant de ficțiune populară în Europa și Statele Unite ale Americii pentru mai multe decenii după timp în care Poe le-a utilizat. Având ca subtitlu „A Tale in Imitation of the German”, criticii și oamenii de știință nu sunt de acord dacă Poe ar fi intenționat ca povestea să fie, de fapt, o satiră sau o piesă burlescă a genului, exagerând intenționat elementele de gotic
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
o poveste relatată de însuși Pym. Poe s-a scuzat pentru versiunea anterioară în foileton, comentând că "Messenger" a transformat-o în mod eronat „într-o ficțiune”. Așa cum recomandaseră cei de la Harper & Brothers, romanul a fost împărțit în două volume, subtitlul complet fiind: Prima publicare peste ocean a romanului a avut loc după doar câteva luni, când a apărut la Londra fără permisiunea lui Poe, iar paragraful final a fost omis. Această apariție timpurie a stârnit interesul britanicilor pentru Poe. Prima
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
își întinseră peste tot și peste toate nemărginita lor stăpânire”. Poe a publicat povestirea pentru prima dată în ediția din mai 1842 a revistei "Graham's Lady's and Gentleman's Magazine" ca „The Mask of the Red Death”, cu subtitlul „A Fantasy”. Această publicare i-a adus 12 dolari. O versiune revizuită a fost publicată în ediția din 19 iulie 1845 a ziarului "Broadway Journal" sub titlul standard „The Masque of the Red Death”. Titlul original a subliniat figura de la
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
pot da. Astfel, dacă autorul este debutant sau mai puțin cunoscut, se pot oferi, la început, câteva informații despre acesta (locul de muncă, studii, alte cărți publicate); descrierea bibliografică, adică prezentarea fișei cărții, cu toate datele de pe pagina de titlu (subtitlu, prefață, postfață, editură, localitate, an, etc.); prezentarea, mai lungă sau mai scurtă, în fucție de spațiul avut la dispoziție, a conținutului cărții: aprecierele critice, adică relevarea punctelor ,tari” și ,slabe” ale cărții, originalitatea lucrării în biografia autorului sau în bibliografia
Recenzie () [Corola-website/Science/325093_a_326422]
-
, cu subtitlul "Organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni", a fost un ziar al cărui prim număr a fost publicat la Cernăuți la 11/22 octombrie 1918, de profesorul Sextil Pușcariu și alți patrioți bucovineni, înlocuind publicația "Czernowitzer Zeitung
Glasul Bucovinei () [Corola-website/Science/325229_a_326558]
-
este o listă de eseuri și interviuri ale lui Conan Doyle despre personajul sau, care sunt în prezent în proces de publicare, în Green sau Haining's book sau în edițiile standard ale Complete Stories: "A Gaudy Death" (1901) Având subtitlul "Conan Doyle Tells The True Story of Sherlock Holmes’s End", acesta a apărut în revistă săptâmânală "Tit-Bits", o publicație asociată a revistei "The Ștrand Magazine". Acesta este un interviu dat de Doyle în timpul mării absențe a lui Sherlock Holmes
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
, cu subtitlul Idei, simțire, formă, a fost o revistă publicată la București, întemeiată de Dumitru C. Olănescu și Nicolae Petrașcu. Ea a apărut, cu intermitențe, între 25 noiembrie 1896 și 25 decembrie 1910, în condiții grafice excelente, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu
Literatură și artă română () [Corola-website/Science/326358_a_327687]
-
Civil Campaign", Bujold explorează un alt gen: o poveste de dragoste din înalta societate, un omagiu adus romancierei Georgette Heyer (după cum se menționează și în dedicație). Elementul central al cărții îl reprezintă o serată cu neînțelegeri și dialoguri care justifică subtitlul "A Comedy of Biology and Manners". Autoarea a declarat că structura seriei este modelată după cea a cărților lui Horatio Hornblower, documentând viața unei singure persoane. Prin temele abordate, ea reflectă și personajul misterios al lui Dorothy L. Sayers, Lord
Lois McMaster Bujold () [Corola-website/Science/322693_a_324022]
-
1946, "Rampa" a apărut de șase ori pe săptămână, iar apoi, între 1946 și 1948, săptămânal. Mult timp, revista "Rampa nouă ilustrată" a fost singurul cotidian de specialitate din lume. Pe toată durata apariției, titlul cotidianului a rămas neschimbat, dar subtitlul a variat, de-a lungul celor patru serii, după cum urmează: Seria a patra a apărut, după o pauză de șase ani, între 1946 - 1948. Între 30 noiembrie 1941 - 16 aprilie 1944, perioadă în care "Rampa" nu a apărut, a existat
Rampa (revistă) () [Corola-website/Science/322258_a_323587]
-
este cel de-al patrulea album de studio al formației Gorgoroth. Este singurul album de studio cu T-Reaper și Vrolok, ultimul cu Ares și primul cu Gaahl și Tormentor. Subtitlul provine de la subtitlul cărții "Amurgul idolilor (sau cum se filozofează cu ciocanul)" de Friedrich Nietzsche. Albumul a fost primit cu reacții adverse; unii au criticat lipsa unor structuri melodice notabile, alții au apreciat caracterul eterogen și haotic.
