65,481 matches
-
ce-i scrisăsăm În scrisoare? Să-mi trimită un pachet mai mare așa, cu lucruri, ca să nu mor (râde - n.n.). Mi-a trimis după aia ciorapi de lână, cizme de cauciuc, cojoc Îmblănit, mai multe... Și, culmea, cân’ am ajuns acasă, mi-a spus: „Bă, io nu mi-am dat seama că e de la tine”... A ținut-o pe birou vreo cinci-șase zile scrisoarea. Dacă dădea cineva de ea... era nenorocire. Când au Început eliberările? Vă mai amintiți? În decembrie ’63
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pare că 25 era tramvaiu’, să aibă de telefoane și de tramvai... Și eu am intrat Într-o cabină telefonică cu unu’ Titus Sima, care era coleg cu mine, un băiat tot de vârsta mea... Și el a dat telefon acasă. I-a răspuns mama lui și a zis: „Cine e?”. Și el a Început să plângă și-a zâs: „Cum? Nu mai mă cunoști, mamă?”. Și-odată am auzit și eu În telefon... „Au!” Și maică-sa a căzut și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
telefon... „Au!” Și maică-sa a căzut și-a murit... (lăcrimează - n.n.) Am dat și eu telefon la vară-mea asta și a venit George Serafim, nepotu’ meu, și m-a luat din Gara de Nord și m-a dus la ei acasă, pe dr. Manolescu, nr. 10, unde de seara până dimineața n-am adormit. I-am povestit prin ce-am trecut, io am aflat ce s-a Întâmplat pe-acas’ pe la mine pe-aci..., ce face fata..., că În pușcărie eu am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncă? Acuma, ce să vă spun? Când m-a arestat, v-am spus, am avut 27 de ani și ceva, și fosta soție 26. Io n-am zis să fie cuminte... Era tânără, sunt necesitățile ăștea, așa... Da’ am revenit acasă, chiar dacă primisăm divorț... că am vrut să refac căsnicia..., dar nu s-a mai putut... E, după care, câteva zile am Încercat să-mi iau servici... Nu voiau să mă primească În servici pentru că am fost deținut politic. Directorii sau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și m-a chemat comandantu’ Miliției, colonelu’ Șerban: „Bă, uite! Te reclamă nebuna!”. Chiar așa a zis... (râde - n.n.) „Domne, ce mai e?” „Că furi, c-ai furat de la armată!” „Păi, domne, dacă am furat, nu i-am dus ei acasă? Cui i-am dus?” Zic: „Da’ mi s-a făcut verificarea gestiunii și n-am avut nici o problemă”. Mă cheamă Andreescu, comandantu’ Securității: „Bă, tovarășe’! Vezi că ai nește reclamații la mine!”. (vorbește Îngroșat - n.n.) „Domne, zâc, io sunt ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu-l bătusem numa’ eu, că au sărit mai mulți, și am intrat eu să-i dau. Când a avut loc această revoltă? În ’50, În noiembrie, cu o lună până În Crăciun... Și pe 8 decembrie dimineața a venit poliția acasă, m-a luat, am fost arestat și m-a tremes la Galați. Și am avut trei-patru martori care m-au arătat, că au văzut că am dat... Ei s-au retras... Cine erau martorii? Vă aduceți aminte? Da, Sandu Luca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vedeam o bucățică de ziar, păi ne omora, că: „De unde Îl ai?”. Trebuia să spui tot, cine ți l-a dat, vroiau să nu știi nimic... Cum a fost eliberarea? Eliberarea? Au fost niște anunțuri: „Bă, voi aveți să plecați acasă!”. Parcă am fost mai liber În suflet. Parcă te umflai când se auzea așa, ba de la unu’, ba de la altu’... Și atuncia parcă erai mai relexat... Da’ când te videai a doua zi iar cu bătaie... ziceai: „Bă, aicea ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da’ voi la ce mai stați?”. „Păi poate că ne mai ia cineva”... „Hai, bă, luați-o!” Primarul Vultureanu fusese anunțat că În seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni Înaintea noastră, vreo doi inși: „Hai, mă, acasă, că puneau muzică”... Noi, fricoși de bătaie: „Ce, muzică vă trebe?!”. Noi, dacă am fost opt-șapte inși din Suraia, am venit pe jos, da’ aveți cuvântul meu, că drumul ăla a fost ca și cum ai merge cu mașina... Da’ cu mașina
