8,223 matches
-
a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în cameră e aproape întuneric deși suntem în miezul zilei; ritualul descălțării a luat sfârșit, unchiul s-a întins pe divan; din colțul în care mă aflu (îmi amintesc exact de poziția pe care o ocupam în odaie, de unghiul privirii) văd, înregistrez totul, mă umplu pentru totdeauna de atmosfera acelei încăperi în ziua, în primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am strigat eu în extaz în timp ce tanti cobora de pe masă; a trecut apoi pe lângă mine și s-a dus în altă cameră, de unde, nu peste mult, a apărut „aranjată”, ca o fată tânără și frumoasă. „Trebuie să-l anunțăm pe unchiul (soțul ei, rămas acum văduv), să vină s-o ia acasă”, am spus eu cuiva - nu eram singur, erau și alții de față, dar de văzut nu se vedeau în vis. Visul acesta, de azi-noapte, pare o ilustrare perfectă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de când nu mai e printre noi. Trecând deci pe lângă acea casă (o vilă, de fapt), observ că ușa de la intrare, la care conduc treptele unei scări în spirală, este întredeschisă și aud vocea lui, de undeva din holul obscur, vocea unchiului care își ceartă - nu știu de ce - câinele (avea un câine, deja bătrân, sau poate că e vorba de cel nou, pe care îl luase de curând, după ce predecesorul lui murise). „E vocea lui unchiu’”, îi spun eu Doinei, care răsărise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
altul de fete, cu un parc pe malul lacului... Un Ion Creangă solicită la 20 decembrie 1864 comitetului de instrucție publică postul de învățător la clasa „anteiu” de la Bolgrad. Trebuie să fie însă vorba de Ion, fiul părintelui Gheorghe Creangă, unchiul povestitorului - și nu de acesta din urmă (v. G. Călinescu, Ion Creangă, BPT, 1966, p. 82). La 1 ianuarie 1902, Bolgradul numără 13 700 de locuitori (în comparație, la aceeași dată, Chișinăul avea 131 200 locuitori, Ismailul - 35 200, Soroca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bunicul o trimetea să ne scoată pe toți din casă pentru a strânge ceea ce era treierat înainte de a începe ploaia. Într-un astfel de caz, bunica a venit în casă, acolo unde eu făceam pregătire pentru examenul de admitere, cu unchiul Constantin. Ne-a văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa de repede. Băeții au treabă; să nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zece ani. Din zi în zi se mișca mai puțin și era mai nesigur în gesturi. S-a aflat că la Galați ar fi un doctor care face operații la ochi de-și capătă oamenii vederea. Unul din feciorii bunicului, (unchiul Cristea) s-a dus la Galați și a stat de vorbă cu doctorul, apoi l-a adus pe bunicul. Doctorul l-a consultat și a declarat că are cataractă și că se poate opera cu succes. Au trecut cam doi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ofițer. A devenit medic veterinar. Costică a început studenția ca student la Facultatea de Teologie din București, dar după anul II, a trecut la Biologie. A făcut doctoratul și a fost conferențiar la Facultatea de Biologie din București. Spre bătrânețe, unchiul Anton a rămas văduv și a fost mutat cu serviciul din Gemeni în satul Piscu aproape de Brăila. Vărul Ionică locuia în Galați iar Costică în București. Costică, din București, a organizat o întâlnire a lui și a lui Moș Anton
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
serviciul din Gemeni în satul Piscu aproape de Brăila. Vărul Ionică locuia în Galați iar Costică în București. Costică, din București, a organizat o întâlnire a lui și a lui Moș Anton, la Galați, la Ionică, și i-a trimis telegramă unchiului Anton la Piscu să vină la Galați, că el merge cu trenul direct, nu se mai oprește în Brăila. Telegrama a fost formulată” Vino marți la Ionică în Galați”. La unchiul Anton, la Piscu, telegrama a ajuns în forma: „Vino
