7,762 matches
-
examen critic în manieră personală. Cartea de față întreprinde o critică neokantiană, este de părere Bernard Miège2 a comunicării moderne sau, mai bine zis, a tehno-comunicării. Societatea contemporană ne este prezentată ca un spațiu impregnat de comunicare, fapt ce ar trăda o situație de criză: "nu se vorbește niciodată atît despre comunicare decît într-o societate care nu mai știe să comunice cu ea însăși, a cărei coeziune este contestată, ale cărei valori se dezagregă, pe care simboluri prea uzate nu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
țări industrializate, sporirea numărului de muncitori nu a condus la reconfigurarea profilului politic al parlamentarilor români. Marile corpuri, nepotismul sau apelul la lumea academică sau la armată ca bazine de selecție a personalului politic (caracteristică pentru soluțiile de criză) ar trăda în fapt o relativă absență a personalului politic, precum și absența unei schimbări majore în logica de funcționare a regimului politic românesc din acea periodă. Preocuparea pentru analiza profilului personalului parlamentar din mai multe țări a condus la o colecție impresionantă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda cu imoralitatea!Ă transcende, cum spuneam, unele legi și reflexe ale bunului-simț, burghez sau nu, Îndemnându-l pe „emul”, cel care-și fixează, cu o ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui singur scop! ( Ne amintim de una dintre devizele atât de discutate și de discutabile ale Iezuiților: „Scopul scuză
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
suficientă”!Ă 7 Succes și valoare: teme, „motive” ale eternei actualități sociale, artistice, științifice, indiferent de latitudinea sau longitudinea geografice, sistem social, iar prin felul În care unul sau altul dintre aceste două substantive sunt accentuate, epoca Își arată, Își trădează coloratura și prioritățile. În epoca de culminare a burgheziei europene, noțiunea de „valoare” părea a fi determinantă; În „decadența” ei, În societatea postindustrială, „succesul” este nu numai dominant, dar se confundă cu Însăși valoarea. Nu puțini artiști, ei Înșiși scriitori
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
antic, spune Nietzsche, este infinit mai bogată, mai complexă, și a o reduce doar la viziunea apolinică, „măsurată”, „calmă, clasică”, Înseamnă nu numai a o sărăci catastrofal, dar și a o Întuneca pur și simplu, a o „calomnia”, a o trăda! Astfel, descoperind „cea de-a doua față” a lumii și artei grecești, Nietzsche Îmbogățește substanțial nu doar optica noastră asupra acestor secole de civilizație și gândire care stau la baza a ceea ce numim „europeism”, ca un „prim” cristal În jurul căruia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tipic al „extrovertitului” de „coloratură” sangvină - În cazul lui Dostoievski, nu rareori sangvino-colerică! Și Shakespeare la fel, un extrovertit, un sangvin, dar „numai” În marile piese, Hamlet și mai ales Richard al III-lea, Regele Lear sau Macbeth, unde-și „trădează” și o anume stare „colerică”, ce frizează isteria, ca și la Dostoievki. (Shakespeare, Însă, e cu adevărat un caz aparte chiar și printre „cei mari”: două dintre piesele sale „mari”, Visul unei nopți de vară și Furtuna, sunt mai degrabă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumii vizibile, un indiscutabil cadou al zeilor, orice am spune!... Oare, la drept vorbind, aș putea - am putea! - suporta lumea fără el, el care ne rămâne aproape când cu toții ne-au părăsit sau ne-au uitat, el care nu ne trădează niciodată sau, dacă o face, e doar În scopuri didactice sau terapeutice, pentru a ne Învăța Încă o dată „limita”, „relieful” real al propriei noastre personalități? El fără de care, evident, nu ar fi posibilă nici libertatea, oricum ai lua-o, capacitatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sănătoși, apți de o bună digestie. (Astăzi, cu mult mai laș, aș face temenele arabe, nu temându-mă de fața sa sclipitoare, sarcastică, ci ca să-mi ascund eu Însumi propria-mi față, deoarece mi-este teamă că m-ar putea trăda: pe fața mea s-a Înscris, de la o vreme, odată cu cutele clare ale bătrâneții, și „aroganța de a fi!”, semn zeiesc la rândul său; or, pe zei, pe cei vechi, croiți din bronzul antic și dezgropat de atâtea ori de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
