95,170 matches
-
prostimii, Mimi. De sub falduri unduioase Aud foșnetul asprimii Dresului tău de mătase Tras pe cutele grăsimii, Mimi! Șoldurile-ți de cadână Parcă-n ciuda românimii, Cer un gest reflex de mână... Ce s-ar mai holba vadimii, Mimi! Treci lipind priviri pe șolduri Și pe sânii tăi, sublimii, Trimițând pe mulți la solduri Cu complexele mărimii, Mimi! Trupu-ți zvelt ca de panteră Ți-l râvnesc toți anonimii, La plăcerea ta veneră S-ar preta și heruvimii Mimi! Nu îți pasă, nu
MIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376842_a_378171]
-
plini de curtoazie au ajutat doamnele să se așeze la masă față în față, la rândul lor având și ei aceeași poziționare unul față de celălalt. Dalia nu a scos nicio vorbă în timpul prezentărilor. Doar zâmbea timid când se afla sub privirile curioase ale celor doi bărbați de vârste apropiate. Vali era cam de vârsta soțului Gloriei. Avea la rândul lui un băiat căsătorit și cu propriile lui afaceri în sistem. Ospătarii au umplut imediat masa cu tot felul de platouri pline
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
sfinții îngeri - păzitorii cerești. Am parcurs cu multă plăcere și viu interes recenziile și consemnările, inserate în Cuprinsul lucrării " Câteva spicuiri, consemnări și recomandări"... de distinsul doctor în teologie și pot afirma că acestea fac parte din acea comoară ascunsă privirilor profanului, deoarece aduce în atenția cititorului teme de mare actualitate cum ar fi: Unitatea Bisericii în Dumnezeiasca Euharistie în primele secole ale Creștinismului timpuriu; Ființa și credința, douzeci și una de trepte spre rai; Adevărul ca poveste - Parabolele lui Iisus
STELIAN GOMBOŞ „CÂTEVA SPICUIRI, SUGESTII ŞI RECOMANDĂRI…” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376813_a_378142]
-
înalte de aur, cântărind sute de kilograme, cu filigrane de un rafinament de nedescris. Multe lucrături artistice în cele mai diferite materiale: pietre prețioase, jad, aur, argint, bambus, lemn și câte și mai câte. De abia atunci ne putem imagina privirea ironică a împăratului chinez, când primea un dar din altă țară, când cel care aducea daruri credea că-i aduce ceva nemaipomenit, dar împăratul doar zâmbea îngăduitor, știind ce tezaur de bijuterii are deja în palatul său! Dar pe vizitatorul
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
ciudat să dispară fără un adio! - își zise tânărul. Își luă căluțul de căpăstru și se apropie de poartă. O împinse cu umărul și spre surprinderea sa aceasta se întredeschise. Încă mai era lună și la lumina sa aruncă o privire întrebătoare în curte. Totul era în paragină, iar ierburile și mărăcinișul invadaseră până și pietrele din ziduri. O atmosferă misterioasă plutea în jurul său. Între timp, uitase de pericolul reapariției drăcoaicei și întreaga atenție și concentrare se canaliză asupra acestei construcții
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
încăpere intimă, frumos mobilată, poleită în aur, cu așternuturi din mătase și un pat matrimonial în care îl aștepta o fetișcană goală de o frumusețe nemaiîntâlnită. Fermecat de acea apariție se apropie, dar se trezi lângă perete, la o nișă. Privirile îi alunecară afară, peste pădurea de stejar. Turnul se roti din nou cu el și simți cum îl cuprinde amețeala. Niciodată nu privise în jos de la asemenea înălțime. Deodată își aduse aminte de făptura gingașă din patul de alături și
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Se apropie din nou de perete și privi afară. De data aceasta nu mai este surprins de înălțimea la care se afla. Stejarii păreau niște pitici, iar soarele se ridicase câteva palme de la orizont. De acolo, de sus, își lăsă privirile în voie, în zare, pe deasupra pădurii de foioase. Admiră cu plăcere și satisfacție această priveliște minunată. Treptat își reveni din halucinație. Se retrase și se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
