65,481 matches
-
era colectiv atunci, și-o venit și i-o anunțat pe ăștia ai noștri. Io am ajuns În gară la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
descălțat de bocanci, că o fost tare uscați, după atâția ani de zile la magazie. Dar Înainte să plec, cineva, tot un deținut, mi-o dat o pereche de teniși. Și m-am Încălțat cu ăia și-așa am venit acasă, pe jos, că-s șapte kilometri din Moftin drept... Și-apoi unu’, Petrea, fratele lui Farcaș, o venit Înaintea mea cu bicicleta... Și când l-am Întâlnit... nu l-am mai cunoscut după atâția ani, că era tânăr când m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu l-am mai cunoscut după atâția ani, că era tânăr când m-o arestat pe mine, și acum era matur... Și am plecat cu el..., el pe lângă bicicletă. Amu’, eu tot mă gândeam venind: „Ce-oi face? Mere-oi acasă sau mere-oi la sora tătuchii”. Să nu-i iau așa prin surprindere... să li să-ntâmple ceva. No, și-apoi or știut că vin și-o venit frate-miu cu o căruță Înaintea mea, dar nici un kilometru n-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o venit frate-miu cu o căruță Înaintea mea, dar nici un kilometru n-o apucat... Și-apoi o venit Nicu Înaintea mea și Încă niște băieți din Istrău, dar pă unii i-am cunoscut, pă unii nu. Și am ajuns acasă și nu am cunoscut pă soru-mea... Nepoată-mea era de șapte ani când m-o arestat, și când am venit era de 14 ani. Nu le-am putut cunoaște... Și atunci când am ajuns duminică acasă, tătă lumea o fost pă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unii nu. Și am ajuns acasă și nu am cunoscut pă soru-mea... Nepoată-mea era de șapte ani când m-o arestat, și când am venit era de 14 ani. Nu le-am putut cunoaște... Și atunci când am ajuns duminică acasă, tătă lumea o fost pă pășune. Extraordinar! Tăt satu’ o știut că vin acasă. Unii m-a-ntrebat cum o fost... Zic: „Ca-n armată”... Că ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era turnători de-aiștea. Apoi o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era de șapte ani când m-o arestat, și când am venit era de 14 ani. Nu le-am putut cunoaște... Și atunci când am ajuns duminică acasă, tătă lumea o fost pă pășune. Extraordinar! Tăt satu’ o știut că vin acasă. Unii m-a-ntrebat cum o fost... Zic: „Ca-n armată”... Că ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul, care era brigadier la CAP, și-apoi o adus niște rom, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
are 20 de milioane... Și-o fost din ăsta care o tras de limbă pe unu’, pe altu... să afle care ce vorbește, ce face... Un fel de, cum ziceți dumneavoastră, turnător. Dumneavoastră ce-ați lucrat după ce v-ați Întors acasă? Am lucrat 26 de ani În tâmplărie. Dar ați lucrat independent sau În Întreprindere? La Combinatu’ 1 Mai, o Întreprindere d-asta locală, am lucrat... Era mică, da’ era prima pe țară... Și-apoi, pe urmă, s-o desființat Combinatu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
până În ’90, de când Îs În pensie. Nu v-au făcut probleme la locul de muncă pentru că ați fost În Închisoare? În fabrică? Nu, că eu mi-am văzut de treabă. Dar la Securitate v-au mai chemat? După ce am venit acasă, când o fost prima dată Ceaușescu-n Satu Mare, m-o chemat la Securitate, pe mine și pe Încă unu’, Vasile Pop. Ne-am dus. Și a venit un civil: „Cum te cheamă?”. „Pop Vasile.”. „Ai fost condamnat?” Ș-ăsta zice
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la comisariat m-o luat În primire un căpitan brunet: „Bă, ce-ați vrut să faceți, bă, sunteți proști?”. S-o exprimat așa... Și-apoi i-am zis: „Domnu’ căpitan”... - că eu n-am vorbit cu „tovarăș” după ce am venit acasă, numai cu „domnul” - „vă rog, dacă se poate să-mi eliberați livretul, că eu n-am venit să m-anchetați și nu sunteți În măsură să mă Întrebați ce-am făcut”. No, ș-apoi mi-o dat livretu’. Cum s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acea celulă mai erau un profesor de franceză din Râmnicu Vâlcea, Constantin Rădulescu, un preot din Vlădești, Andreescu, niște contabili din Brezoi și niște Învățători de prin județ. Am stat acolo vreo două zile... Mi s-a spus să trimit acasă o notă, ca să-mi trimită un geamantan cu lucruri, fiindcă voi rămâne arestat. Și am primit un pachet cu cămăși, schimburi etc. Peste câteva zile, cam pe la ora 10-11, am fost duși În gara Râmnicu Vâlcea și suiți Într-un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
meseria. Și mâncarea era foarte puțină... De-abia ne țineam pe picioare de foame... După circa patru-cinci luni de zile au Început să citească câte o listă și, treptat-treptat, câte 15-20, am fost eliberați și ni s-a dat drumu’ acasă. Dar nu ni s-a spus absolut nimic... Ce ați făcut după eliberare? Am Încercat să mă reînscriu În Barou’ Vâlcea ca avocat, În ’48, Însă am funcționat numai câteva luni de zile, deoarece mi s-a spus că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Băbeni, unde fusesem mai Înainte judecător... Și am funcționat acolo Întâi ca funcționar, iar după aceea ca jurist și șef al serviciului administrativ, până În 31 ianuarie 1954. Atunci v-au arestat a doua oară? Da. În seara acelei zilei eram acasă cu soția și cu copiii, o fetiță de șapte ani și un copil de trei-patru luni. Pe la orele 10-11 au intrat intempestiv În casă peste noi niște ofițeri de Securitate, care au Început să facă percheziție, arătându-mi un ordin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi ce se Întâmplase În Ungaria. Io știam ce s-a petrecut acolo În perioada aceea, cum ofițerii de Securitate din Budapesta... au fost spânzurați de crăcile copacilor și arși de vii... Să comunica la posturile străine, și io ascultam acasă, că aveam un mic aparat... E, asta a fost cauza sau motivul pentru care s-au produs acele arestări masive În perioada ’59-’60... Iar motivele de condamnare au fost toate Înscenate... Ce puteți să-mi spuneți despre asistența medicală
