95,170 matches
-
XI. ÎN URMA TA, de Chiricea Ciprian Ionuț, publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. În urma ta Mă uit în oglinda anului acesta Mă văd pe mine dar văd altul Aceiași ochii, același chip Dar cu o cicatrice-n privire Văd un an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul
CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ [Corola-blog/BlogPost/376958_a_378287]
-
scutură în suflet franțe tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte că o vină gură nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lama de cuțit mi-o-îmbracă-n fir de brumă dimineața-n răsărit. Cu privirea spre amurguri viscoleste-a depărtare, pe când eu m-ascund și lunec prin trăiri imaginare. Referință Bibliografica: Viscoliri de toamnă / Elenă Glodean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elenă Glodean
VISCOLIRI DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376968_a_378297]
-
s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de stele, iar următoarea zi care începe din zori noi e cea care reînvie speranțe desprinse din infinit, astru-i, strălucitor stăpân suprem, umplând de raze întinderi și ființe, împărțind căldura sa nemăsurat, iar
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
pleacă, de o întreagă lume stă sub semnu-i, iar, pe rând, este cuprinsă de neantul neînțeles în profunzimea-i... Acesta, secunde întregi, mă privea nedumerit de îndrăzneala-mi iscoditoare, firească, de muritoare de rând, apoi începe să se aplece cu privirea-i, murmurând pe sub buzele-i tăioase, însă molcom, precum îi sunt clipele cumpătate, ca legile firești ale lumii își urmează cursul lor în planul existențial limitat pământesc, dominându-le cele ale spațiului Universului, sub a căror supraveghere își desfășoară propria
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
zvelte, poponețul frumos conturat, ochii care te atrag și te scot din minți și mai ales sânii săi rotunzi, bine reliefați în cupa sutienului parcă prea mic ca să-i cuprindă, scoțându-i senzualitatea în evidență și atrăgând ca un magnet privirile bărbaților ce-o întâlneau în calea lor. Am avut fericirea în râpă să-i mângâi darurile naturale, fără să-mi fi propus asta. Acum când îi privesc sânii cu adevărat, sunt înnebunit, vreau să-i simt sfârcurile între buzele mele
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
a lui. Asta nu înseamnă că el nu și-o dorea. A pus ochii pe ea încă de la Poiana Brașov și aștepta clipa când putea să abordeze subiectul. Dalia se trezi din somnul ce-o doborâse instantaneu și își aruncă privirea asupra patului unde dormea liniștită mama Gloria. I se auzea în respirație un șuierat pe care nu-l avusese până acum. - ”Oare se simte mai bine? Trebuie s-o trezesc și să o întreb cum se simte, sau să-i
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
și cu dorințele mele de libertate. - Atunci să plecăm. O luă de mână, ajutând-o să se ridice de pe taburetul capitonat, apoi cuprinzându-i mijlocelul o strânse lângă trupul său puternic și ieșiră din discotecă urmăriți din întuneric de o privire plină de ură. Și-au îndreptat pașii spre centrul stațiunii, apoi spre aleea care ducea la mare. Acolo exista barca lui, cuibușorul plutitor de nebunii. Nu-i aminti nimic fetei de intențiile sale, cum nici fata nu i-a spus
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul duce, premoniția de mag... necesarul, întâmplarea deseori fac casă bună dar nimic nu merge strună dacă nu-ți îndrepți spinarea și privirea înspre lună Referință Bibliografică: orice pas e o capcană / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORICE PAS E O CAPCANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376989_a_378318]
-
pasăre aproape șters într-un ecou prelung de moarte... În schimb, lăuntrul îi era bombardat intempestiv cu bubuieli de tambur la paradă, îndurerându-i și inima... În față-i bănuia orizontul, o biată fantă slab luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
doar actul în sine al hrănirii îi adăugise ceva putere și câteva clipe în plus timpului său, neprețuitului său timp închinat ajungerii într-acolo... Rostuind într-o batistă ferfenițită rămășițele festinului ce-și oferise, cum sta îngenuncheat, își săltase vinovata privire spre tării, cerșind pentru sufletul înaripatei loc în Eden... Ridicat, își reluase drumul, cătând izbăvire și pentru sete. Atunci zărise nu departe conturul unui cactus-butoi, verde-albăstrui, năltuț cât un pitic, înhăimurat cu o pelerină de spini curbați. Și, fără veste
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
din învelișul cerat, sorbind cu nesaț din răcoritoarea sevă, simțindu-se alinat, puternic, gata de drum. Drept e, nădăjduia și-n ploile răcoroase... Nădăjduia... Ce dor i se făcuse după căderile astea de apă! Îi plăcuse mereu să-și strecoare privirea prin sita mișcătoarelor picături, să țintească așa frumosul clar al firii și-apoi așternerea minunilor curcubeului! * Gândurile astea îl readuseră, s-ar putea zice, către momentul zilei pe care o trăia. Venise amurgul înmuindu-i pe nesimțite voința de la ceas
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
pământ pe care se întinsese, fericit de căpătâiul încropit din piatra așternută cu pânza rucsacului. Își înfășurase grijuliu gâtul cu vechiul șal decolorat de lână, cândva roșie... Ținându-și strâns comoara între mâinile rămase împreunate după rugăciune, trimise către cer priviri din ce în ce mai încețoșate, adormind într-un sfârșit, mângâiat de căldura ce venea dinspre crăpăturile pământului-pat. Ăsta era un adevărat ritual de renaștere pentru a doua zi. Da! Căci dorea ca primele pâlpâiri ale zorilor să lumineze imaginea a ceea ce-l mai
