67,494 matches
-
lecții de gust. C. Rogozanu scrie despre cartea pe care noi am premiat-o, o dată în Evenimentul, a doua oară, în OBSERVATOR CULTURAL, cu o frenezie negativă absolut de neînțeles. S-ar crede că are ceva cu autorul ei. Ne amintim că și în România literară, și nu o dată, cum venea vorba de același autor, C. Rogozanu își descoperea capacități de sarcasm nebănuite. Mă rog, l-o fi detestînd pe autorul cu pricina. Dar asta e o problemă prea personală pentru ca
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
povestea că în acei ani singurul universitar necontestat și respectat de studenți continua să fie Giuseppe Petronio. Al doilea palier este cel al implicării directe în dezbaterile culturale ca fondator și colaborator al unor reviste de opinie (printre care aș aminti mai ales "Problemi" creată de el în 1967 și care este încă în viață), ca promotor al mai multor asociații culturale (Asociația pentru apărarea școlii naționale, Centrul pentru studierea literaturii de masă, dar mai ales Institutul Gramsci din Friuli-Veneția Giulia
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
sterilitatea jocurilor textuale; se mai poate scrie încă o poezie de vibrație interioară fără a friza sentimentalismul minor. Poemele cuprinse în Ideile bursuce au, de cele mai multe ori, lungimea celor whitmaniene și o dezinvoltură a cuvântului obișnuit, aparent disjunct poeziei, ce amintește de Arghezi. Avem în față o lirică aflată sub semnul barocului, în care, așa cum spune poetul însuși, „nimic nu e real... totul e un imens trompe l’oeil, o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geam...” M-am oprit
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
cîteva posturi de televiziune, că adevărații lideri de sindicat se află în închisoare, spre deosebire de cei care îl acuză. Adevărații lideri de sindicat la care se referea Dumitru Dragomir sînt de fapt unul singur, și acesta e Miron Cozma. Asta ne amintește că Dumitru Dragomir e membru PRM, ca și adevăratul lider de sindicat la care se referă fostul patron al săptămînalului Atac la persoană. Întrebarea e însă în ce calitate își permite Dumitru Dragomir să stabilească această ierarhie? Căci dacă a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14345_a_15670]
-
sa. Iată de ce, printre altele, Brâncuși e iubit și aici. Aici, la New York, ca și În ori ce loc unde există inteligență, spirit și suflet, căci indiferent de meridian, omul, În tot ce are el mai bun, e așijderea. Îmi amintesc că Brâncuși, apărându-l pe Tristan Tzara, prietenul său, i-ar fi replicat cuiva că În artă nu există străini. Într-adevăr. Nici aici, nici nicăieri. Oriunde, oamenii sunt oameni, dacă sunt oameni! Dacă Își respectă datele fundamentale, dacă se
Călător prin America. In: Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
în București doar cît să-mi țin orele la facultate (din toamna lui 1963). Pe G. Ivașcu îl vedeam rar. Instinctul îmi spunea că e mai bine să-l ocolesc. De cîte ori ne întîlneam, fie și din întîmplare, își "amintea" că n-am scris despre una sau alta din aparițiile recente. Nu mă obliga s-o fac. Își dădea probabil seama că, încăpățînat ca un catîr, și orgolios pe deasupra, cum eram, n-avea nici o șansă dacă ar fi vrut să
Privind înapoi, fără mînie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14346_a_15671]
-
o imensă ușurare, la o transfigurare a tuturor lucrurilor: cerul, pămîntul, ceilalți oameni, eu. Totul avea să fie transformat dincolo de recunoaștere. Dacă metamorfoza s-a produs, a durat atît de puțin, încît în clipa următoare nici măcar nu mi-am mai amintit-o". (p. 222) La tot pasul apar considerente asupra situației din primele clipe ale tranziției de după război (romanul surprinde exact momentul capitulării Germaniei), care par a fi mai degrabă rodul analizei lucide a unui autor care scrie în zilele noastre
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
transforme într-un joc gratuit, complet steril. Depinde ce spui cu acest stil frumos. Neajunsul e când, în general, se scrie prost, și vine unul care scrie cum trebuie. Atunci, majoritatea slăbănoagă protestează împotriva "intrusului" care strică jocul. Asta îmi amintește de o poezie-anecdotă, franceză, pe care în școală o știam pe dinafară. La curtea regelui X, care era șchiop, toată lumea, curtenii, când veneau la monarh, șchiopătau, ca să-i facă plăcere. Până când, într-o zi, înaintea regelui șchiop s-a înfățișat
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
