6,856 matches
-
din alți autori. Tălmăcește, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran. În versurile de început T. cultivă o formulă mixtă, o combinație de simbolism ermetic și neoromantism cu tușe expresioniste, vagul simbolist și ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar și în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
decât pentru călugări. El a luat hotărârea acceptării acestora în Ordinul buddhist împotriva dorinței sale și, de aceea, a anunțat că, acceptând femeile, Legea, care ar trebui să dureze 1000 de ani, nu va dura decât 500. Izvoarele ne dau vagi informații despre perioada de mijloc a carierei lui Buddha. Cea mai mare parte a anului, însoțit de cei mai apropiați discipoli, el cutreiera prin țară predicându-și învățătura, dar în cele patru luni ale anotimpului ploios al musonului din nordul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
la un fel de inspecție anuală, el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam În jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umoristică, se dovedește a fi „marele succes al zilei“, revista Cum se scrie o revistă, reprezentată în timpul neutralității, în aprilie 1916 și semnată, din justificată prudență, cu mai vechiul pseudonim Radu Țandără. Dintre cupletele revistei mai aduc către noi un vag parfum de epocă acelea privitoare la ravagiile modei în mahalalele bucureștene („Pe la noi în Popa Soare / Moda bate din picioare / Și cât ține Delea Veche / Moda ne-a băgat în streche“) sau la lipsurile generate de pregătirile pentru război și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a se adapta vremurilor noi care se anunțau. E însă surprinzător faptul că, implicat în anii de dinainte și de după 1880 în acțiunea de organizare a începuturilor mișcării noastre social-democrate, Bacalbașa nu ne oferă asupra acestora decât unele informații destul de vagi, pe care, în notele de subsol am avut grijă să le verificăm cu multă atenție, pentru a le data mai exact și a le confirma. El nu amintește, de altfel, nici unele 28 studiu introductiv 50. Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin parc, spre redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa!”, și m-a invitat la modul complice, ca pe unul care „are talent”, să pătrund mai adînc „dedesubtul” acestor vorbe. Am declinat complimentul și l-am întrebat ce-ar trebui să admir în ele: constatarea „curajoasă” că anterior (perioadă vag determinată) era o îndestulare pe care n-am știut s-o prețuim, sau morala că trebuie să ne împăcăm cu starea precară de acum, nu cumva să o pierdem și pe asta? Cît despre bancuri, ignorînd că el e un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și-ar fi pus în piept fundă tricoloră. Acum, în afară de faptul că e poet, „întîmpină”, în felul său, „timpurile noi”, e membru al „ăstora”, sensibil la funcții, aplaudă amatorismul, scrie, pe urmele lui Ioan Alexandru, „articole patriotice” într-un stil vag, amestecînd voit discursul religios cu cel politic și, nu în ultimul rînd, fapt care m-a determinat să scriu aceste rînduri caustice, îi îngînă pe cei ce mă persecută, ignorînd că așa ceva nu se împacă defel cu „amiciția noastră”! *„El
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
case părintești. Au îngrijit-o tata și mama, proaspăt căsătoriți. Cînd acestei Zănoagă i s-au furat de către una dintre fetele ei lucrurile pe care și le pregătise pentru înmormîntare, femeia s-a spînzurat. Povestea, auzită, pare se, cîndva, e vagă în mintea mea. Îmi amintesc acum că în timpul unei sfezi cu mama (eram copil pe-atunci), Gința, vecina noastră de la nord, femeie cu „gură rea”, a blestemat-o „să se spînzure ca Drambuleasa”. Așadar, Drambuleasa, nume adînc înscris în mintea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simpatie. *În armată, tata a fost ordonanță (una de maximă încredere, fapt pentru care ofițerul l-a lăsat să îngrijească de casa sa din Iași și astfel n-a ajuns pe front departe). Eu n-am însă nici cea mai vagă înclinație spre obediență. Cu o fire refractară, nu mi-a venit ușor - se înțelege - să urmez un liceu militar, o școală militară și să fac o facultate la sfîrșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. Mi-au fost urîte ordinele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrea să poarte barem un an cămașa mea de recenzent și grija unor lucrări bazate pe bibliografie. * Am citit toastul lui Gorbaciov și pe cel al lui Ceaușescu: în primul sînt idei noi și accente ferme, în celălalt clișee, promisiuni vagi. Într-unul se vede elanul celui aflat în ascensiune, într-altul abilitatea bătrînului care simte că pierde terenul de sub picioare și vrea o amînare. * Scriind despre vizita lui Mihail S. Gorbaciov în România, „Le Monde” susține că libertatea ni-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dată, o ia în direcția inversă. Pare captiva unui vis: acolo, interioarele n-au pereți, nici colțuri, nici trepte... În ciuda minei concentrate cu care ascultă, lasă impresia că se gîndește la altceva, iar cînd vorbește e precisă în detalii și vagă în ansamblu, căci, din prea mare politețe, evită punerea punctelor pe i și volatilizează conturul formulărilor. Tatăl său are dreptate să fie îngrijorat: în societatea actuală, „idealismul” (chiar înțeles ca bună-creștere, ca evitare a brutalității și vulgarității, și ca aplecare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Nicolae Mihail care mi-a încredințat spre lectură versurile scrise în ultimii ani? A progresat sub raportul meșteșugului, dar nu și sufletește. E, cam peste tot, confortabil, n are lărgime, nici adîncime. „Eroul (său) liric” face gesturi absurde sau vagi. Micile explozii de vigoare se traduc prin cuvinte „grele”, nepotrivite. La fel și melancoliile. O scurtă reflecție (despre cum pătrund ca piatra în apă gîndurile negre în om) și cîteva note de peisaj sînt singurele lucruri bune pe care le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să îndemne la așa ceva. De unde și rolul diminuat al poetului (al scriitorului) în societate. *Ca să-i atragă de partea sa pe ceilalți, G. a încheiat „analiza” „sectoarelor” pe o notă cordială, cu „mulțumiri” și „felicitări”, ba chiar cu o vagă autocritică pentru faptul că n-a fost sensibil la unele din propunerile lor. „Puturoșii” (cum le zicea pînă mai ieri) deveniseră dintr-odată un fel de „eroi ai muncii socialiste”. Curios, nici unul n-avea aerul că se amuză de această