entuziasm” pentru bolșevismul cultural și național pe care cohorte de tineri, sărmanii, trebuiau, dacă nu să și-l integreze, măcar să-l imite, extrem de atenți la cel mai mic derapaj al naturii lor ascunse, al sincerității, care le-ar fi putut trăda convingerile și chiar ceva mai grav: prejudecățile, reflexele moștenite din lumea, din pătura din care veneau și pe care trebuiau s-o renege, s-o calomnieze, s-o denunțe. Trebuie aici să fac o mențiune apropo de motivația mea de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ușor, ba e și „amuzant” Într-un fel să-l ataci pe Breban, orice s-ar spune, unul dintre creatorii romanului românesc modern! De ce... de ce se Întâmplă asemenea lucruri?! Sigur, interesant nu este de ce Breban a fost uitat sau chiar trădat de unii pe care i-a ajutat, atât cât putea, fiind el Însuși o persoană dizgrațiată a regimului ceaușist; interesantă și importantă este această reală catastrofă care s-a Întâmplat În lumea intelectualității românești, atât de unită și uneori chiar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alții, la care m-a și dus Într-o seară; dar despre Cușa vom vorbi mai Încoloă, iar Cioran - da, Cioran - intrând În culoarul vehement și ciudat, aș zice poetic!, al unei rupturi violente față de origini. Violență ce ea Însăși trădează nostalgia, de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să se convingă (pe sine, În primul rândă de „gravul inconvenient de a te fi născut” Într-o zonă umană periferică, primitivă, inaptă de orice lansare În sfere superioare ale spiritului și ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Începea să vorbească, aproape Întinerind. El Întinerea prin gesturi mai ales și, bineînțeles, prin modul său de a gândi. (Acum, când mă traversează spaimele vârstei pe care o am, spaima de a „părea bătrân”, spaima, pe dos, de a-mi trăda tinerețea spiritului, refelexele mele ideatice, neconforme cu o „judecată gravă, așezată”, Îmi amintesc de el, de Cioran, de mersul lui sprinten și de firescul cu care se așeza În „scaunul propriei sale personalități”. O singură dată, parcă, la o replică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
80 Îmi mărturiseau jurnaliști și scriitori francezi uimirea, stupoarea lor În fața dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră de a ne afirma plenar, și asta se trădează În medii străine, mai ales când suntem Întrebați dacă mai sunt valori asemănătoare În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră de a ne afirma plenar, și asta se trădează În medii străine, mai ales când suntem Întrebați dacă mai sunt valori asemănătoare În țară, avem reflexul de a ne indica pe noi ca unicii purtători ai geniului național! Cioran era mai conștient ca mulți alții că era vorba nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe buzele tuturor celor care așteaptă „altceva” de la existență! Chiar și furia lui, a lui Cioran, În tinerețe, față de rolul modest, aproape anonim, pe care Îl juca țara În care se născuse În cortegiul glorios al marilor state europene, Îi trădează, Într-un fel, o anume „nerăbdare de destin”, o anume idealitate de tip pașoptist. Idealitate, ca și cea a lui Eliade, folosită de căpeteniile cinice legionare... Recunosc că l-am iubit pe Cioran din mai multe pricini - pentru geniul său
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la Propaganda Fide ca și episcopul tatălui meu, dr. Ioan Bălan, al Lugojului, traducător al Bibliilor, noi și vechi, mort În Închisoarea comunistă ca și ceilalți Înalți ierarhi ai Bisericii noastre române unite cu Roma care au refuzat a-și trăda credința, printre care episcopul dr. Iuliu Hossu, cel care, alături de Goldiș și de alte căpetenii spirituale ale Ardealului, au citit actul de Mare Unire cu Țările Române la Blaj, În 1918, primul cardinal român, condamnat la muncă silnică și mort
