66,018 matches
-
da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine să-mi fac seama sau să-mi cer urgent transferul în deșertul Atacama unde se desleagă cerul peste munți araucani doar odat' la 4 ani! Spunea cineva că ploaia e frumoasă, depinde de unde o privești, din casă sau de-afară. Mie-mi place ploaia și-și, dacă sunt bine îmbrăcat îmi face plăcere să mă plimb prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe la poartă! Întoarcerile de pe Costa de Oro la Montevideo nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
adusă de la Vienaă, Neculai Culianu, Constantin C. Popovici (ecuatorialul cu obiectiv de 16 cm, o lunetă meridiană portativă, un altazimut Gauthieră, a reușit, totuși, să organizeze un observator unde să se poată face multe observații vizuale și fotometrice pentru observarea cerului înstelat. Născut la 4 iulie 1911, la Chișinău, din părinți de origine poloneză, funcționari la poștă, Victor Nadolschi urmează școala primară (19191923ă și cursurile Liceului de băieți B.P. Hașdeu (1923-1930ă din orașul natal. După obținerea bacalaureatului, a devenit student, la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Dac) da, care sunt ele?) Ins), În aceste momente agitate, lumea civilizat) pare s) se fi s)turat de propria civilizație și de evrei. Ea nu vrea s) mai aud) de supraviețuire. Ins) evreii, simțind din nou riscul anihil)rii, cer, la fel de insistent că Întotdeauna, s) afle ce intenționeaz) s) Întreprind) conștiința lumii. Înțeleg c) Golda Meir, dup) Revoluția din Octombrie, i-a Întrebat pe colegii s)i socialiști din Europa Occidental): cred ei În mod serios În socialism? Dac) da
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
-l surprind) cu un nou zvon. Zâmbește la o bârf) interesant); În general, poate ad)uga detalii. Unul dintre prietenii mei din anii ’40 obișnuia s) spun): „Când spun ceva, nu e o bârf), ci istorie social)”. Totuși, În ciuda pl)cerii cu care Kollek apleac) urechea la istoria social), este un idealist sincer. Lupt) s) conserve, s) extind) și s) aduc) Îmbun)ț)țiri orașului care este inima poporului s)u. Obiectivul lui Kollek În cadrul programului de construcții este, evident, că
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unul dintre cei mai mari rabini - si menționeaz) psalmul În care se cânt) despre vesmântul de lumin) al Domnului. La Ierusalim, poți lua În serios acest lucru. Un personaj dintr-o povestire extraordinar) a lui Isaac Bashevis Singer spune, privind cerul Israelului: „Nu, acesta nu este doar un khamsin*, ci o flac)r) din Sinai. Cerul de deasupra nu este doar atmosfer), ci un răi cu Îngeri, cu serafimi, cu Dumnezeu”. Acesta este, de asemenea, transcendentalismul evreiesc, Într-o parte foarte
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de lumin) al Domnului. La Ierusalim, poți lua În serios acest lucru. Un personaj dintr-o povestire extraordinar) a lui Isaac Bashevis Singer spune, privind cerul Israelului: „Nu, acesta nu este doar un khamsin*, ci o flac)r) din Sinai. Cerul de deasupra nu este doar atmosfer), ci un răi cu Îngeri, cu serafimi, cu Dumnezeu”. Acesta este, de asemenea, transcendentalismul evreiesc, Într-o parte foarte diferit) a minții. La Singer, totul apare ca si cand, În anumite momente ale povestirii, se declanșeaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
citesc aceast) informație cu respirația ț)iat). Și când m) gândesc c), nu mai departe de ieri, citeam Henry James și jurnalele lui Baudelaire. Azi nu m) gândesc decât la sateliții de supraveghere ai sovieticilor, care lic)resc noaptea pe cer, si la controlul asupra „punctelor de blocaj”, cum le numesc profesioniștii: Strâmtoarea Gibraltar, Sicilia, zona din apropierea într)rii dinspre vest În Pireu. Rușii au exploatat cu dexteritate conflictul cipriot, neînțelegerile dintre statele arabe, chiar si divergențele dintre Spania și Anglia
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
