6,807 matches
-
de-al dușmanilor desfrânate oști... răstălmăcit minților bolnave, să-l auzi împletit cu-nșelăciunea, în curse uriașe pentru proști... de poți să ai curajul a privi ruina, ce întunecă privirea-ți slabă, într-o ireparabilă toamnă veștejită de-atâta osteneală; veșnicie a bătrâneții în sărăcia de senin, ce-mpotmolintu-te-a-n venin... având frântura-ndrăznelii, de-a te-ntoarce cu ochii largi spre cer, iar cu mâinile înțărânate, palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
așadar o narațiune destul de finisată care constă în propoziții clare, concise, complete și ușor de citit, mai degrabă decât o transcriere cuvânt cu cuvânt întreruptă de fiecare interjecție, start fals ori inconsecvență gramaticală și care, oricum, vă va lua o veșnicie să o citiți. În unele situații, dacă există numeroase ezitări, pauze și întreruperi ale ideilor, ar fi potrivit să includeți o notă la începutul transcrierii pentru a indica, pe scurt, ce s-a întâmplat și cum ai procedat pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
se regăsesc integral doar în valorile eterne ale românismului. Negreșit, Trandafir de la Moldova este una din corzile extrem de sensibile ale sufletului meu de țărancă, plecat mereu în căutarea Satului Românesc Tradițional, acolo, unde se ascunde tezaurul cel mai de preț, Veșnicia .
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
De-am umplut cu oase zarea, De n-avem nici un chibrit Să ne-aprindem lumânarea? Țăranii doar la moarte plâng Și foarte rar la câte-o bucurie; Durerile le-acopăr și le strâng, Le iau cu ei, când trec în veșnicie.
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde eshatonul este integrat și asumat doar ca act final al evoluției istorice. Timpul liturghiei este un kairos suspendat în veșnicie, amintind că Iisus se află în agonie, pe cruce, până la sfârșitul veacurilor, după cum cugeta Pascal. Simultaneitatea liturghiei cerești cu cea pământească, anularea graniței dintre cer și pământ, precum și a celei temporale dintre trecut și viitor sunt evidente atât în anamneza
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
defectelor noastre"145. Tânărul Tillich încearcă să pună bazele unui socialism religios în timpul Republicii de la Weimar. El și colegii săi numesc "demonice" structurile distructive care prevalează asupra elementelor creative. De asemenea, ideea de kairos este definită ca moment al intersectării veșniciei cu istoria pentru a da naștere unui nou început. În același timp, tot ce este istoric este supus deșertăciunii pentru că nimic din ce este lumesc nu este eliberat de sub puterea demonicului. Scopul platformei lor politice era o societate teonomică similară
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
spune că doar treizeci și șase de înțelepți într-o generație știu adevărata pronunțare a numelui divin. Trebuie să remarcăm însă că Dumnezeu spune, "Cel ce Sunt", și nu "Cel ce Este", cum ar fi fost normal, sugerând ubicuitatea și veșnicia în sensul definiției lui Boethius: "Aeternitas igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio" ("veșnicia este posesiunea, în același timp deplină și desăvârșită, a vieții nesfârșite") 37. Numele lui Dumnezeu nu poate fi conjugat decât la persoana I. În loc de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
divin. Trebuie să remarcăm însă că Dumnezeu spune, "Cel ce Sunt", și nu "Cel ce Este", cum ar fi fost normal, sugerând ubicuitatea și veșnicia în sensul definiției lui Boethius: "Aeternitas igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio" ("veșnicia este posesiunea, în același timp deplină și desăvârșită, a vieții nesfârșite") 37. Numele lui Dumnezeu nu poate fi conjugat decât la persoana I. În loc de o revelație de Sine directă, Dumnezeu se face cunoscut prin revelarea indirectă a Sinelui ca reflex