ciocul de la un vultur./ Vultur, care și sfîșia și rupea cărnurile cele mai dureroase de pe trecători". Treceri de la formulări de genul N-am la cine să îl dăruiesc pe organism" și povești mundane despre sanatoriul și vindecarea Brunhildei la formulări amintind de bestiariile medievale reflectă în alt plan trecerile de la obiectele și gesturile lumii moderne, apăsat despiritualizată (repere reale: parcul Cișmigiu, teatrul Bulandra, scene de amor în care tandrețea se împletește cu dezgustul și jignirea) la simboluri și sensuri creștine (Dumnezeu
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
ani ulterioară diplomei sale universitare. În apărarea acestuia a luat cuvântul profesorul Gr. C. Moisil: "Să susții la 45 de ani bacalaureatul este o adevărată performanță. Dumneavoastră ați mai putea susține acum un examen de bacalaureat? Eu nu!" Mi-am amintit de această întâmplare răsfoind recent unele manuale școlare. Mai întâi am fost intimidat de obezitatea lor. La clasele de liceu, multe manuale au aproape 300 de pagini format mare, cu literă mică; chiar la clase mai mici, de exemplu a
D'ale manualelor by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14348_a_15673]
-
ieri. Opera, însă, ține de un azi etern". Ca și: "Erudiția, ca și metoda, e un mod elegant de a nu primi sfidarea noutății ci de a o citi reductiv, prin antecedențe". Și, adîncind nițel lucrurile, de ce nu ne-am aminti teza lui Fr. Schlegel, conform căreia motorul artei în genere n-ar fi decît jocul divin al ironiei? În cronicar literar specializat în poezie, Al. Cistelecan își urmează propria vocație lirică prin reprezentanță, adică identificîndu-se cu ajutorul creației altora și îngăduindu
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
de apropieri și distanțări, care nu e neapărat o producție în subsidiar, dependentă, ci una de-sine-stătătoare, în planul său propriu, un plan cu drepturi egale, în lumina justițiară a esteticului, cu cel al pretextelor. Pe scurt, poezia la poezie trage... Amintindu-ni-i întrucîtva pe Șerban Cioculescu și pe Cornel Regman, autorul Top-ten-ului îi abordează pe autori cu o incredulitate salubră, cu un scepticism stenic, care nu sînt, în pofida aparențelor, decît formule ale încrederii (Nietzsche socotea ironia drept un simptom de
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
unul dintre subiectele de scandal ale primarului e că la această oră în București se construiește un bloc în care e parte și premierul Năstase, bloc care n-a avut autorizație de construcție din partea sa. Ca fapt divers, nu-mi amintesc să-l fi auzit pe primarul general Băsescu protestînd împotriva acestei situații înainte de a i se fi luat jucăria aprobărilor. Dar asta nu scade îndreptățirea protestului său. La fel, nu cred că dacă Băsescu atacă abuzurile primarilor de sector, acum
În Bucureștiul iubit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15546_a_16871]
-
profesorale americane - am început, de altfel, la Columbia, unde sunt și acum.... Așadar, am început destul de repede să explorez lucrările specialiștilor din Europa orientală și din Rusia, am avut contacte chiar cu lingviști români - al căror nume nu mi-l amintesc în acest moment, erau și lingviști matematicieni... Poate Solomon Marcus... Da, Solomon Marcus, care a venit să predea la Universitatea Columbia, și așa se face că l-am întâlnit... Aici s-a desfășurat, deci, munca mea... Ce v-a trezit
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
a întors din temerara expediție axiologică fără un crîmpei din cu temei bănuita comoară. Ov. Densusianu descoperă cu entuziasm, ca și cum ar fi fost întîiul, acea "floare de lumină" care este balada Zburătorul, "fericită îmbinare a romantismului cu realismul". D. Popovici amintește înclinația veacului spre Utopie și nu omite făgăduiala lui Eliade însuși de a cuprinde în proiectata lui "Bibliotecă universală" cele mai valoroase opere, de la Divina Comedie a lui Dante pînă la Thomas Morus, Bacon și Noua Atlantidă. Nu ar fi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
jurnalele cu instrumente aparte (teorie literară, mai ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare încredere al acestui tip de scriere extrem de capricios, de dificil. Criticul a scris și a publicat jurnale: amintim Timpul trăirii. Timpul mărturisirii și Jurnal parizian. Analizelor sale nu i-a scăpat nici o capodoperă diaristică. Jurnalul a reprezentat pentru Eugen Simion o apropiere extrem de fertilă de teoria literară, de problematica instanțelor narative etc. Teoria este miza veche și nouă
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
după alta", scria E. Simion într-un număr din Caiete Critice (1986) dedicat jurnalului. Criticul susține această idee în continuare. îi găsește și o "întrebuințare" autohtonă. Acel personaj secund ar fi cel care rezistă în condiții de cenzură. Să ne amintim că Jean Rousset sublinia că există un mecanism al secretului / dezvăluirii aproape constitutiv actului scrierii diaristice (ascunderea caietului, inițiale, pseudonime, limbaj cifrat etc.). Cititorului i se oferă un vertij de dezvăluiri și de ascunderi. Jurnalul este oricum opac. Doar privirea
