60,397 matches
-
lui Ilie Moromete nu prea se justifică, moral vorbind, de vreme ce Catrina i-a crescut de la vârste fragede. Cei trei copii din căsătoria cu Catrina, Tita, Ilinca și Nicolae sunt și ei frustrați de starea conflictuală continuă din familia lor. Cauza pornește de la ceea ce urmează să primească fiecare ca zestre din partea familiei și se pare că tocmai copiii din cea de a doua căsnicie sunt avantajați, pentru că ei pot moșteni și o parte din pământul tatălui lor, și pământul aflat În posesia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
are o ambiguitate maximă, cu chei numeroase. Cele două planuri fuzionează În final, epicul este inundat de liric, Întâlnirea Îndrăgostiților părând a fi firească, de parcă despărțirea ar fi avut loc de curând. Timpul concret nu mai are importanță. Regăsiți, ei pornesc În moarte ori În vis. „Toți visăm, spuse. Așa Începe, ca Într-un vis.” DRAMATURGIE I. L. CARAGIALE - „O scrisoare pierdută” I. L. Caragiale s-a născut la Haimanale, lângă Ploiești, la 30 ianuarie 1852, Într-o familie care a dat teatrului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În comedia „O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale sunt: Comicul de caracter conturează personaje ridicole prin trăsături negative, tare morale, stârnind râsul cu scop moralizator, exprimând ideea că râsul Îndreaptă. I. L. Caragiale creează o tipologie dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ta, dar să juri, nu altceva, să juri!.. Uită-te la el cum se tulbură!..." (actul I, scena 7). Comicul de intenție este o modalitate prin care autorul Își ilustrează atitudinea față de personaje și de situațiile În care acestea acționeaza. Pornind de la propria afirmație, aceea că „nimic nu arde pe ticaloși mai mult ca râsul”, adept al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care Încheie alegerile desfășurate constituțional; la care toate personajele se Îmbrățișează și se sărută, Închinând o cupa de șampanie În cinstea „unui stat curat constituțional!” Eugen Ionescu, În lucrarea „Portretul lui Caragiale", face o adevarată radiografie a personajelor din comedii: „Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricărei societăți. Ceea ce Îl particularizează este virulența excepționala a criticii sale. Intradevăr, omenirea, așa cum ne e Înfațișată de acest autor, pare a nu merita să existe. Personajele sale sunt niște exemplare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ins captiv Într-un labirint (motivul labirintului este sondat), unde ființele au o dublă identitate, de vânător și vânat, de jucărie a destinului și destin. Omul ca ființă rațională, luptă cu jocul irațional și absurd ale existenței. Această meditație filosofică pornește de la starea personajului aflat În burta peștelui. Întreaga operă a lui Marin Sorescu este preocupată de relevarea dimensiunii tragice a absurdului, altfel decât la Becket și Ionescu. Obsesia spațiului Închis, unde omul este condamnat să fie un etern prizonier, este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
propriul abdomen, pentru a găsi În sine deplina libertate (prin moarte). „Răzbim noi cumva la lumină.” Întrerupe astfel circuitul inconștient al naturii pentru a renaște prin moarte. „Și acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o ia În altă parte.” Concluzii: a. În final, Iona se sinucide (gestul sinuciderii) rostind: „Răzbim noi cumva la lumină.” Această replică a dat naștere la diferite interpretări. Eroul aspiră
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin profesionalizarea tuturor componentelor teatrului. TUDOR ARGHEZI Viața și opera Se spune că Tudor Arghezi a fost un revoltat, chiar de la Începutul activității sale poetice. Poetul este un permanent răzvrătit Împotriva unei ordini sociale nedrepte. Se apreciază că răzvrătirea lui, pornită din impulsuri lăuntrice, are caracter ereditar, transmis de generațiile de plugari din care Își trage obârșia. În 1927, Mihail Ralea, Într-un eseu critic publicat În „Viața Românească”, spunea despre autorul „Cuvintelor potrivite” că este „un revoltat anarhic.” În prefața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
