65,481 matches
-
dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai a trecut din nou pe la noi. I-am declarat principalul motiv pentru care nu m-am prezentat la sesiunea de-acolo: mi-e tot mai greu să-l suport pe G. Cînd m-am înscris
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încredere reciprocă. „A nu comunica, a te reprima mereu, a persista în izolare e ca și cum ai purta cu tine mormîntul, viu fiind încă”, mi-a spus în chip de concluzie. Dramatismul afirmației lui vine din faptul că e singur atît acasă, cît și la „școală”, unde, de mai mulți ani, numărul celor cărora le-ar putea încredința o confidență tinde spre zero. Mi-a dat mai multe exemple de „om pățit”, ultima decepție venindu-i din partea unei doamne, fostă colegă, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ușor de ținut în palmă, de vîrît și de scos din buzunar, nu cu scrisul meu normal, care e citeț, ci cu unul în care literele sînt reduse în înălțime; scris aproape linear, „topit”, indescifrabil pentru cei din jur. Reîntors acasă, înainte de a le sorta, uneori le recitesc și le adnotez, alteori, preocupat sau indispus, le las cum sînt, lucru rău, căci îmi creează ulterior dificultăți, cînd încerc să le reconstitui contextul. Fără un motiv special, azi am deschis plicul cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
duce bine. Într-o zi a stat paisprezece ore (de la 6 la 20) la rînd să cumpere carne pentru nepoți. Marfa a fost adusă abia pe la șase seara. S-a produs îmbulzeală și și-a pierdut rîndul. S-a întors acasă fără nimic. Deși face parte dintr-o familie de longevivi (tatăl: 90, mama: 82), se îndoiește că va mai trăi mult. De altfel, la despărțire, în timp ce-l îmbrățișam, i-a scăpat un „Poate n-o să ne mai vedem niciodată”, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lei pe o porție, iar el i-a spus că nu are atîția bani. Aciala a întrebat, atunci, cîți are, iar el i-a răspuns: „Am cîți am!” în fine, Aciala a cedat din preț.) S-a dus cu „buruienile” acasă, a făcut ceai și i l-a dat „Bunicii” să bea, dar dînsa nici n-a vrut să audă de așa ceva. „Acum însă, în urmă cu un sfert de ceas - [„Bunica”] a auzit la Radio cît de importante pentru sănătate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
indirect, el a sugerat existența unor incompatibilități, poate chiar ale sale cu Ileana. *I-am înapoiat profesorului Ion Rotaru manuscrisul volumului III din O istorie a literaturii române. E sceptic în privința publicării lui. Mi-a spus unde și cum citește: acasă (într-o mansardă construită cu propriile-i mîini), în parc, în tren. A făcut un calcul: după 23 August au apărut peste 10.000 de volume. Se plînge că are prea puțin timp pentru citit: predă la negri, stă la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eu cu săpăliga (adică lucrurile cu caracter introductiv, gen captatio, de insinuare), iar el cu buldozerul (în forță, de-a dreptul și fără mănuși)”. Tandemul funcționează astfel mai ales în deplasare (la diverse instituții centrale și la restaurantul Uniunii Scriitorilor). „Acasă”, în redacție și în alte locuri, rolurile se mai inversează: G. scurmă o brazdă și Cs. lărgește șanțul. Forțele lor se asociază fie în vederea unor scopuri lucrative, fie pentru intimidarea și compromiterea unui adversar: cazul meu. Cum anume? Arătîndu-i (de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din școala de Literatură, unde N. a fost (prin 1954 sau 1955) elev. Ajuns aci, mi-l atacă întîi (deși știe că-l prețuiesc sau, poate, tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un lucru stupefiant: cică aproape toți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o parte din drum, de C. Cojocaru. Ce s-a întîmplat mai departe? La Cimitirul Sărata (mi-a povestit ulterior Ilie Boca) totul a decurs în mod haotic. Soția lui Coban a leșinat, fiii s-au repezit s-o ducă acasă, iar lumea a plecat înainte de a fi fost coborît sicriul în groapă. Afară bătea un vînt rece, înțepător. O femeie îi îmbia pe cei rămași cu colivă înghețată. Ce ironie! Criticul fusese un gurmand și un băutor priceput. După ce a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu, am adnotat ultima cuvîntare a Tovarășului cu următorul citat din Voltaire: „- Ce înseamnă optimism?, întreabă Cacambo. - Vai!, spuse Candid, înseamnă să afirmi cu înverșunare că toate sînt bune atunci cînd îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos pe aceeași temă: „L’optimiste est un imbécile heureuxî” *„De la o vreme - mi-a spus C. Cojocaru - visele mele sînt întunecate. Mă visez prin cețuri, mlaștini și noroaie.” „Probabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cețuri, mlaștini și noroaie.” „Probabil că nemulțumirile de peste zi le imprimă această geografie”, i-am răspuns, încercînd să-i abat gîndul de la orice premoniție negativă. A tăcut, cum numai el știe să tacă. Arăta îmbătrînit, trist, uzat... Cînd am ajuns acasă, m-am dus repede la oglindă. Oare nu cumva și chipul meu e palid, scofîlcit de dificultățile materiale și de alt ordin? *Ani s-a întors fără medicamente de la Lentopol, care e plecat în Italia. Cînd povestea pe unde a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