sus, își lăsă privirile în voie, în zare, pe deasupra pădurii de foioase. Admiră cu plăcere și satisfacție această priveliște minunată. Treptat își reveni din halucinație. Se retrase și se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru grosime?” Cu palmele pipăie pietrele, iar unde acestea se mișcau, trase de ele dar... nimic. Într-
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
de metal. Atunci mai scoase încă una și descoperi o lădiță. „Aici erai ascunsă micuță comoară!” și fără s-o mai deschidă, o luă sub braț și coborî treptele scării întortocheate. Ajuns în curtea castelului, încălecă, și aruncând o ultimă privire înapoi spre grandiosul castel năpădit de liane și bălării, luă calea de întoarcere spre casă. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - XI. Castelul bântuit / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
oboseală. În curând întunericul își întinse aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era mai rece ca de obicei, fiindcă se apropia toamna cu roadele sale, cu acea cromatică ce încântă privirile și inspiră poeții, pictorii, muzicienii, dar și cu capriciile sale, cu vremea tristă și mohorâtă. Deodată, la miezul nopții, de la poartă răzbătu un strigăt: - Ștefane!... Ștefane!... Tânărul plutea în lumea fascinantă a viselor. Din nou acel glas răgușit tuși de
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
Fiu nu mai are. El nu mai există. Crunt a rănit-o, inima i-a frânt-o sufletul i l-a călcat, l-a întinat.. Chip el nu mai are. Duse sunt zâmbetele copilăriei. Dusă e căldura din vorbe și priviri. Cel ce-a fost nu mai este. Suflet detracat, minte tulburată, imagine diformă. Pe el a pus stăpânire însuși Satana sau poate- întruchiparea ce lângă el trăiește?. Vai de-acele fructe neprihănite, suflete candide, care n-o vor mai cunoaște
FIU NU MAI ARE/אין יותר בן- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376878_a_378207]
-
panică... Scăpasem din mână receptorul și mă-ndreptasem tremurând spre fereastra larg deschisă. Mă simțeam urgisit pe dată pedepsei capitale inchizitoriale... Și, ca un făcut, în raza mea vizuală tocmai se prelingea pe bolta sinilie un... avion! Îl urmărisem din privire în timp ce sorbeam paharul cu apă amestecată cu miere, uitând - efect placebo - de spaimă. De ce-mi trecuse? Și tocmai când pasărea de-aluminium mi se-arătase?! mă răzvrătisem retoric. Păi mie nu de avion mi-e groază! completasem. Îmi place
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
a copiilor din vecini, care stăteam lipiți de ulucile gardului privind printre crăpături , când Genica, fisa, o fire mai autoritară nu ne primea în curte sau ne lua preferențial! Mă întorc ,mă opresc în poartă, dar nu intru. Măsor cu privirea șoseaua spre Broșteni și mă las din nou învăluită de amintiri. Văd curtea imensă , plină de iarbă și casa minusculă a Elizei, casa mare și impunătoare a lui Tudorel, și-a soției lui , Margareta, o familie provenită în sat prin
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
plină de iarbă și casa minusculă a Elizei, casa mare și impunătoare a lui Tudorel, și-a soției lui , Margareta, o familie provenită în sat prin nu știu ce împrejurări, ...,nemți la origine ,al căror nume de familie era ,,Nainer” . Trec cu privirea peste pod și văd încă o casă mare, arătoasă, a lui nea Ionel, moraru,care făcea parte din aceeași familie, Nainer. Pe drum o văd pe ,,mamarea Veta” , desculță, cu fusta întoarsă pe dos peste cămașa albă cusută de mâna
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > OGRĂDEASA Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ogrădeasa e taina pășunii pe unde oile-ți aduni peste fire de iarbă , pe mușchi și priviri , până în umbră , când pașii îți zboară în ochii oilor , pe muchiile firului de iarbă . Ogrădeasa e mersul prin iarbă în frunte la turmă când soarele arde și vara toridă fruntea îți moaie cu gândul la oi , cu gândul la turmă