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost nimic. Da’ era deja Securitatea la Vidra! Dacă am văzut asta... cum am avut armamentul... am fugit În munte. În munte, toți ciobanii care au fost cu oile la târle le-a adus În sat... și au văzut că acasă bătea părinții, pe alde frate-meu, pe ăștia... Și am stat În munte din 23 iulie ’50 până-n 5 septembrie. Dumneavoastră când ați fost arestat? În 5 septembrie 1950 am venit și m-am predat la ei. Era un locotenent
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat seama că de asta m-a băgat acolo În celula aceea, că am fost să fiu condamnat la moarte pentru arestarea șefului de post... Da’ și acolo, eu aceeași declarație care am spus-o de când m-a luat de acasă și ceea ce am ținut până la urmă nu am schimbat-o. Și Îi Întrebau și pe alții: „Mă, da’ ce ai făcut cu arma și unde ai pus arma, că ceilalți n-a luat-o”. Și a spus: „Una a luat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost unu’ Ursescu, care trăiește și azi aici... Ta-său a fost legionar, și el a fost turnătoru’. Îl scotea din celulă, Îl ducea, zicea că Îi face injecții, că-l doare o măsea, și spunea că ăla mai are acasă așa, a mai știut de cutare. Și unu’, fost primar, Ion Neagu, de aicea, zice: „Mi-a spus că-n 1950 am stat cu niște fugari de vorbă și am acasă ascunse vreo 50-60 de piei de miel”. Manoliu ăsta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doare o măsea, și spunea că ăla mai are acasă așa, a mai știut de cutare. Și unu’, fost primar, Ion Neagu, de aicea, zice: „Mi-a spus că-n 1950 am stat cu niște fugari de vorbă și am acasă ascunse vreo 50-60 de piei de miel”. Manoliu ăsta, care era de-aicea, avea moară și ascunsese vreo zece butoaie de benzină; despărțise un beci și el credea că acolo nu i-o găsește. Și mai venea de la Securitate și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de făcut o tonă. Pe ormă era trei tone... Până la urmă ne spunea directorul coloniei de muncă de acolo: „Nu contează că ai douăzeci și cinci de ani ori ai cinci ani. Cela cu douăzeci și cinci de ani care muncește Îi dă drumu’ acasă, dacă depășește norma, și cela cu cinci ani moare aicea dacă nu vrea să muncească”... Și s-au pus și au muncit până au ajuns la șapte tone... Mâncare ne dădea suficientă: un kil trei sute de grame de pâine... socotit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au fost de o parte toți... Și s-auzea că cine face grevă atuncea Îi Împușcă. Pe timpu’ comuniștilor așa era, n-aveau voie muncitorii să facă grevă... Și am zis că dacă Îi Împușcă pe ăștia, eu mă duc acasă și mă-ntreabă pe mine ce a fost... Și eu să nu intru? Ia să intru și io! Și am intrat În grevă și am stat șapte zile, cât au stat și ei... Și a venit de la Ministerul de Interne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toamna și până În ’56. Pe parcursul detenției ați avut contact cu familia? Ați primit vești sau pachete de la familie? După greva de la Baia Sprie, după ce ne-a mutat la Oradea Mare, În ’55 spre ’56, ne-a dat scrisoare, am scris acasă și ne-a promis că ne dă patru pachete de cinci kilograme pe an și două vorbitoare... Timp de paisprezece ani a venit o dată femeia la un singur vorbitor, la Oradea. Am văzut-o cinci minute, ea dincolo de masă, eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eliberat după testamentu’ care l-a lăsat... Și era greu, nu să putea elibera un deținut politic atunci, cum era cu regimul lor, da’ pe Munteanu l-a eliberat datorită faptului că a lăsat Petre Groza testament. Și a venit acasă și a mai trăit doi-trei ani și a murit. El era un om care ne povestea... Și cu el am stat cel mai mult. Au fost mai mulți ziariști, mai stăteam și cu ei, da’ mai puțin... Și pe acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și i-a dus... Da’ unu’ a murit până la infirmerie... A murit de bucurie. Atuncea a fost ceva impresionant. Vă dați seama? Aveam patruzeci și cinci de ani la eliberare... Și intrasem la treizeci și unu! După ce v-ați Întors acasă, ați