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
confort”: trei grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește, subestimarea nu-i doare; suspiciunile nu-i deranjează. Mîndrie, demnitate, libertate, astea-s amintiri vagi, visuri deșarte, din tinerețe. În timp ce tu tremuri gîndind și așteptînd semnele noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu pachete: cu Salvarea și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
domnule Dimitriu, De atâta timp nu am mai primit nici o știre de la dumneata, și nici vizita la București, pe care o așteptam În fiecare zi! Manuscrisul de la editura Junimea nu mi-a fost restituit, și răspunsurile la telefon au fost vagi. C. Sturzu nu știe nimic! Ceea ce mă Întristează este faptul că doream să dau „Galeriei oamenilor de seamă” cel puțin jumătate din ce mi s-ar fi cuvenit din tipărirea manuscrisului „Seri la Rotopănești”. Am partiturile lui Edgar, pe care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Îți mulțumesc și-ți rămân Îndatorat. Amândurora vă doresc sănătate. M. Niculăiasa 223 Ironizarea unui cuvânt folosit pe toate drumurile, până la completa degradare. Omul de condei și intelectualul cu școală veche cunoștea, de bună seamă, ortografierea corectă. 224 O cerere vagă, fără termen. De aceea Învățătorul din Lămășeni scrie În continuare: „numai să mi-l ceară”. 662 19 25 nov. 1991 Stimate prietene Eugen Dimitriu, Vă felicit că sănătatea, puterea de muncă și entuziasmul vă asigură participarea activă la atâtea și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Învățământ artistic. Toate mi-au fost spuse de un profesor, coleg de-al dânsei, știa că-i din Moldova, mi-a spus-o imediat ce l-am Întrebat să-mi dea lămuriri, semn că ce știa omul erau realități nu păreri vagi și neîntemeiate. Pe data de 2 februarie am scris unui nepot de-al meu la Timișoara s-o caute la Institut, să-i dea biletul meu cu adresa Dv. de la Suceava și să-mi răspundă și mie, și nepotul și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu mutarea depozitelor În noul local monumental; sunt Închise numai sălile de lectură. Cunoștința mea mia adus (Într-o Încăpere confidențială, fără lumină și masă de lucru... ; am ținut revista În poală) colecția Buceagului. Din păcate, e incompletă; am o vagă speranță să se uite cineva și la Iași. Vom vedea. Mai mult de atât, nici Dumnezeu nu cere. Am găsit Însă Opinia, căci, din fericire, s-a deschis, la 1 septembrie, Biblioteca Națională, după vacanța de o lună. La ora
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
arătând cât era de atașat tradiției sacre a urbei și mitologiei ei. Din inerția adversităților (de fapt, din prejudecată), oamenii nu citesc, și ar avea destule revelații dacă ar face-o. A propos, mi s-a părut că simt o vagă mustrare În cele ce spuneți despre necazul meu cu pescuitorii de greșeli post-apariție În cărțile altora. Chiar dacă nu sunteți de acord, vă asigur că vorbesc din experiență: oameni ca dvs., care sar prompt În ajutor, nu se prea află. Cei mai mulți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să le dibui În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi să fie, ar fi minunat. Singurul meu vag motiv de consolare, ca să zic așa, este că totuși o sursă de efort și deci de osteneală - a epistolelor doldora de informații - v-a fost deocamdată cruțată, astfel că vă puteți concentra energiile acolo unde e maximă trebuință. Nu am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lui, Elena Popescu, fostă Învățătoare. Iar unul din băieți a fost Prof. Vasile Todicescu, directorul școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, care a murit foarte tânăr. Altfel Îl aștepta un viitor foarte frumos. Era filozof. și eu știu, dar f. vag, că suntem oarecum rude cu Lovineștii. Precis 270 Mihai, frate cu Ion și Gheorghe Todicescu. General de corp de armată. În primul război mondial a făcut parte din statul major al generalului Eremia Grigorescu. S-a stins la Brașov, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că piesa nu-i pare grozavă, mirându-se că este totuși opera lui Eminescu. Muribundul n-a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a-l prezenta pe Eminescu i se părea a fi ceva urât și confuz, o maculare, o pângărire, iar el, cu ultimele resurse de viață, viața care se stingea definitiv În el, a restabilit adevărul simplu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sugestia ta. Cartea arată superb și va avea, nu mă Îndoiesc, succesul pe care l-au avut și celelalte cărți ale tale apărute pe pământ american. Cine va fi fiind Însă traducătorul tău, acest misterios Patrick Camiller? Mă Încearcă o vagă bănuială că ar putea fi Camil Petrescu jr.; oricum, tălmăcirea lui mi se pare o mare reușită. În privința noutăților literare românești, afișul l-a ținut, zilele acestea, primul Congres al scriitorilor români de pretutindeni, care s-a ținut la Neptun
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]