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
întâmplă... Cocoțat sus pe boltă, soarele deveni dintr-o dată, după atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții, cu vederea împuținată, împleticindu-se... Înghițind cu greu aer, el își desfăcu palma - sângerie corolă - văzând în
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
țâșnise într-o explozie de lătrături chiar Câine, bătrânul său ciobănesc... Pătruns de clipă, simți cum durerea din spate i se topește. Culcat pe iarba verde, parfumată din fața casei, primi pe obraz limba aspră și dezmierdătoare a prietenului patruped. Sub privirile părinților, ultima scânteie fulgurată de ochi pieri absorbită de neant, petrecută de urletul prelung al câinelui... Referință Bibliografică: Călătoria / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
din reperele vitale cine știe unde duce labirintul în zig-zag că-ți e drag sau nu-ți e drag Excelența, domnul duce, premoniția de mag... necesarul, întâmplarea deseori fac casă bună dar nimic nu merge strună dacă nu-ți îndrepți spinarea și privirea înspre lună Referință Bibliografică: orice pas e o capcană / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2119, Anul VI, 19 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORICE PAS E O CAPCANĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376988_a_378317]
-
Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Întoarce-te acum...e timpul! De ce când azi privesc spre tine Nu te mai văd ca altădată La fel de vesel, fericit Slăvind pe Cel ce este Tată? De ce acum privirea ta Prea des se pleacă spre pământ Și gîrbovit de-a ta povară Nu mai privești spre cerul sfânt? Oare-ai pierdut pe drum credința Și te-au rănit pe cale spini? Spune-mi ce șoapte-ai ascultat De rătăcești printre
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
degetelor s-a apropiat A îmbrățișat soarele, și el s-a culcat S-au privit în ochi, doar pentru o clipă S-au înțeles fără cuvinte, o nouă ispita? Razele ei ușurel și-n a ta odaie s-au furișat Privirile ei somnoroase, încetișor te-au îmbătat Prin geam î-și coboară privirea-n spre tine Să-ți șoptească, c-o să te păzească bine. Sub vraja acestei priviri, un somn adânc te-a furat Liniștea-n al tau suflet încetișor s-
LUNA de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377014_a_378343]
-
S-au privit în ochi, doar pentru o clipă S-au înțeles fără cuvinte, o nouă ispita? Razele ei ușurel și-n a ta odaie s-au furișat Privirile ei somnoroase, încetișor te-au îmbătat Prin geam î-și coboară privirea-n spre tine Să-ți șoptească, c-o să te păzească bine. Sub vraja acestei priviri, un somn adânc te-a furat Liniștea-n al tau suflet încetișor s-a strecurat. Zâmbești în somn, un sărut nevinovat ? Te-au furat visele
LUNA de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377014_a_378343]
-
nouă ispita? Razele ei ușurel și-n a ta odaie s-au furișat Privirile ei somnoroase, încetișor te-au îmbătat Prin geam î-și coboară privirea-n spre tine Să-ți șoptească, c-o să te păzească bine. Sub vraja acestei priviri, un somn adânc te-a furat Liniștea-n al tau suflet încetișor s-a strecurat. Zâmbești în somn, un sărut nevinovat ? Te-au furat visele, chiar și de soare ai uitat ! Se apropie, să te acopere cu gingășie Î-ti
LUNA de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377014_a_378343]
-
de suflet. Plutești neatins, imponderal, nepământean, ricoșând brusc de cealaltă parte a văzduhului, tras de braț de vreo înălțare? Piciorul alunecă, mâna se mișcă spintecând neatârnarea. Ridici fruntea, te menții la suprafață cu ochii larg deschiși către țărmul odihnei. Și privirea se menține peste valuri, peste zare, dincolo de cutremure, acolo unde îți alegi sensul, până la capătul experienței. (15 oct.2016) Referință Bibliografică: Supraviețuitorul / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SUPRAVIEȚUITORUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377018_a_378347]
-
adus cina, dacă doriți altceva, să-mi spuneți -Este în regulă, mulțumesc! -Cum te numești? Voi sta mai mult pe aici și e bine, să ne știm după nume. -Violeta. -Ești soția patronului? -Nu, sunt sora lui, Violeta avea o privire tristă, umilă, în glas se simțea nesiguranță și teamă, vocea-i tremura ușor. Andrei a privit intrigat la femeia din fața lui, avea cel mult 40 de ani, sveltă, cu părul blond prins în coc la spate cu o agrafă mare
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
plătit, Violeta a luat banii și s-a îndreptat spre ușă. -Dimineață la nouă, te rog, să-mi aduci două ouă fierte moi, o felie de pâine prăjită și cafea. -Am înțeles, noapte bună! -Noapte bună! Andrei a rămas, cu privirea țintită pe ușa pe care tocmai plecase femeia. Îl intriga spusele , dar și suferința întipărită pe fața ei. Se simțea stingherită și temătoare. Și-a propus să dezlege acest mister. Răsfoi notițele până târziu în noapte, tot ce era scris
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și căldură bietul, își zise. Și gândul ăsta o scoase din reverie, alertând-o. A, nu! Cum să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la ea, în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la ea, în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să... Dar nu-și termină întrebarea, căci, aruncând-și privirea spre tablou, înmărmuri! Locul vulpanului fusese luat de nepoțel. Doamne, da, era chiar el! Din pădurea bântuită de vânt, neagră și potrivnică, privirea copilului era chezășia groazei provocate de singurătatea primită ca răsplată. Referință Bibliografică: TABLOUL / Angela Dina : Confluențe Literare
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]