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de marii romantici, nu sunt firi „pasionale, disprețuind bunul-simț social sau istoric, apți de aventuri sentimentale sau ideatice”! Nu, astfel sunt mai degrabă Nemții, așa cum i-am cunoscut eu În deceniile opt și nouă și cum istoria lor recentă Îi trădează. Francezul de azi - dacă mi-este permis de a face generalizări, totdeauna riscante! - nu mai este „contemporanul” lui Lamartine sau Victor Hugo, ci mai degrabă al marelui arhitect Le Notre, cel care i-a făcut lui Ludovic al XIV-lea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scuze cabinetului din Viena pentru că, în discursul rostit la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare de la Iași, amintea Regelui Carol I de cele trei mărgăritare (Basarabia, Bucovina și Transilvania) ce lipsesc din coroana sa? Manifestările lui Eminescu din 28 iunie trădează cu adevărat începutul nebuniei lui, cum rezultă din biletul d-nei Szőke( Slavici) către Maiorescu, sau numai o simplă criză nervoasă? Să nu uităm că în aceeași zi, la ora 10, când trăsura l-a adus acasă la Maiorescu, poetul părea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de vedere se realizează categorial, tipologic. Este, probabil, în spatele unui asemenea mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întrecut doar de recentul volum Complexul bacovian (Iași, Editura Junimea, 2002, 564 p.) datorat lui Theodor Codreanu. Mai mult încă: aceste exegeze aparțin criticii de tip universitar, visceral ostilă boemei de tip bacovian. S-ar zice că masivele tomuri academice trădează, la rându-le, un neștirbit complex, cel al inaderenței ascunse îndărătul discursului prelungit. În realitate, în ambele cazuri, este vorba de o tentativă de înscriere a operei bacoviene într-o sferă mai amplă, fie culturală, fie filosofică, pentru a afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o conferă autorul critic este una cvasi-socratică, promovând dimensiunile comparatismului în cadrul aceleiași culturi, sau cu trimiteri constante la coordonate culturale universale. Vom regăsi în cadrul "dens" al aceleiași pagini personalități și opinii diferite, demonstrate variate, cu sinuozități de formulare lingvistică ce trădează un scriitor cu elevație filologică. Demersul critic pătimește prin tonalități tumultoase uneori și prin acumulări de detalii și opinii ce se adresează în mod cert elitelor. Notorietăți ca Svetlana Matta, Mihail Petroveanu, Al. Piru, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Petre Pandrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apanajul vârstnicilor. Th. Codreanu, care ne asigură că structura cărții datează din urmă cu aproape două decenii, trece cu brio examenul de înțelepciune și ne pune la îndemână o impresionantă suită de reflecții grave, unele de mare profunzime ideatică, ce trădează seriozitatea lecturilor și capacitatea sa creativă și elevată. "Th. Codreanu nu caută paradoxul sau originalitatea cu orice preț", remarca și Edgar Papu. De aceea, multe din aforismele lui sunt ingenioase descinderi în sistemele filozofice de vârf (Freud, Jung, Hegel, Kant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a fi în lume al civilizației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
slăbiciunile și de toate greșelile, câte va fi înfăptuit. Au poziții privilegiate în exegeză: arheu/arheic/arhietate/arheal, arhetipal și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm resemnați o atare fatalitate necesară. Theodor Codreanu este unul din cei mai importanță critici români contemporani. "Milesciana" (Vaslui), nr. 2, 2005 Florentina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încredințează autorul în plină ascensiune, respinge atât naționalismul îngust/șovin, cât și internaționalismul agresiv ce amenință identitățile naționale și individuale cu pericolul imediat al uniformizării și secătuirii spirituale, în favoarea "transnaționalismului în ethosul transmodernității" (p. 93). În asemenea momente, tonul eseistului trădează amărăciune și o indignare abia reținută, fără ca acest lucru să-i afecteze judecata aproape întotdeauna lucidă și echilibrată "în oligarhiile de tipul celor din România postcomunistă nu e loc pentru naționalism, pentru sentimentul național, ca demnitate umană, fiind împins în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]