61,301 matches
-
sub jurisdicție spaniolă, statut confirmat de intrarea în vigoare a primelor instrumente de drept internațional, care au definit jurisdicția asupra “Lumii Noi”, la scurt timp după descoperirea ei de către Columb în 1492. Bulele Pontificale și Tratatul de la Tordesillas din 1494, confirmau dreptul Spaniei asupra teritoriilor de dincolo de Atlantic, inclusiv asupra Insulelor Malvine, chiar înainte de descoperirea acestora. Ulterior, britanicii au pretins că ei ar fi descoperit primii insulele, respectiv Davis în 1592 și Richard Hawkins în 1594, însă hărțile marine engleze din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în zonă, cu riscul de a stârni riposta autorităților spaniole. Toată regiunea sudică a Americii însă, conform tratatelor internaționale încheiate atunci, precum Tratatul „American” din 1670 dintre Spania și Anglia, aparținea de drept Spaniei. Pacea de la Utrecht, încheiată în 1713, confirma suveranitatea spaniolă asupra Americii de Sud, inclusiv asupra arhipelagului Malvinelor. Cu toate acestea, în ciuda tratatelor internaționale, adoptând fie o poziție de forță, fie acționând în secret, începând cu mijlocul sec.18, marile puteri, Anglia și Franța, au încercat să ocupe poziții strategice
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House) din Insulele Falkland. Primele informații privind invazia au sosit din Argentina. Un oficial de la Ministerul Apărării a avut un scurt schimb de telex-uri cu operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
operatorul telex al Guvernatorului Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pentru a transmite știri direct de la fața locului. Întorși în Buenos Aires, aceștia au raportat despre “eroismul armatei și succesele acesteia”. Ofițeri ai serviciilor de informații, au fost detașați la agențiile de presă pentru a “lăsa să scape” informații care să confirme comunicatele oficiale ale guvernului. Revistele glossy "Gente" și "Siete Días" au prezentat reportaje de 60 de pagini care prezentau vase britanice în flăcări, multe din imagini fiind trucate, precum și povestiri ale “martorilor oculari” despre războiul de gherilă dus de militarii
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
cele ale lui Abu al-Qasim emir de Sicilia. Unele surse arată că musulmanii ar fi beneficiat de sprijinul bizantinilor, ca revansă a acestora pentru invadarea de către Otto a catepanatului de Italia (în speță, a Apuliei), însă acest lucru nu este confirmat. Al-Qasim, care declara "Războiul Sfânt" ("djihad") împotriva germanilor, s-a retras atunci când a primit veste asupra neașteptatelor întăriri primite de împăratul Otto pe când se afla în apropiere de Rossano Calabro. Informat asupra unor vase musulmane în retragere, Otto și-a
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
Politica prouniație dusă de către autoritățile imperiale austriece trebuie să fi avut câștig de cauză în Vima Mare dacă doar peste un an, în 1763 erau două biserici, cea de-a doua fiind construită probabil, pentru credincioșii uniți. Acest fapt este confirmat de o însemnare de pe o carte bisericească, un Chiriacodromion tipărit la Bălgrad, în 1699, carte care se afla în jurul anului 1978 în inventarul bisericii din Fălcușa. Această carte ”călătoare”, care în baza însemnărilor purtate se poate constata că a fost
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
1869-1870 și 1927-1928; alte reparații s-au desfășurat în anii 1922, 1968 și 1990. Planimetria originară a bisericii nu a suferit mari modificări, fapt dovedit de reprezentarea machetei acesteia în tabloul votiv; o stampă din 1868, executată înaintea restaurării menționate, confirmă aceeași realitate. Numele ctitorilor au fost transmise de textul pisaniei care însoțește tabloul votiv de pe peretele sudic al navei: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt...jupânul Vratislav și cu jupânița Stana și cu fiul...și
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
-lea, Nicolae al III-lea și Martin al IV-lea. Akropolites a fost ales ca ambasadorul împăratului bizantin, iar în 1273 a fost trimis la papa Grigore al X-lea. În 1274, la Al doilea conciliu de la Lyon, el a confirmat prin jurământ în numele împăratului faptul că confesiunea de credință trimisă anterior de către suveranul pontif la Constantinopol fusese adoptată de către greci. Cu toate acestea, reunirea celor două biserici creștine a întâmpinat o considerabilă opoziție în Bizanț și până la urmă a fost
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