după al doilea război mondial, în contextul decolonializării și al ajutorului internațional pentru dezvoltarea noilor țări. O discuție critică amplă legată de natura acestui ajutor se regăsește adesea sub denumirea de „neocolonialism” (Cooke, apud Forsyth, 2005). Tema dezvoltării sociale a pornit, în acest context, de la îngrijorarea țărilor dezvoltate față de subdezvoltarea cronică a țărilor foste colonii. Aici subdezvoltarea cronic persistentă este cauzată și de lipsa forțelor interne suficient de organizate pentru a elabora și a promova strategii/programe de dezvoltare. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accesibile oricărui mic investitor occidental. Acest nou tip de sector privat era ceva „mai capitalist” decât sectorul micilor investitori autohtoni, dar se menținea la periferia sistemului, a economiei și a societății. Pentru a înțelege construcția postcomunistă a capitalismului, trebuie să pornim de la această restricție extrem de importantă, pe care teoria economică și socială occidentală a refuzat să o ia în considerare - lipsa de capitaliști, adică de agenți sociali și economici capabili să transforme deopotrivă economia și societatea. Fenomenul nu este câtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acum piața „liberă” cu cea „socialistă”. La sfârșitul lui 1996, stânga politică pierde alegerile, după ce dominase tranziția românească vreme de șapte ani. În această perioadă reușise să transforme radical România și să „crească” o clasă capitalistă autohtonă pe care o pornise de la zero și o dusese până la nivelul de capital mediu și care acum își dorea să scape de sub tutela politică și administrativă și să se miște singură. Ceea ce și face, profitând de schimbarea politică care are loc și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de 50% în rândul prostituatelor din Bombay. Ce se poate deduce din aceste două exemple este o concluzie oarecum de bun-simț. Dezvoltarea, privită ca o formă de inovație în cadrul culturii, trebuie să se „plieze” pe organizarea socială deja existentă, să pornească de la categoriile și logicile locale și să încerce să utilizeze cunoașterea și „expertiza” locală. Care ar fi deci sugestiile privitoare la modalitatea de a lua în considerare cultura în cadrul proiectelor de dezvoltare? Pentru a găsi câteva dintre aceastea, voi face
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unor bunuri globale, creșterea eficienței ș.a.m.d. Mai degrabă, ei sunt motivați de scopuri imediate: să își mențină producțiile agricole, să își construiască un drum mai bun pe ruta deja existentă, să asigure servicii de educație și sănătate etc. Pornind de la legea lui Romer, antropologul american Conrad Kottak sugerează că proiectele realiste promovează schimbarea, dar nu inovația excesivă. El oferă câteva exemple în acest sens, sugerând că proiectele de irigație care doresc reabilitarea, îmbunătățirea și extinderea sistemelor existente sunt mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rurală din Romania, de agricultură sau de diferențele dintre pays légal (gândită și planificată la București) și pays réel (trăită la nivel local). Spre deosebire de revenirea surprinzătoare în teoriile despre „tranziție” a unor clișee precum distincția „tradițional”/„modern”, analiza aceasta nu pornește de la imagini simpliste despre comunism („gaură neagră”, „pauză a istorie”, „crearea omului nou”) pentru a ajunge la soluții normative despre postcomunism, bazate pe o antropologie negativă (oamenii nu „știu”, nu „înțeleg”, nu își schimbă „mentalitatea”). Rezultat al unei cercetări de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lucra cu mijloace agriculturii mecanizate îi diferențiează pe „câștigători” de „perdanți”. Acesta pare a fi sensul metaforei „dispariției” hectarului enunțată în titlul acestui studiu. Ceea ce arată această situație istorică este că proiectul trecerii de la cooperative agricole la fermieri independenți a pornit de la câteva idei simpliste despre viața rurală, transformând sfera cea mai sensibilă a economiei gospodăriei. Concluzii În acest articol am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
promovează regimul politic. Regimurile politice se sprijină pe o serie de valori și principii care vizează scopurile politice promovate (Easton, 1965). Autorul arată că „tipul politicilor promovate ne permite să deducem natura valorilor implicate” (Easton, 1965, p. 290). Prin urmare, pornind de la tipul de politici, putem cunoaște valorile pe care se sprijină regimul. Însă între valorile promovate de un regim și cele împărtășite de populație trebuie să existe o anumită concordanță, altfel regimul își pierde legitimitatea. Astfel, se poate afirma că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre factori poate determina de sine stătător suportul pentru un regim al bunăstării sau pentru un anumit tip de program. Cei ce susțin că interesul personal reprezintă factorul determinant în suportul pentru un anumit tip de politică a bunăstării au pornit, în analiza pe care au făcut-o, de la teoria alegerii raționale, conform căreia oamenii sunt actori raționali ce calculează avantajele și dezavantajele, costurile și beneficiile atunci când iau o anumită decizie, în cazul de față decizia de a susține un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accentuează rolul pe care îl au valorile în constituirea legitimității unui regim al bunăstării și indică faptul că valorile sunt mai importante pentru suportul social decât interesul personal (Rabušic, Sirovátka, 1999; Roller, 