mai avut probleme cu Securitatea? Ne-a urmărit până-n ’89. Până-n ’89 venea de la Focșani la post și trimetea polițiști d-ăștia, sau miliție, cum Îi spunea, și ne chema: „Mâine dimineață la ora 8 te prezinți la postul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am avut nimic. Am fost deținut politic. Care era mai deștept mai rezolva... Am făcut legătură cu unu’ de pe la Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a plecat un călugăr și i-am dat un fular ca să convingă familia mea că sunt bine... Vă aduceți aminte În ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Vrancea, na, dacă era de-acolo... Și ne-a făcut percheziție, ne-a făcut toate cele și ne-a dat drumu’... ne-a dus la centru, la Luciu-Georgeni (sic!), și de acolo până la Țăndărei! Cum au reacționat cei de acasă când v-au văzut? Acasă s-a svonit că vin... O căruță mă aștepta la gară. M-am culcat În căruță... Da. Și când am venit, mama era la fântână aicea și plângea, că mama a fost cea mai iubită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de-acolo... Și ne-a făcut percheziție, ne-a făcut toate cele și ne-a dat drumu’... ne-a dus la centru, la Luciu-Georgeni (sic!), și de acolo până la Țăndărei! Cum au reacționat cei de acasă când v-au văzut? Acasă s-a svonit că vin... O căruță mă aștepta la gară. M-am culcat În căruță... Da. Și când am venit, mama era la fântână aicea și plângea, că mama a fost cea mai iubită... ca orice copil. Și am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puteai să paști o vacă. Nu puteai să aduni o mână de buruiană. A fost foarte greu. Și În ’57 toamna, chiar aici la strada asta, o venit Îndrumătorii. Io eram la școala de șoferi la Brașov și am venit acasă. Și era vreo 20-30 de Îndrumători, golani de ăștia, cu ghioagele... și te forțau să semnezi că treci la colectiv. Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era Îndrumător, umbla cu echipele alea. Și Îl Întreb: „Nașu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e de bunăvoie, voi de ce umblați forțat?!” I-am șters o labă. „De ce umblați forțat?” Păi, nu am avut mult, domne, și m-am dus cu ghioaga aia pe stradă... Și o apărut o patrulă de Securitate. Și am plecat acasă, și am trecut podu’, am ajuns la gară la Condrea și am plecat la Iași, la soru-mea. Mai țineți minte ziua arestării? Da. Am venit de la Iași, că eram căutat și acolo, și m-a anunțat cumnatu-meu, și am plecat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
minte ziua arestării? Da. Am venit de la Iași, că eram căutat și acolo, și m-a anunțat cumnatu-meu, și am plecat la Brașov, stăteam la un ofițer de poliție din comună de la noi... Și de Crăciun, În 1958, am venit acasă. Și În ziua de Crăciun, când am plecat să merg la Brașov, m-au arestat din gară. M-au prins și m-au arestat... Aveam 27 de ani. Cine erau cei care v-au arestat? A fost un polițai care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dracului de borfași! Lucram la tapițerie și, În baloturile de vată care veneau de afară, mai găseam câteodată câte un ziar. Văleu! Citeam de șaptezeci de ori! Vroiam să știm ce se Întâmplă și nu primeam nimic, și nici de acasă... nu știam nimic. Din ’58 până În ’64, În toți acești ani, nu ați primit știri sau pachete de la familie? Da, cu un an Înainte de eliberare am primit pachet. În ’63, atunci, ne-a dat voie să scriem să ne trimită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la care Îi trebuia o dormeză... Și Îmi spune: „Domne, iei doi-trei oameni și Îmi faci”... Că el avea nevoie pentru plan și eu eram vechi acolo... Și când se dă maistrul pe lângă mine și Îmi spune: „Vezi că pleci acasă”. „Păi cum să plec acasă?” Eu cu cinșpe ani condamnare... și ăștia cu cinci-șase stau aici... Când am ajuns În cameră, hainele erau la ușă... Nu le mai văzusem de când m-au arestat. Mi-a spus: „Dezbracă-te!”. Mi-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]