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
detenții ați avut vreun contact cu familia? Corespondență, pachet? În toată această perioadă cât a durat ultima mea detenție, aproape cinci ani, n-am avut nici un fel de corespondență cu familia... N-am știut nimic, nimic din ce se petrece acasă sau În exterior... Un singur pachet am primit, cu câteva luni Înainte de a fi eliberat. Atunci ni s-a dat voie să scriem o carte poștală acasă și să cerem să ne trimită un pachet. Asta s-a Întâmplat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de corespondență cu familia... N-am știut nimic, nimic din ce se petrece acasă sau În exterior... Un singur pachet am primit, cu câteva luni Înainte de a fi eliberat. Atunci ni s-a dat voie să scriem o carte poștală acasă și să cerem să ne trimită un pachet. Asta s-a Întâmplat În vara anului 1964... Deci În toată această perioadă cât am fost În Balta Brăilei, ani și ani de zile n-am avut vorbitor, n-am avut scrisori
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea În palmă, În punctul de sprijin al lopeții... Era tare ca piatra. Trebuia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta.” I-am iertat atunci lu’ Costache tot și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit șase kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am Înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam, pe unde mergeam, și Îi spuneam: „Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe tine! Ies
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai aveam suflet. Zic: „Băi, leșin, nu mai pot să mai vorbesc”... Și vorbeam altă dată. Și mergând mereu cu roaba unu’ după altu’, Încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine: „Mă, ce-ai făcut, mă? Ce au avut, mă, cu tine?”. „N-am făcut nimic! N-am făcut nimic, da’ ăștia sunt comuniștii matale, niște nenorociți!” „Păi nu sunt nici ai mei, fir-ar ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puteam să fiu profesor... Și zice: „Îți trebuie acceptul Securității”. „Păi, am, dom’le, acceptul Securității”. „Da? Bine.” Și mi-am susținut lucrarea de stat abia În 1967, după aprobarea unei comisii guvernamentale... Ați fost angajat undeva după ce ați venit acasă? Da, mă duc la o Întreprindere să mă angajez. Mă duc la cadre și spun: „Dom’le, am acceptul Securității să mă angajez aici”. Și mă angajează contabil. Într-o zi, mă vede directorul, unu’ Seghe Manu, care era cumnat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
maltratat. La Închisoare, gardienii lucrau În trei ture... Erau unii mai severi, da’ eu, cel puțin, n-am suferit ceva deosebit, În afară dă regimul de celulă... Și după eliberare... După un an jumate am ieșit de-acolo, am venit acasă, m-am angajat la o cooperativă meșteșugărească, În ’51 m-am Însurat și mi-am continuat viața. Asta Însă până În 29 ianuarie 1959, atunci când, tot așa, Într-o noapte, au venit acasă și m-au ridicat iar. De această dată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an jumate am ieșit de-acolo, am venit acasă, m-am angajat la o cooperativă meșteșugărească, În ’51 m-am Însurat și mi-am continuat viața. Asta Însă până În 29 ianuarie 1959, atunci când, tot așa, Într-o noapte, au venit acasă și m-au ridicat iar. De această dată am fost mai mulți arestați. V-au spus motivul pentru care vă arestează? Păi, cum să ne spuie motivele?! Toți făceam parte din partide de opoziție. Ce să ne mai spună de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-a fost pentru nimeni În pușcărie. Nu pot să spun Însă că am trecut pântr-o situație excepțional dă grea În raport cu majoritatea deținuților. Dar despre viața personală cel mai mult m-a afectat arestarea din ’59, când eram Însurat... Lăsasem acasă soția cu un copil... Noroc că aveam domiciliul În casa părinților mei și a stat lângă mama mea până când a decedat... Vă mulțumesc. Constantin Veleanutc "Constantin Veleanu" S-a născut la 22 octombrie 1931, În comuna Giurgița, județul Dolj. Naționalitatea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pitești la izolare: Neagra. Condiții... inumane... nu să pot descrie: Într-o celulă de unu jumătate pe unu, fără pat, fără nimic, hârdău’, numai de-ți făceai nevoile, care și-ăla era supraplin, jos apă, șobolanii circulau ca la ei acasă... Sunt probleme care nu sunt de crezut... Că și mie dacă mi-ați fi spus dumneavoastră prin ce-am trecut sau prin ce-am să trec eu... nu v-aș fi crezut. Da’ am trecut șî peste astea, c-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În când, chiar dacă era păzită de gardieni, ne-a mai adus și câte un pachet de țigări acolo... Dup-aia am venit iar În colonie. Iar muncă de exterminare... Ce să mai zic? Ați putut lua legătura cu cei de acasă cât ați fost Închis? Eee... Aici e un fapt petrecut În colonie, care zic eu c-ar trebui să-l evidențiez. Când ne scotea la muncă, la punctu’ de lucru, pe lângă noi trecea un domn, D.O.-ist. Așa-i
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]