Destroyer (Or About How to Philosophize with the Hammer) () [Corola-website/Science/329573_a_330902]
-
este cel de-al patrulea album de studio al formației Gorgoroth. Este singurul album de studio cu T-Reaper și Vrolok, ultimul cu Ares și primul cu Gaahl și Tormentor. Subtitlul provine de la subtitlul cărții "Amurgul idolilor (sau cum se filozofează cu ciocanul)" de Friedrich Nietzsche. Albumul a fost primit cu reacții adverse; unii au criticat lipsa unor structuri melodice notabile, alții au apreciat caracterul eterogen și haotic.
Destroyer (Or About How to Philosophize with the Hammer) () [Corola-website/Science/329573_a_330902]
-
1984), "Novus Magnificat" a fost etichetat ca "Sacred Space II" (mai târziu "Sacred Space Series, vol. II"). Considerat parte a muzicii New Age, albumul e descris, în notele sale de album, ca "SpacemusicClasic Contemporană " sau "space music simfonică" de Allmusic. Subtitlul său "Through the Stargate" e completat cu o copertă cu temă-spațială ce amintește de "" (a cărei conține o "Star Gate"). Deasemenea albumul e adesea menționat printe albumele ambient, Demby însă susține într-un scurt comentariu pe pagina sa " Deși suntem
Novus Magnificat () [Corola-website/Science/327201_a_328530]
-
singur redactor era, ocazie cu care a adoptat pseudonimul artistic "Borgo Prund", în fapt numele vechi al satului său natal. Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: "Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda", iar ca subtitlu: "Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski". Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940). Odată cu încheierea
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
tipurile de caractere cu serife devin mai decorative. „Sans șerif” înseamnă în limba franceză „fără serife”. Exemple de fonturi fără serife sunt: Arial, Helvetica, Avânt Garde, Futură. În mod tradițional, tipurile de caractere fără serife sunt utilizate pentu titluri și subtitluri. De asemenea, unele dintre acestea pot fi folosite pentru corpui de text care și au un aspect modern. Au aspectul scrisului de mână (Brush Script, Vivaldi). Fonturile decorative decorative pot fi: Inițial, fonturile Type 1 au fost create pentru a
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
Ionel Păscu. Tipăritura lui Richard Stein, din păcate publicată în 1937 de editură bucureșteana Ticu I. Eșanu sub pseudonimul „S. Richard”, l-a aruncat pe adevăratul compozitor în anonimat. Pe versurile inițiale ale poetului și dramaturgului Liviu Deleanu și cu subtitlul „Cling, cling, cling”, melodia, anunțată de editor drept „cel mai formidabil succes” al epocii interbelice, și-a pierdut după un sfert de veac adevărată identitate. Pătrunderea compozitorului român în anonimat s-a datorat - dupa 1949 - cântăreței de muzică populară Maria
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
Assassin's Creed III". Cred că justifică întregul renume al lui "Assassin's Creed IV", nu doar cu noile personaje și cadre, dar și cu atitudinea și experiența." "Assassin's Creed IV" este primul titlu al seriei care poartă un subtitlu, o decizie făcută pentru a deosebi tematica cu pirați de restul seriei, spune Myhill. Prin folosirea motorului AnvilNext, echipa de dezvoltarea a putut să lucreze cu același motor atât pentru versiunea de current-gen, cât și pentru cea de next-gen a
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
colecția Biblioteca pentru toți, și edițiile următoare (1974, Litera Internațional - 2003) menționează ca traducător doar pe Jean Grosu. primele trei ediții aveau titlul scurt. Titlul complet (în ediția originală cuvintele „în Războiul Mondial” apar cu litere mai mici, oarecum ca subtitlu) apare abia în ediția a patra, publicată în 1971 de Editura Univers. Și în limba română există dramatizarea, făcută de Jean Grosu și Dem Rădulescu, în care au jucat Dem Rădulescu (Svejk), Matei Alexandru (Otto Katz), Marcel Anghelescu (șef de
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
includ un vers ce conține expresia „thousand thrones”. Chiar și așa, el este considerat a fi unul dintre cele mai bune poeme din primii săi ani. Volumul "The Proud Tower" al istoricului laureat cu Premiul Pulitzer Barbara Wertheim Tuchman, având subtitlul „A portrait of the world before the War: 1890-1914”, New York: Macmillan, 1966, isi derivă titlul și conține un epigraf din versiunea din 1845 a poemului „The City în the Șea” a lui Edgar Allan Poe. O versiune muzicală a poemului
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
pentru ca apoi sa includă ideea în cartea sa . Atât idea cât și rolul responsive web design au fost discutate și descrise în prealabil de World Wide Web Consortium (W3C) în iulie 2008 în recomandarea sa "Mobile Web Best Practices" având subtitlul "One Web". Această recomandare, deși specifica pentru dispozitive mobile, subliniază ca este făcuta în contextul One Web, și, prin urmare include nu numai experiența de navigare pe dispozitive mobile, ci și pe dispozitive cu rezoluție a ecranului mai mare cum
Responsive Web Design () [Corola-website/Science/335144_a_336473]