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Galați, la Ionică, și i-a trimis telegramă unchiului Anton la Piscu să vină la Galați, că el merge cu trenul direct, nu se mai oprește în Brăila. Telegrama a fost formulată” Vino marți la Ionică în Galați”. La unchiul Anton, la Piscu, telegrama a ajuns în forma: „Vino mort Ionică la Galați”. Moș Anton a fost deci anunțat că Ionică a murit la Galați. S-a speriat, a plâns ca un copil, s-a pregătit pentru înmormântare cu lumânare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să meargă la Galați la Ionică. Au mers la Galați, dar Ionică nu era acasă. Trebuise să meargă de urgență la părinții soției lui, la Corbu Nou și urma să se întoarcă a doua zi. Vărul Costică i-a propus unchiului Anton să aștepte, deci să meargă la un hotel, să ia cina acolo împreună și a doua zi să se întâlnească cu Ionică. Seara au mers amândoi în restaurantul hotelului pentru cină. Costică știa că unchiului îi place țuica și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Costică i-a propus unchiului Anton să aștepte, deci să meargă la un hotel, să ia cina acolo împreună și a doua zi să se întâlnească cu Ionică. Seara au mers amândoi în restaurantul hotelului pentru cină. Costică știa că unchiului îi place țuica și a comandat cu mărinimeie ca să-i facă pe plac. După două țuici, Costică s-a scârbit de atâta băutură, dar tata lui a mai dorit țuică. A fost servit, au mâncat, au ascultat muzică și atunci când
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a scârbit de atâta băutură, dar tata lui a mai dorit țuică. A fost servit, au mâncat, au ascultat muzică și atunci când Costică nu mai putea suporta atmosfera din local, și dorea să meargă la culcare, l-a întrebat pe unchiul Anton. „Mai vrei ceva tată”? Iar bătrânul i-a răspuns cu sfiială: „Eu știu, măi Costic? Parcă aș mai bea o țuiculiță”. Urmarea povestirii nu mai are nici-o noimă. La însemnările din noembrie 1989 adaog: „Moș Anton a plecat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noi. Ionică e tot la Galați pensionar, iar bietul Costică stă paralizat de trei ani de zile”. Astăzi, 16 septembrie 2008, Costică e mort de 15 ani, iar Ionică a plecat și el pe drumul veșniciei de aproape doi ani. UNCHIUL ION a fost impegat de mișcare la căile ferate române, șef de gară la Umbrărești, și apoi a lucrat la „regulatorul circulației” din Buzău. Serviciul îl obliga să fie foarte punctual. Locuia în Râmnicul Sărat în casa soției, rămasă moștenire
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
copilă de la azil, Dumitrița Grapă, după care a avut doi băieți. Dumitrița a fost medic șef al Sanepidului din Oradea iar apoi s-a retras în municipiul Bacău. Băieții au fost contabili stabiliți în Onești. Ni s-au povestit despre unchiul Ion întâmplări din timpul ocupației germane a țării de către trupele germane, din timpul primului război mondial. Unchiul Ion, de zece-doisprezece ani, a deprins ușor câteva cuvinte din limba germană pe care le folosea față de băeții de seama lui în timpul ocupației
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sanepidului din Oradea iar apoi s-a retras în municipiul Bacău. Băieții au fost contabili stabiliți în Onești. Ni s-au povestit despre unchiul Ion întâmplări din timpul ocupației germane a țării de către trupele germane, din timpul primului război mondial. Unchiul Ion, de zece-doisprezece ani, a deprins ușor câteva cuvinte din limba germană pe care le folosea față de băeții de seama lui în timpul ocupației. Se povestește că într-o noapte s-a dus să „fure” pepeni din pepenăria unchiului lui, moș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