altminteri am fi niște ființe inferioare, de cea mai josnic) speț). Acești str)moși direcți ai noștri, din perioade prospere și confortabile, Înainte ca «forță aerian)» s) amenințe s) v) sf)rame În buc)ți ori s) v) nimiceasc) din cer sau că revoluționarul s) readuc) atmosferă Însp)imânt)toare a Inchiziției sau autodafeul, sunt de comp)timit (și, oricât am protesta, disprețuiți), pentru c) nu au avut niciodat) ocazia s) fie «metafizici» ori s) fi simțit «tensiunea istoriei»”. Aceast) istorie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
prin Ierusalim. Mai mult ocazii de a-mi lua r)mas-bun decât de a vizita noi locuri. Ploile reci care cad În avers) sunt uneori atât de ciudat localizate, Încât, la o distant) nu prea mare de norul de ploaie, cerul poate fi senin. Fratele meu Șam, care viziteaz) Ierusalimul Împreun) cu soția lui, m) uimește: apare pe neașteptate la ușa mea. În Statele Unite nu s-ar Întâmpla așa ceva niciodat). Locuim la dou) extremit)ți ale orașului Chicago și, pentru a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Îmi place un tablou alungit, recuperat dintr-o școal) demolat). Când eram copil, aveam În sala de ședințe unul asem)n)tor; același pictor a f)cut, probabil, asemenea lucr)ri cu zecile. Ea Înf)țișeaz) conturul orașului profilat pe cer, datând din anul 1906. În prim-plan se afl) o fetișoar) cu un aer blând, dar cam trist, purtând pe cap o coroniț). Numele acestei prințese este I Will și reprezint) spiritul orașului Chicago. În bar se afl) și un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, În nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii Își Încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze și cer. Când mă retrag acolo, În liniștea desăvârșită, trăiesc un sentiment adânc de recunoștință și uneori am dorința să-l Împărtășesc și altora. Atunci realizez că mă caracterizează această dublă nevoie: să fiu și singur, dar și În contact cu alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
douăzeci de ore pe zi, cu un devotament fără limite. Am trăit Împreună, descoperind tot Împreună un fel nou de a face teatru, Încercând din când În când să nu uităm că mai trebuie să și mâncăm sau să privim cerul, dacă la televizor nu era nimic interesant. Fără talentul de excepție al acestei actrițe, fără devotamentul și sacrificiul conștient În serviciul artei sale, Trilogia nu ar fi avut aceeași forță și intensitate. Celelalte relații romantice, deși naturale la timpul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
l-a Înghițit pe Iona: peștele e la rândul lui Înghițit de o serie de pești: Încercând să evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele albe pneumatice, ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
moralități medievale, din care Shakespeare desigur s-a inspirat! În special În actul V, când Isabela, acceptând să-l ierte pe Angelo, cel care a Încercat s-o corupă și s-o violeze, descoperă mila ca pe o calitate a cerului. Ce urma să se aleagă de ideile noastre În acest viespar de simpatizanți comsomoliști?! De unde să fi știut eu că fusesem chemat să contribui la propagarea bolșevismului În Finlanda? Cu un astfel de climat politic În teatru, cum puteam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Obișnuiți cu scena Închisă Între patru pereți, cu decoruri construite, cu lumina de teatru artificială, descopeream aici aerul, orizontul, soarele orbitor, nisipul fierbinte, stâncile, șerpii și scorpionii, iar noaptea luna, stelele și focul. Starea de totală expunere și vulnerabilitate, sub cerul liber, fără adăpostul clădirii unui teatru, ne-a marcat pentru restul vieții. Cu câteva săptămâni Înaintea festivalului și a reprezentațiilor oficiale, ne-am deplasat cu grupul să prezentăm câteva scene În satele din jur unui public fără nici o referință culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deschisă spre mormântul faimosului