64,141 matches
-
București. Proiectul ecluzei inițiale aparține inginerului Dorin Pavel. Scopul secundar al proiectului, pe lângă plimbarea cu vaporașe de pe un lac pe altul, era ca ecluza să servească drept model, redus la scară, pentru viitoarele ecluze de pe canalul București-Oltenița, care era în fază de proiectare înainte de al Doilea Război Mondial. Inaugurarea ecluzei și a barajului s-a făcut în cursul “lunii Bucureștilor”, în primul vaporaș care a trecut prin ecluză aflându-se și regele Carol al II-lea al României. După ce ecluza Herăstrău
Lacul Herăstrău () [Corola-website/Science/305790_a_307119]
-
urmată de un singur zbor. Rachetă purtătoare Saturn I era în dezvoltare în acel moment, dar nu zburase încă și, fiind prea mică, ar fi fost necesare mai multe zboruri pentru a plasa pe orbită toate componentele modulului lunar. În fazele inițiale ale proiectului NAȘĂ a luat în considerare trei metode posibile de desfășurare a misiunii spre Luna, Earth Orbit Rendezvous - EOR ("Întâlnire pe orbită Pământului"), Direct Ascent ("Ascensiune directă") și Lunar Orbit Rendezvous - LOR ("Întâlnire pe orbită Lunii"), propusă de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
vedea secțiunea Alegerea metodei de aselenizare din articolul Programul Apollo). Între anii 1960 și 1962 Marshall Space Flight Center (MSFC) a proiectat rachete care puteau fi folosite pentru diverse tipuri de misiuni. Versiunea inițială, C-1, a trecut prin toate fazele de proiectare, construcție și testare și a ajuns să fie cunoscută sub numele de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fi folosite pentru diverse tipuri de misiuni. Versiunea inițială, C-1, a trecut prin toate fazele de proiectare, construcție și testare și a ajuns să fie cunoscută sub numele de Saturn I. Proiectul C-2 a fost abandonat încă din fazele inițiale în favoarea versiunii C-3, care trebuia să folosească două motoare de tip F-1 pentru propulsia primei trepte, patru motoare de tip J-2 pentru cea de-a doua treaptă, iar cea de-a treia treaptă, S-IV urma să aibă
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
trepte al rachetei N-1 era mai mare. Uniunea Sovietică a efectuat 4 lansări de test ale rachetei N-1, după care a hotărât să întrerupă programul. Toate cele 4 zboruri s-au soldat cu eșecuri catastrofale, chiar din primele faze ale lansării. Saturn V folosea 5 motoare foarte puternice pentru prima treapă, în timp ce N-1 avea 30 de motoare mai mici, sovieticii nu reușiseră să construiască motoare echivalente cu F-1. În timpul misiunilor Apollo 6 și Apollo 13 computerul de bord
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
fiind urmat de celelalte 4, care porneau 2 câte 2 (opuse) la un interval de 300 de milisecunde, pentru a evita suprasolicitarea structurii de rezistență a vehiculului. Cand computerul de bord detecta atingerea propulsiei maxime, rachetă era "eliberată" în 2 faze: mai întâi erau retrase ancorele de la bază primei trepte, iar apoi, pe masura ce rachetă se ridică, mai multe bolțuri metalice folosite pentru susținere ieșeau din orificiile lor. Cea de-a doua fază avea o durată de jumătate de secundă. După ridicare
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
detecta atingerea propulsiei maxime, rachetă era "eliberată" în 2 faze: mai întâi erau retrase ancorele de la bază primei trepte, iar apoi, pe masura ce rachetă se ridică, mai multe bolțuri metalice folosite pentru susținere ieșeau din orificiile lor. Cea de-a doua fază avea o durată de jumătate de secundă. După ridicare nu mai există nici o metodă de repunere în siguranță a rachetei pe rampa de lansare, în cazul în care motoarele nu mai funcționau. Rachetei îi trebuiau cam 12 secunde să părăsească
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
direcționată spre centrul de greutate al rachetei. Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la baza rezervorului, pentru a facilita pomparea acestuia. Numărul acestora s-a modificat de-a lungul Programului Apollo. Au fost inițial 8, apoi
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pielii presând din afara organele interne, creând o stabilitate relativă a corpului. Alte animale dar cel mai frecvent Artropodele (Arthropoda) dintre care Insectele, Crustaceele, Arahnidele sau Acarienii au un schelet extern, care are o creștere limitată, din care cauza în diferitele faze de dezvoltare a individului apare fenomenul de schimbare (năpârlire) a acestui schelet devenit prea mic.Exoscheletul poate fi constituit dintr-o structura: La insecte acest exoschelet are pe langă rolul de protecție, oferă și un punct exterior pentru înserarea mușchilor