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
jurnalului este o prezență subversivă pentru că este instabil, lacunar, greu de manipulat. Opoziția ficțiune-jurnal ar trebui scoasă în evidență nu ambiguizată atunci cînd vorbim despre literatura sub comunism. Un spectru ciudat al acestui studiu este Anaiis Nin. Eugen Simion îl amintește des în studiul său, îi dedică și un capitol special (în al doilea volum) și totuși nu scapă nici un prilej de a ironiza, nega acel tip de jurnal - criticul o consideră pe autoare victima modei psihanalizei în prima jumătate a
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
Irina Coroiu Cinefilii de-o anume vîrstă își amintesc desigur frisonul existențial resimțit la contactul cu filmul lui Coppola Conversația, în care un expert în spionaj electronic se isterizează la gîndul că și el e supravegheat și-și devastează propria locuință în căutarea microfoanelor! De atunci, de la mijlocul anilor
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
instruirii curajosului său discipol - cercetaș în copilărie, pușcaș în Vietnam, călăuză în Berlinul divizat și fotograf în Beirutul devastat. Evocările sînt învăluite într-o tentă nostalgică, conferită și de virarea în sepia și de imaginile furate din zborul helicopterului. Pe măsură ce amintește principiile dure ale profesiei inoculate învățăcelului, maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața colegilor ostili, sacrificîndu-și banii pentru o bătrînețe tihnită. Aceasta dintr-o nobilă devoțiune pentru la fel de
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
interesante, pigmentate polemic. Continuă interviul acordat de dl Marian Popa redactorului-șef al revistei, prilejuit de Istoria literaturii pe care cel dintîi a publicat-o recent. Dincolo de faptul că dl Popa se referă la sine însuși la persoana a treia, amintindu-ni-l pe Gh. Hagi din interviuri, nu e mare lucru de remarcat. Mai degrabă confuze, răspunsurile la întrebări destul de agresive ne lasă sur notre soif. Cel puțin de un lucru ne-am dumirit totuși: dl Popa neagă a fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15565_a_16890]
-
o stropește pe fustă cu urina unei cățele în călduri. Ieșind femeia din biserică, toți cîinii din împrejurimi (șase sute de mii paisprezece, precizează Rabelais) o înconjoară și urinează pe ea. Aici intervine comentariul lui Kundera. Pe scurt, romancierul ceh își amintește de un dormitor plin de muncitori cărora le-a citit într-o zi întîmplarea cu pricina. Deși lucrătorii aveau idei literare primitive și conservatoare, povestea le-a plăcut și chiar au dat unui coleg numele lui Panurge, deși acesta n-
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
lui. Nu doar, evident, Proust al Olgăi, dar și filmul de duzină cu Belmondo. Și mai e ceva: noi toți avem sădit în noi instinctul acesta. Adolescenții din Siberia lui Makine nu mai puțin decît lucrătorii cu brațele de care amintește Kundera. E destul să ni se ofere prilejul și profităm de el. De aceea, în ochii tuturor cenzorilor, Rabelais, Proust, Belmondo și ceilalți au trecut drept primejdioși inamici. Prin arta lor, se întrezărea un orizont de viață care îl bulversa
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
jargonului, fie el și politically correct, al unei părți din juna generație, îmbătată cum este de neomarxismul, feminismul, multiculturalismul și celelalte manii ideologice din universitatea nord-americană. Vrea și nume dl Antohi? I le putem oferi oricînd. Și, dacă tot am amintit de Vatra, revista consacră numărul pe noiembrie trecut, abia apărut, literaturii ,,virtuale" sau on-line, de pe Internet. Publicațiile din care se reproduc mai multe texte au fost găsite pe site-ul României literare. S. O. V., Kant și poezia Pentru cititorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15579_a_16904]
-
altminteri foarte puternică în tradiția familiei mele, mai cu seamă în personalitatea tatălui meu. Cunoscînd-o însă pe mama, am putut porni în căutarea urmelor celeilalte ,,jumătăți" a existenței și a identității mele... Dar cum se întîmplă cel mai adesea, ne amintim prea tîrziu de lucrurile pe care ar fi trebuit să le facem la vremea lor. Prin urmare, cît timp mama a trăit și cît i-am stat alături, nu i-am pus întrebările pe care trebuia să i le pun
Nicolaus Sombart ,,Mitul unei miraculoase Românii m-a însoțit de-a lungul tinereții" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15578_a_16903]