1995; Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la definiția legitimității, în centrul căreia se află componenta valorică, este de așteptat ca acestea să joace un rol foarte important în legitimarea unui regim. Cu toate acestea, așa cum arăta Lillbacka (1999), legitimitatea se sprijină nu numai pe valori, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politici destinate dezvoltării sociale și creșterii bunăstării indivizilor. Modalități de dezvoltare a capitalului social Abordările privind căile de promovare și dezvoltare a capitalului social urmează trei modele importante: primul dintre ele se axează pe promovarea incluziunii sociale (Narayan), al doilea pornește tot de la rețele, vizând mai ales dezvoltarea celor existente (Lyon), iar al treilea se concentrează asupra încrederii și a dezvoltării instituționale (Sztompka). Toate aceste măsuri trebuie totuși privite cu precauția formulată de Fukuyama (1995): la nivel macrosocial, capitalul social se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trei piloni, ce implică atât guvernele și administrațiile (centrale, regionale, locale), cât și societatea civilă și sectorul economic privat. Acești trei piloni se referă la promovarea oportunităților, stimularea și facilitarea procesului de abilitare a actorilor sociali (empowerment) și creșterea securității. Pornind de la acest scenariu/cadru dezvoltat în WDR 2000, Nora Lustig (2000) încearcă să vadă în ce măsură fondurile sociale se pot plia pe acești trei piloni. Nora Lustig arată că, în condiții de recesiune economică sau atunci când guvernelor le lipsește voința politică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fost „contaminate” aplicând (cu succes) în runda imediat următoare de finanțare FRDS (așa-numitul „efect de contagiune”). Promovarea unor politici și programe participative în dezvoltarea comunitară presupune nu doar implicarea beneficiarilor, ci și atragerea organismelor publice locale/regionale și naționale. Pornind de la aceste recomandări, putem adăuga că fondurile sociale trebuie să încurajeze descentralizarea și să contribuie la construirea și cimentarea parteneriatului comunitar (autorități locale, sectorul privat și comunitate). Pe baza unor astfel de inițiative și realizări, fondurile sociale, în parteneriat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
existente pentru furnizarea bunurilor colective. Rețelele comunitare pot juca, de exemplu, un rol important din acest punct de vedere. Pe termen lung, pe de altă parte, școlile și alte instituții de formare trebuie să dezvolte competențele civice și identitățile persoanelor pornind de la aptitudinile lor și de la orientarea lor către angajament civic. Multe întrebări rămân încă fără răspuns. Participarea comunitară cade într-un localism simplu dacă este lipsită de instrumentele guvernării democratice, care implică participare a la procesul decizional la nivel local
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
actuală necesitatea cuplării politicii sociale de suport pentru copil cu cea pentru familie, în cadrul unui organism public național și local care să armonizeze toate politicile sociale sectoriale privind cerințele multiple de dezvoltare a copilului în cadrul familiei și al comunității. Se pornește de la premisa că soluțiile eficiente la multiplele probleme ale copilului - sărăcia, abandonul copiilor, abandonul școlar, delincvența juvenilă, abuzurile de tot felul, neglijența în familie și în instituții etc. - nu pot fi găsite în afara cadrului familial și comunitar. Politica socială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
tranziție, rolul familiei s-a dovedit a fi crucial în sprijinul și protecția membrilor săi. În condițiile comprimării severe a resurselor financiare, familia reprezintă un factor stabilizator. O politică socială eficientă de sprijin pentru copil și familie trebuie totuși să pornească de la o înțelegere clară a necesităților familiilor cu copii. Nevoia de asistenți sociali Din 1994, când a ieșit de pe băncile universităților prima promoție de asistenți sociali, și până în prezent sunt deja peste 15 000 de asistenți sociali profesioniști. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în fapt, noua filosofie a serviciilor specialiazate în procesul de reformă în asistența socială deschis de legea-cadru a asistenței sociale; O schimbare promițătoare în reforma asistenței sociale este legată cu precădere de cadrul instituțional comunitar al serviciilor de asistență socială. Pornind de la funcțiile multiple ale serviciilor de asistență socială, se impune cu necesitate adoptarea unei legi specifice pentru construcția și implementarea acestora. O lege de organizare și funcționare a serviciilor de asistență socială poate consolida un sistem structurat de servicii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]