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
tufele de la vârful Ogrădesei nu-mi aduc aminte nimic ,de parcă nici nu existau , când pașii pe acolo-mi umblau . Totuși , Ogrădeasa e-o floare , o floare ardeleană ce-ți fură și ochii și pașii , în palme de aur luându-ți privirea cu farmecul ei pustiu și ciudat , ciudat de plăcut cu pașii în floare , cu firul de apă ce ochii ți-i zvântă până-n prăpăstii adânci , cu umbră și tufe , cu oi și cu pași , cu iarbă și vise . Pe măguri
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă așternuți , când roua îți cântă sub ochi și oile-s aproape , în raze de soare ce-ți zvântă privirea e Ogrădesa în floare pe muchia zilei . Pe ici pe colo , mai găseam pomnițe de pădure, mai găseam căpșuni, însă destul de rar . Îmi amintesc de tufele de la Ogrădesa dinspre părău dar nu-mi amintesc nimic de tufele de la vârful Ogrădesei
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în brațele iubirii Referință Bibliografică: CHEMĂRILE IUBIRII / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
ATINGE-MI SUFLETUL Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atinge-mi sufletul Atinge-mi sufletul ,atinge-mi inima , Sterge-mi lacrimile ,imbraca-ma cu vise, Strange-ma în brațe , aduna-mi privirea , Ascunde-ma cu stelele cerului la pieptul tău .... Atinge-mi sufletul plin de dorință , Aduna-ma în tine și nu mă abandona , Cuprinde-ma cu brațele și nu mă risipii , Sunt tot fetiță ta ...,nu ma confundă ... Atinge-mi sufletul
ATINGE-MI SUFLETUL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376899_a_378228]
-
mi-e dor de tine, de zborul în neant nedezlegat, m-azvârl în susul și în josul unui salt, pe fluviul respirației neîncetat. Aici, în fiecare colț de stea, materia-ți spune ceva. De te apropii de locurile pe care îmi așez privirea, îți găsești urma chipului neștearsă, lăcașul de zenit, cu tot ce ai cuprins între mișcări, de mână, talpă, sânge timpul s-a lipit. Dacă asculți sunetul orelor, îți vei auzi glasul direcționând ceasul. Nu mă impiedic de legături tăinuite, de
DOR DE TINE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376911_a_378240]
-
la Focșani? - A fost bine, iar cele trei săptămâni au trecut foarte repede. Băieții să mai aștepte, nu-i nicio grabă, răspunse Dalia roșie în obraji de emoție când a fost întrebată de vreo idilă pe litoral. Îl fulgeră cu privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu invită oaspeții la dans, cu toate că și până atunci au existat perechi care s-au avântat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
legat, musculos, un brunet cu niște ochi albaștri ca limpezimea mării liniștite, un bărbat deosebit de frumos. Când te privea te puteai reflecta în ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie? Era aceeași fată dezinvoltă, plină de temperament, uneori chiar obraznică? Nu-i observa decât o privire melancolică ce-l urmărea. Fata se gândea la ce va rămâne în urmă după plecarea ei. Va lăsa un gol sau doar o scurtă amintire picantă? Nu știa ce să spună despre cum a primit el această întâlnire a lor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
Credeam că nu mai vrei să dansezi pe litoral, să nu mai fii strânsă în brațe de vreun bărbat. - De alt bărbat poate ai vrut să spui, după ce am fost așa de plăcut strânsă de tine, răspunse ea zâmbind cu privirea pierdută în gol. - Chiar, nici nu am avut timp să mai discutăm. Sper că pleci cu amintiri plăcute de la mare. - Ștefan! îi spuse ea privindu-l direct în ochi de data aceasta, vorbindu-i foarte serios. Aș dori să ții
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]