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întors/ Căci n-a găsit în lume/ un adăpost mai bun“, se laudă Arcadie în poezia de deschidere a volumului, Acasă. In străfundurile ființei sale se simt reverberațiile celor cu care „Venim printre troiene/ de tăceri/ căzuți la pămînt/ în veșnicie/ trecînd deșertul/ de la Azi la Ieri/ ne-am risipit destinu-n geografie“ (Colind sfîrșitului de veac). Nu strigare patriotardă, cu care poezia n-are vreo legătură. Ipostaziere a universalului, naționalul se identifică și în modul de a iubi, de a ierta
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la „gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă multă vreme de „gafa” mea, m-am retras În „singurătate-mi” Împreună cu „pruncul meu” nou-născut, neștiind bine ce să „Încep” cu el, neînțelegând dacă acest „eu”, rătăcit sau profitând de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clocotitor de idei" vine să ne uimească în acest sfârșit de 2002 cu darurile inimii și minții sale: Fragmentele lui Lamparia, în care vorbește despre filosofia și poezia lumii, despre Eminescu, despre geniu, despre iubire, despre "oglinzi", despre credință și veșnicie, despre varvarieni și despre demagogia care, la români, face casă bună cu politica și minciuna. Prin vasta întindere a lecturilor din literatura română și universală precum și prin profunzimea acestora, Theodor Codreanu mă face să afirm odată cu Vladimir Streinu că citind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în legătura cu motivul oglindirii-bobului de rouă la Eminescu, cu exprimarea prezenței în absență ("Era pe când nu s-a văzut,/ Azi o vedem și nu e"), cu "teoria ecuațiunii universale", cu timpul spațializat: "Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie". Se mai referă Lamparia la "eul-Archaeus", adevăratul eu, nu acela limitat la individ. Și este combătut cu strășnicie clișeul unui Eminescu exclusiv romantic, susținându-i modernitatea. Bunăoară, pentru că nu e nimic romantic în Schopenhauer, poetul nostru și l-a ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori nu au putut preveni nedreptățile și tragedia în care s-a preschimbat drama omului Mihai Eminescu, începând din acel 28 iunie 1883 și până în 15 iunie 1889, în noaptea zilei când Poetul cel Mare al românilor a trecut în veșnicie. Fortis cadere, non cedere potest! (Cel puternic cade, nu poate să cedeze lat.) Un adevăr confirmat de atâtea ori în rândul personalităților accentuate... Personalități care, privite ca model medical, sunt structurate (mai mult sau mai puțin) dizarmonic, cu dificultăți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Celor dragi, plecați în veșnicie recunoștință, regrete și veșnică reamintire... I.N.O. MULȚUMIRI Doamnei Mariana Mânăstireanu, licențiată în științele filologice, domiciliată cu copiii și nepoții dincolo de țară, pentru amabilitatea și înțelegerea glasului Tatălui său, și mi-a facilitat accesul la corespondența Familiei. În memoria inegalabilului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
notă protocolară, dificil de mistuit pentru familia atât de îndoliată? 2 ianuarie 1984 Dragă Alecu, Deseori discutam cu Lorica despre voi. Nici nu-mi puteam închipui că soarta îți va fi atât de vitregă și vă v-a desparte pentru veșnicie tocmai în momentul când mai mult ca oricând, având în vedere vârsta, aveați nevoie unul de altul. Când am primit scrisoarea eram singur. Lorica era la mama soacră care are 92 de ani și de trei ani este paralizată și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și prieten, Cu multă mirare și înmărmurire sufletească am primit trista veste de marea nenorocire care s-a abătut asupra ta, regret mult că Mărioara ta cea frumoasă, plină de viață, harnică, s-a dus așa de repede pe drumul veșniciei. Pentru tine Alexandre îți dau sincerile mele condoleanțe și am încredere în tine că vei vedea viața în realitatea ei, la momente de acestea de răscruce, încrederea și propriile ți puteri, în propria-ți persoană, este singurul lucru care te
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