982, împotriva bizantinilor și sarazinilor. Fratele său Landenulf i-a succedat, însă, fiind prea tânăr, împăratul Otto I "cel Mare" l-a învestit cu principatul de Capua, astfel încât Aloara să poată guverna în comun cu el. Această hotărâre a fost confirmată de Theofano, văduva împăratului Otto al II-lea și regentă pe timpul minoratului lui Otto al III-lea. Aloara și-a început guvernarea din 982. Ea a guvernat cu multă înțelepciune și curaj. Landenulf a fost asasinat în urma unui complot al
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
Lussier și Farmer nu au vrut să prezinte din nou povestea originala din respect pentru munca lui Clive Barker. În schimb, filmul s-ar fi concentrat mai mult asupra lumii și funcționării cutiei-puzzle. Cu toate acestea, în 2011, Farmer a confirmat că atât el cât și Lussier nu mai sunt atașați acestui proiect. La 24 octombrie 2013, Clive Barker a declarat că el va regiza și scrie relansarea francizei, avându-l din nou pe actorul Doug Bradley în rolul lui Pinhead
Hellraiser () [Corola-website/Science/324723_a_326052]
-
paradoxul lui Russell a condus la realizarea unor progrese în anumite ramuri ale matematicii. S-a pus problema dacă un sistem axiomatic precum cel al lui Zermelo-Fraenkel este supus contradicțiilor și dacă este suficient de tare pentru a demonstra sau confirma orice prepoziție. Ulterior s-a constatat că acest tip de probleme nu sunt de natură pur matematică, ci mai degrabă de limbaj și de structură a matematicii. Astfel se naște o disciplină logico-matematică, numită "metamatematică", acesta reprezentând cel mai mare
Paradoxul lui Russell () [Corola-website/Science/324776_a_326105]
-
Infantelui Carlos al Spaniei care avea 12 ani și era fiul cel mare al Elisabetei Farnese soția regelui Filip al V-lea al Spaniei și nepoata lui Antonio Farnese. Ducesa a fost examinată de mai mulți doctori fără să se confirme sarcina. Ca urmare, al doilea Tratat de la Viena de la 22 iulie 1731 l-a recunoscut oficial pe tânărul Infante Carlos ca Duce de Parma și Piacenza. Cum el era minor, bunica maternă Dorothea Sofia de Neuburg, văduva lui Odoardo Farnese
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
vedea ca ea preia masa de prânz ei. După ce proprietăreasa a adus tava cu mâncare și a coborât apoi pe scară, cei doi prieteni au văzut o femeie speriată care a deschis ușa și a luat tava. Ipoteza detectivului este confirmată: a existat un schimb de chiriași în prima noapte, atunci când toți cei din casă dormeau. Este clar că ea și bărbatul bărbos, probabil iubitul sau soțul ei, sunt într-un fel de pericol și caută refugiu. Din spaima care se
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
adânci de toamnă și a săpăturilor pentru plantarea viței-de-vie, între anii 1962-1964, s-au găsit ciocane și topoare din piatră șlefuită, ceramică, unelte din silex, precum și vârfuri de săgeți și de sulițe, datând din neolitic. Continuitatea de viață omenească este confirmată și de urmele unei cetăți geto-dacice pe locul numit Tudoria, pe Loturile Gulinoaei. E greu de precizat o dată anume când s-a înființat comuna noastră și cred că nici nu există vreo mărturie în nicio arhivă. La începuturi, pe Valea
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
politici italiene a împăratului Frederic I "Barbarossa". Liga era condusă de către Veneția, ceilalți membri fiind Verona, Padova, Vicenza și Treviso. În 1167, "Liga veroneză" s-a raliat Ligii lombarde; acest act a constituit "de facto" sfârșitul mărcii de Verona, fapt confirmat în urma victoriei ligii din bătălia de la Legnano din 1176. Împărații romano-germani au continuat să numească vicari și în secolul al XV-lea, deși funcția devenise deja pur nominală, în condițiile în care cea mai mare parte a teritoriului mărcii era
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
acestea, în februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție de la Praga a anulat decizia Tribunalului Municipal și a returnat cazul către instanță. În septembrie 2007, Tribunalul Districtului Praga 7 a decis că catedrala este proprietatea Republicii Cehe, această hotărâre a fost confirmată de Tribunalul Municipal din Praga, iar Curtea Constituțională a respins apelul Capitlului Mitropolitan. Capitlul Mitropolitan a vrut să depună o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Cu toate acestea, bunurile din interiorul catedralei aparțin, fără îndoială, Bisericii Romano-Catolice. În
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