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
impregnata cu săruri de calciu. Este forma în care scheletul se află în interiorul corpului, fiind întâlnit la "Cordate", "Echinoderme" și "Bureți" (Porifera).Acest schelet asigura stabilitatea și ținută corpului asigurând mobilitatea organismului.ul cordatelor și echinodermelor provine din mezoderm (din faza de embriogeneza fiind una dintre cele tre straturi embrionale: Endoderm, Mesoderm și Ectoderm). Scheletul Spongierilor care sunt animale acvatice este alătuit din elemente microscopice numite "spongină" o proteină de natură colagenică și "spiculi" care alcătuiesc de fapt scheletul propriu zis
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
olandezilor), cât și în India, Celyon și Sumatra ca sa-si menține controlul (împotriva olandezilor). Deși flotă maritimă britanică era net superioară (100 de vase de linie și vase mai mici), britanicii le-au folosit doar pentru transportul trupelor în primele faze ale razboiului.Americanii, care nu posedau nicio flotă, si depindeau de corsari, au agresat navele britanice și au folosit după 1775 mici vase pentru a jefui corăbiile britanice.Pe 24 aprilie 1778, au capturat HMS Drake. În partea sudică, Clinton
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
Dunării. Odată cu îmbunătățirea situației sale pe front, Imperiul Țarist și-a mărit din nou pretențiile, cerând cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru (ulterior numit Basarabia, nume care până atunci desemnase doar teritoriul numit de Turci „Bugeac”). În această ultimă fază, negociatorul otoman a fost prințul fanariot Dumitru Moruzi (1768-1812, fiu al domnitorului Moldovei Constantin Moruzi și Mare Drogman al Imperiului Otoman din 1808), iar negociatorul rus a fost prințul francez emigrat Alexandre-Louis Andrault de Langeron (1763-1831, în slujba Rusiei din
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
plus, la sfârșitul războiului, zone întinse ale Țărilor de Jos de sud au fost pierdute de spanioli în favoarea Franței. În acea vreme nu se folosea încă expresia „război de independență”, iar secesiunea față de o monarhie era ceva de neconceput. Prima fază a conflictului poate fi considerată ca fiind Războiul de independență olandez. A doua fază a avut ca obiectiv central obținerea oficială a recunoașterii independenței Țărilor de Jos, deja stabilită de facto. Această fază a coincis cu ascensiunea Republicii Țărilor de
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
pierdute de spanioli în favoarea Franței. În acea vreme nu se folosea încă expresia „război de independență”, iar secesiunea față de o monarhie era ceva de neconceput. Prima fază a conflictului poate fi considerată ca fiind Războiul de independență olandez. A doua fază a avut ca obiectiv central obținerea oficială a recunoașterii independenței Țărilor de Jos, deja stabilită de facto. Această fază a coincis cu ascensiunea Republicii Țărilor de Jos ca putere importantă și cu primii pași în construirea imperiului colonial olandez. Printr-
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
o monarhie era ceva de neconceput. Prima fază a conflictului poate fi considerată ca fiind Războiul de independență olandez. A doua fază a avut ca obiectiv central obținerea oficială a recunoașterii independenței Țărilor de Jos, deja stabilită de facto. Această fază a coincis cu ascensiunea Republicii Țărilor de Jos ca putere importantă și cu primii pași în construirea imperiului colonial olandez. Printr-o serie de căsătorii și cuceriri, o succesiune de duci de Burgundia și-a extins ducatul, formând Imperiul Burgundiei
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
însă Amsterdam și Middelburg, care au rămas orașe loiale cauzei catolice până în 1578. Wilhelm de Orania a fost pus în fruntea revoltei. Influența rebelilor a crescut foarte rapid în provinciile din nord și a dus războiul într-o a doua fază, mult mai decisivă. Totuși, această situație a dus la o discordie crescândă printre olandezi. De o parte exista o minoritate calvinistă militantă care dorea continuarea luptei împotriva regelui catolic Filip II și convertirea tuturor cetățenilor olandezi la calvinism. La cealaltă
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