rege, spectatorii urcau pe o potecă abruptă. Actorii așteptau concentrați sosirea lor. Spectacolul Începea la apusul soarelui. Prometeu se afla pe stâncă, Încătușat. Un glob de foc arzând cobora lent și impresionant, ca proiectat pe bolta cerului, simbolizând cadoul făcut nouă, oamenilor, de Prometeu. În limbajul cifrat poetic al lui Hughes, Zeus era numit Krogon - un nume inventat. Poetul căuta o caracterizare sonoră În combinația consoanelor și vocalelor: K - un sunet aspru, cu o autoritate care impune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să devină el Însuși. Fără să mă compar cu Brâncuși, era totuși momentul să-mi caut propriul meu drum. Însă nu știam Încotro s-o apuc. „Te simt nehotărât“, Îmi spune Peter, deși Încercam să-mi ascund norii interiori privind cerul plin de stele din grădina celor o mie și una de nopți. „Dacă te hotărăști să te Întorci În România, e bine să ai un prieten În nopțile lungi de iarnă. Îți ofer o carte. Citește-o În liniște și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un bătrân care, cu gestul cel mai firesc, mi-a pus În palme un porumbel alb și a dispărut fără nici o explicație: „renașterea“ lui Oreste: cel crezut mort apărea Îmbrăcat În alb, pe o scară care părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după ultima reprezentație cu Electra, am plantat copăcelul alb din spectacol (era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
arta balineză pe care Artaud o diviniza În scrierile sale. La Începutul anilor ’70, Bali nu era Încă invadat nici de turism, nici de terorism. Era un loc pur, aparținând unei lumi magice, de mister și tradiție. Invocarea pământului, a cerului, a naturii, a soarelui, respectul pentru eroi, pentru datini și strămoși, cultul mamei, al tatălui, rugăciuni pentru morți, asocierea mistică cu diverse plante și animale, Bali era o sinteză imensă, Încorporând În viața de fiecare zi o varietate de motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Însă, am avut distanța și dubiul necesare pentru a rămâne mai mult sau mai puțin cu capul pe umeri. La reluarea spectacolului În Central Park, vara, am redus decorul la esențial și am regăsit În simplitatea naturală a parcului, sub cerul liber, o conexiune cu natura cosmică și umană a piesei, pe care o pierdusem În meandrele tehnologiei. Sonata spectrelor la Yale Robert Brustein, faimosul critic și decan al Școlii de Dramă de la Yale University, conducea În același timp un teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să pun În scenă ceva În care nu cred nici o secundă? Mă Întrebam, ascultând discul iarăși și iarăși, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trebuia să-și Înalțe mâna deasupra capului, În gest de salut. Gwyneth rămânea un moment cu brațul suspendat În aer. Alinierea trupului se armoniza Întocmai cu brațul ridicat ce continua linia perfect dreaptă de la călcâie până În vârful degetelor: gestul spre cer devenea una cu sentimentul, cu personajul, cu momentul, dovadă a prezenței spiritului, a ființei unite cu invizibilul - gestul psihologic era acolo, În acea expresie unică de adevăr, ce-ți rămânea Întipărit În minte ca o gravură. Decembrie 1989... Eram din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noastre acum, aici. Ziua de 21 iunie, cea mai lungă din an, părea mai vibrantă și maiestuoasă la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cea mai lungă din an, părea mai vibrantă și maiestuoasă la Athos. Priveam apusul târziu al soarelui: de pe munte coborau capre ce se Îndreptau spre mine parcă știind ceva, marea era liniștită, iar cerul avea o transparență infinită. Între mare, cer, capre și munte, apusul soarelui cădea ca o cortină Înceată peste jumătatea mea de veac. Această ospitalitate generoasă a naturii era un cadou regesc. Dar ce trebuia să Înțeleg În mijlocul acestui festin cu iz mioritic? Nimic altceva, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]