război mondial. Unchiul Ion, de zece-doisprezece ani, a deprins ușor câteva cuvinte din limba germană pe care le folosea față de băeții de seama lui în timpul ocupației. Se povestește că într-o noapte s-a dus să „fure” pepeni din pepenăria unchiului lui, moș Dumitru. Moșul l-a văzut intrat în bostănărie, l-a lăsat să ia în sac pepeni, dar a vrut să-l sperie ca să nu-i mai strice pepenii și altă dată, pentru că băiatul nu-i alegea pe cei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noaptea trecută, iar nepotul i-a răspuns, ca să audă moșul „Cum îi ia, știe el, da’ nu știe cum i-o duce c-a luat prea mulți”. Atunci moșu i-a strigat: „Scobască-te croncanii de diavol”! Datorită serviciului la C.F.R. unchiul Ion venea rar pe la noi, dar ne-a vizitat în vara anului 1938. Ne-a spus multe glume, am râs mult de cele ce ne spunea. Seara târziu, mama i- a făcut patul de dormit în salon ( „casa mare”) dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și s-a făcut că pleacă. El atunci i-a zis: „Da’ nu-mi dai ceva de învelit”?. Mama, în ritmul glumelor de până atunci, i-a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea puțin pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici. În drumurile mele, am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a răspuns: „Ce-ți trebuie învelitoare, că doar casa e învelită”. La acest răspuns unchiul Ion i-a zis „Fă țață, parcă nu erai așa de proastă, cum îmi spui mie că-i acoperită casa?!. Vorbea puțin pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici. În drumurile mele, am fost de foarte multe ori găzduit și hrănit de ei în casa lor. După 23 august 1944 am stat multe ore împreună cu unchiul Ion în birolul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe nas. . . Și unchiul Ion și soția sa Maria erau foarte primitori și darnici. În drumurile mele, am fost de foarte multe ori găzduit și hrănit de ei în casa lor. După 23 august 1944 am stat multe ore împreună cu unchiul Ion în birolul lui de la „regulatorul circulației” din gara Buzău, unde lupta din greu cu dirijarea trenurilor cu armată sovietică. Mi se pare că a fost membru al partidului comunist din ilegalitate. Se pare că pentru acest motiv a avut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
birolul lui de la „regulatorul circulației” din gara Buzău, unde lupta din greu cu dirijarea trenurilor cu armată sovietică. Mi se pare că a fost membru al partidului comunist din ilegalitate. Se pare că pentru acest motiv a avut pensie specială. UNCHIUL DUMITRU. Dragă unchiule, nu știu cum să te evoc. Numai lacrimile pot exprima sublimul simțămintelor pe care le trăiesc gândindu-mă la tine. Ceea ce n-au putut să-mi dea mama și tata mi-ai dat tu.. Ai plecat așa de vreme
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unchiule, nu știu cum să te evoc. Numai lacrimile pot exprima sublimul simțămintelor pe care le trăiesc gândindu-mă la tine. Ceea ce n-au putut să-mi dea mama și tata mi-ai dat tu.. Ai plecat așa de vreme dintre noi . Unchiul Dumitru a fost învățător. Cavaler fiind, a început să-și înnece lipsurile și necazurile în băutură. În vreo doi ani a ajuns pătimaș. Îi era amenințat serviciul. A încercat să se căsătorească, dar fetele care ar fi mers după el
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vrea el îl refuzau pe motiv că-i pătimaș‚ că-i bețiv. O fată a făcut excepție de la regulă. Era din Corbu Nou, dintr-o familie onorabilă cu patru fete rămase fără tată. Una dintre ele s-a căsătorit cu unchiul Dumitru. După nuntă au mers amândoi la o mănăstire, unde un mare duhovnic i-a salvat. Au stat amândoi un timp în mănăstire, s-au rugat; unchiul a depus jurământ că toată viața nu va mai pune pe limbă băuturi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu patru fete rămase fără tată. Una dintre ele s-a căsătorit cu unchiul Dumitru. După nuntă au mers amândoi la o mănăstire, unde un mare duhovnic i-a salvat. Au stat amândoi un timp în mănăstire, s-au rugat; unchiul a depus jurământ că toată viața nu va mai pune pe limbă băuturi alcoolice, și așa a fost.. . Tanti Mărioara a știut să-l ajute. El a dovedit o voință ieșită din comun. L-am văzut la petreceri în familie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câte necazuri le-am făcut!?!. Nu știam să mă port frumos ! Nu știam să vorbesc respectuos !? Câtă răbdare au avut cu mine! Deși eram trecut în clasa a IV-a, nu știam nici să scriu nici să citesc prea bine. Unchiul m-a învățat să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]