a urcat pe scenă alături de Legion pentru două concerte susținute în cadrul festivalurilor Samfest Rock (Satu Mare) și Ghiorock Ultrafest (Arad). Cu aceste două apariții live, Legion a încheiat seria concertelor de promovare a albumului „Black Underground.” În decembrie 2011, formația a confirmat cooptarea lui Cristian Nica pe postul de baterist. În toamna anului 2014, Legion a sărbătorit 20 de ani de la înființare printr-un mini-turneu care a inclus concerte în mai multe localități precum Baia Mare, Satu Mare, Oradea și Arad. Formația a anunțat
Legion () [Corola-website/Science/324841_a_326170]
-
an și deși Alex Turner declarase într-un interviu la Absolute Radio din martie 2010 că nu există planuri noi, Kane afirmase în octombrie 2010 că se vor reuni odată ce va termina cu proiectul său solo. În martie 2011, Turner confirmase că este interesat să înregistreze un al doilea album. La 3 ianuarie 2012, Miles Kane afirmase că The Last Shadow Puppets planifică să lanseze al doilea album „poate la sfârșitul anului, poate anul următor.” În octombrie 2015, Owen Pallet a
The Last Shadow Puppets () [Corola-website/Science/324861_a_326190]
-
manifestări ale unui singur zeu suprem, e mai deschis către posibilitatea ca alte religii să fie „adevărate” pentru cei care le urmează, dar pe același principiu se impune respingerea exclusivității cerută de către fiecare din religiile avraamice. În plus, evenimente care confirmă credința, de tipul viziunilor si miracolelor, sunt semnalate cu regularitate în toate religiile. O zeitate unică asociată cu o anumită credință sau sectă ar fi trebuit fie să-i determine pe adepții altor credințe să aibă experiențe miraculoase sau viziuni
Argumentul revelațiilor inconsistente () [Corola-website/Science/326021_a_327350]
-
a candidaților democrați la alegerile prezidențiale cu un an înainte de spargere din clădirea Watergate, atunci când Nixon era în spatele lui Edmund Muskie în sondajele de opinie. Cererea lui Bradlee de meticulozitate îi forțează pe reporteri să obțină alte surse pentru a confirma legătura cu Haldeman. Atunci când Casa Albă a trimis o dezmințire ambiguă a poveștii din "Post", redactorul a continuat să-i sprijine. Deep Throat susține că acoperirea nu a fost pentru a ascunde spargerile, ci "operațiunile sub acoperire" care implică "întreaga
Toți oamenii președintelui (film) () [Corola-website/Science/326022_a_327351]
-
perioada 739-748, în timpul ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea regelui franc, față de care ducele datora credință. Totodată, au fost confirmate cinci familii nobiliare. Creștinismul a pătruns în Bavaria încă sub stăpânirea romană, însă o nouă eră a fost inaugurată de Rupert, episcop de Worms, când a sosit în ducat la invitația ducelui Theodo I, în anul 696. Rupert a întemeiat
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
acte care să se refere exclusiv la chestiunile Bavariei. În secolul următor, istoria Bavariei se întrepătrunde cu cea a Imperiul carolingian. Ca urmare a partiției de la 817, Bavaria devine parte a componentă a posesiunilor regelui francilor răsăriteni, Ludovic Germanul, fapt confirmat în 843, prin Tratatul de la Verdun. Ludovic a transformat Regensburg în centrul posesiunilor sale și a contribuit la dezvoltarea Bavariei, asigurându-i securitatea prin numeroasele sale campanii împotriva slavilor. În 865, când și-a divizat posesiunile, Ludovic a acordat Bavaria
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Conrad I l-a atacat pe Arnulf după ce acesta refuzase să îi recunoască supremația, însă expediția a eșuat. În 920, succesorul lui Conrad I pe tronul Germaniei, Henric I "Păsărarul" din dinastia ottonilor, l-a recunoscut pe Arnulf "cel Pleșuv", confirmându-i și dreptul de a numi episcopi, de a bate monedă și de a emite legi. Un conflict cu puterea centrală a izbucnit avându-i ca protagoniști pe fiul și totodată succesorul lui Arnulf Eberhard și fiul lui Henric "Păsărarul
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
zece ani după evenimentele din roman și din film. Primul sezon urmează să aibă 22 de episoade și va fi produs în Canada în iulie 2011. Serialul va fi difuzat de către Sony prin rețeaua AXN. În mai 2011 NBC a confirmat că a achiziționat drepturile de difuzare a serialului în SUA și că intenționează să-l lanseze în ianuarie 2012. Shaw Media a anunțat la 16 mai 2011 că a achiziționat drepturile de difuzare pentru Canada și că serialul va fi
Firma (film din 1993) () [Corola-website/Science/326047_a_327376]