De a schimba obida în calmă bucurie, / De-a crede că-i senin un cer vârstat de nor, / De a păși în moarte ca-ntr-o copilărie. // Surâde tinerețea și umblă în durere, / Când o socoți pierdută ea-și urcă veșnicia; / E o nădejde care nu a ajuns putere, / Dar poate cu un gest să biruie tăria. // Stăpână-i pe știința dea ști ce n-a mai fost, / De-a stinge-n armonii voci ce departe sună, / Își făurește-n grabă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
mă interesez eu de mine, adică de moarte! acum ele: ce puțin lucru este un bărbat, așa sînt învățați ei, răzgîiați ca să fie răzgîiați, bărbat din actul pe care nu l-ai prins nici în momentul acela, să fie atunci veșnicia și toate considerentele, toată considerația pentru animația de pe peronul gării Podu Iloaiei, cîți sînt aici în act, fetele băiețoase cum sînt ele, șoldurile strînse rău de blugi, oasele în relief! marea iazurilor la Stațiunea piscicolă Podu Iloaiei, Marea Neagră adusă pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la închidere în obloane de stînci, gîlma de piatră între ele, țintă pe Hășmaș, urma de creion a liniei prolepsă, execută traseul la vreme din puterile soarelui sus, căzînd tot așa ca fețele de piatră, eteric semn că dau din veșnicie numele lucrurilor, la lunecare oblică pe lîngă ele, iar acum pe superlative, cum te încălzești în sînul lor vede tunelul, 15-20 de secunde, drum de versanți narativi, privirea sus! subtilitățile pe noul bazin hidrografic, totul înclină Mureș cum înclinase Olt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
timpul cu cele trei dimensiuni ale sale nu este posibil fără acestea.204 E drept, timpul nu este posibil, potrivit lui Augustin, nici fără determinarea esențială divină, care îi lasă omului "conștient" o cale de acces către originea timpului, anume către veșnicie, prin prezentul acela care trebuie acceptat, în mod necesar, în orice reprezentare și gând despre trecut, viitor și prezent. O filosofie a facultăților proprii sufletului omenesc este cu totul firească din perspectivă judicativă. Prin ea sunt rezolvate probleme de statut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și atunci când acesta este conceput în manieră obiectivistă sau fizicalistă. Cumva, și la Augustin timpul are obiectivitate și reprezintă ceva preluat de suflet, prin facultăți. Totuși, acestea îl recreează, îl adaptează: îl "formează"; nu însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă "imaginea" sa prin facultățile sufletești ale omului. O îndepărtare de teoria temporală a facultăților sufletești observăm la Husserl. Acesta socotește că timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dimensiunile, cele trei, ale timpului), sau dincolo de sine, într-un loc din care timpul însuși se trage. Augustin a construit o bună imagine pentru ambele locuri, susținând, în ultimă instanță, ideea preeminenței locului de dincolo de timp, identificat de el cu veșnicia. Iată încă o ilustrare a sensului de transcendent pe care cele două elemente ale aspectului alethic al judecății îl constituie. Sensul acesta este, înainte de toate, unul temporal, reprezentând însăși reflexivitatea timpului, faptul că acesta se raportează la sine însuși. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care cele două elemente ale aspectului alethic al judecății îl constituie. Sensul acesta este, înainte de toate, unul temporal, reprezentând însăși reflexivitatea timpului, faptul că acesta se raportează la sine însuși. Dar acest dincolo al timpului este conceput nu doar ca veșnicie; de fapt, pentru a fi astfel conceput, trebuie să intervină o instanță care, ființial, are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
identică cu timpul care o constituie, constituindu-se pe sine. Augustin vorbea, cum am mai amintit, despre un prezent care de fiecare dată când gândim "la propriu" cele trei dimensiuni ale timpului revine și pe care el îl identifica cu veșnicia. Am avea un prezent al celor trecute, un prezent al celor ce vor veni și un prezent al celor prezente. Acesta din urmă este mai greu de gândit; el are însă suficiente "rațiuni judicative", așa încât poate fi constituit în orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]