diverse etape, săpăturile arheologice au scos la iveală o multitudine variată de vestigii (arme, podoabe, unelte) încă din neolitic, astfel încât tabloul conturat de acestea prezintă actualul teritoriu al județului Mureș ca pe o arie de populare timpurie, încă din primele faze ale civilizației, din epoca orânduirii comunei primitive. Cercetările arheologice au scos la iveală elemente materiale care dovedesc existența unei populații pe actualul teritoriu al județului Mureș încă din neolitic (5500-2200 î.e.n.). Descoperirile de pe teritoriul a peste 30 de localități, localizate
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
Armeniei, la vest și în Munții Hindukush, la est) și închid între ele depresiuni largi, ocupate de podișuri interioare, brăzdate de culmi muntoase care le domină. Sub aspect "tectonic" tot acest complex aparține sistemului alpino-himalayan, fiind cutat în mai multe faze. Climă este influențată de prezență munților marginali, cu rol de barieră în calea maselor de aer, si de poziția în zona subtropicala, de unde rezultă continentalismul accentuat specific acestui podiș. Precipitațiile cad mai ales iarnă și primăvară. Zona cea mai umedă
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
pentru seria Fourier mult mai apropiată de definiția din acest articol. Trecerea de la sinus și cosinus la exponențiala complexă face necesară utilizarea coeficienților Fourier complexi. În mod uzual, interpretarea acestor numere complexe este aceea că, se dau amplitudinea undei precum și faza sau unghiul inițial al undei. Această trecere introduce și necesitatea "frecvenței negative". Dacă "θ" este măsurat în secunde atunci undele "e" și "e" trebuie să parcurgă amândouă un cerc complet pe secundă, dar reprezintă frecvențe diferite în transformarea Fourier. Folosim
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
dar cu nici o informație în frecvență, în timp ce transformata Fourier are o "rezoluție în frecvență" perfectă, dar cu nici o informație în timp: magnitudinea transformatei Fourier arată cât de multă frecvență este conținută într-un punct, iar local este dată numai prin fază (argumentul transformării Fourier), dar undele staționare nu sunt localizate în timp - unda sinusoidală continuând la infinit fără amortizare. În analiza timp-frecvență, ca o alternativă la transformata Fourier, se folosește transformata timp-frecvență sau distribuția timp-frecvență, pentru a reprezenta semnalul într-o
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
transformata Laplace, scrisă câteodată și sub forma "F"(2"πf"). Interpretarea funcției complexe formula 11 poate fi de ajutor exprimând-o în coordonate polare: în termenii a două funcții reale "A"("ξ") și φ("ξ") în care: este amplitudinea, iar este faza. Atunci transformara inversă poate fi scrisă: care este o recombinare a tuturor frecvențelor componenete ale funcției "ƒ"("x"). Fiecare componentă este o sinusoidă complexă de forma "e" a cărei amplitudine este "A"("ξ"), având unghiul inițial de fază (la x
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
iar este faza. Atunci transformara inversă poate fi scrisă: care este o recombinare a tuturor frecvențelor componenete ale funcției "ƒ"("x"). Fiecare componentă este o sinusoidă complexă de forma "e" a cărei amplitudine este "A"("ξ"), având unghiul inițial de fază (la x = 0) "φ "("ξ"). Transformata Fourier poate fi gândită și ca o reprezentare în spațiul funcțiilor. Această reprezentare, notată aici prin formula 104 și formula 105, este folosită pentru a nota transformata Fourier a funcției "f". Această reprezentarea este liniară, ceea ce
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Bk cu timpul de înjumătățire de 23,7 ore. Berkeliul este produs prin bombardarea actinidelor mai ușoare (ca U sau Pu) cu neutroni într-un reactor nuclear. În cazul folosirii uraniului pe post de combustil , plutoniul este produs, în primă fază, prin captura neutronilor (așa-zisa reacție (n,γ) sau fuziunea neutronilor), iar apoi prin dezintegrarea beta: Plutoniul-239 este mai bine iradiat de către o sursă ce are un flux neutronal mare, chiar de câteva ori mai mare decât într-un reactor
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
galben-verzui ce cristalizează în sistemul de cristalizare monoclinic, și este izotopică cu tetrafluorura de uraniu și cu fluorura de zirconiu. Fluorura de berkeliu (III) (BkF)este, de asemenea, un solid galben-verzui, dar care n-are structură cristalină. Cea mai stabilă fază la temperaturi mici are cristale ortorombice, substanța fiind izotopică cu fluorura de ytriu. Încălzită între 350 și 600 °C, aceasta își transformă cristalele în trigonale. Cantități vizibile de clorură de berkeliu (III) (BkCl) au fost cercetate și apoi caracterizate în
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]