După ce intru pe poarta redacției, cînd ajung în dreptul bazinului cu salcie din mijlocul curții, simt crampe la stomac, de parcă mi s-ar trezi un ulcer. Urc treptele secătuit de putere, într-o dispoziție contrară celei cu care am pornit de acasă. Ședințele îmi par teribil de lungi și de apăsătoare. Ca într-o superstiție, mă abțin pînă și să-i pronunț numele. În timp ce citesc „Contemporanul” (nr. 19/1986), mă întreb: de cînd, exact, e așezat Ceaușescu în rîndul „marilor figuri istorice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i s-a urcat la cap că e cineva, și asta fiindcă la 27 de ani a fost numit decan. El și Rosetti!...” L-am oprit de la maliții, ca să-l aduc la chestie: indispoziția, plictiseala! Cînd în sfîrșit am ajuns acasă, am primit un telefon de la doamna B., ca de obicei, cel puțin la debutul convorbirii, interesat: i-am predat lui Mihai Drăgan oferta de traducere a amintirilor lui Marcel Pagnol, ca el să i-o dea lui Gheorghe, pentru Editura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi vine să-l probozesc pe inventatorul rețetei și să-l întreb dacă nu cumva i-a avut în vedere pe cîini, nu pe oameni! *O nouă grosolănie (a cîta?) de-a lui G.: „Mai terminați cu făcutul borșului pe-acasă!” Aluzia era la Mitocaru. Acesta a comis imprudența să spună cuiva că, în lipsa nevesti-sii, plecată la un tratament, și-a pregătit singur mîncarea. După ședință, mîhnit, el m-a întrebat: „Ce voia: să nu fac, sau să mă însor cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nouă aventură matrimonială.) Nu bănuiam ceea ce Codreanu mi-a comunicat cu mare emoție în glas: „Angheluș are un cancer generalizat (de la ficat s-a întins la creier), nu mai cunoaște pe nimeni, doctorii de la spitalul din Iași l-au trimis acasă”. „Semne anterioare?”, am întrebat. „Nici unul”, mi-a răspuns. „în mai a fost la «Cartea Românească» să depună un volum”. Convins că „ireversibilul” se va produce foarte curînd, m-a întrebat dacă vom scrie în revistă. L-am rugat s-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
relație. De fiecare dată, am fost surprins eu însumi de așa ceva. De ce-am făcut-o? Ei bine, asta a început să mă îngrijoreze: pînă unde?, pînă cînd? Nerușinarea e productivă mai ales noaptea. După efectuarea „capului limpede”, la întoarcerea acasă, am auzit pe stradă zeci de măscări și obscenități. În întuneric proliferează o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă pe propriile-i picioare și cu hainele curate, dar dispus să replice grosolan, să drăcuie și să injure, dacă va fi primit cu ostilitate, lucru aproape inevitabil. Relatîndu-mi în mod criptic „bravura”, aștepta întrebări ca să coboare la detalii. Am întîrziat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
peron, a adoptat figura „boierului”, obișnuită de „neamurile proaste”, aruncîndu-i cu dispreț, la picioare, un șomoiog de hîrtii de 10 lei. A așteptat ca femeia să-i culeagă, apoi a ridicat mîna asupra ei și i-a strigat: „Du-te acasă și fă... curățenie igienică!” *Europa liberă și BBC spicuiesc din presa străină (exercițiu tot mai des) pasajele în care e criticat „regimul Ceaușescu”, „cel mai odios din Europa” („Time”)! Azi a fost citit un articol din „Harper”, despre experiența ieșeană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obiectelor („efectelor”, cum se zicea în armată) personale. Ea știe cîți ani are covorul, cîți frigiderul, mobila, cratițele, perdelele, mașina de spălat, de unde le-am cumpărat, din ce bani, în rate sau cu plata integrală, cu ce le-am adus acasă, cine ne-a ajutat la descărcat etc. Azi am aflat, de pildă, că sacoul pe care-l port are zece ani („e de cînd era fata în clasa a II-a”), că puloverul bej e făcut din lîna unui deux-pișces
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unei fete! - Ei bine, cîntă la chitară, fii vesel, rîzi și cîntă! Băiatul face întocmai cum i se spusese, dar sosește în momentul în care tatăl fetei murise. Purtarea lui e considerată indecentă și e alungat cu pietre. Se reîntoarce acasă și se plînge de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă sustrag acelei forme de fariseism evocate în Evanghelia lui Matei (6, 5): „Iar cînd vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stînd în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor”. Acasă, în colțul meu, e altceva. Însă și aci evit spectacolul, în fața lui Dumnezeu stau singur. Nu-i trag pe ceilalți după mine, nu-i moralizez. Desigur, îmi plac scenele din filmele englezești în care capul familiei e și un fel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l degradează: vorbesc din literatură, una de imaginație! *„Stai pe loc! Stai pe loc!”, i-a strigat Viorica lui Costică fiului ei care venea acasă împreună cu logodnica. A închis poarta și s-a repezit în fugă la vale spre cei doi. Nedumerit, băiatul a întrebat-o: „Ce s-a întîmplat, mamă?” „S-a întîmplat - a răspuns ea înțepată - că dumneaei (și a arătat spre viitoarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam senzația că am nimerit într-un „happening”. Uneori îmi venea să rîd, alteori mă emoționam de anumite vorbe. M-am despărțit de el la intersecția de lîngă Policlinică, sfătuindu-l să se ducă acasă și să fie rezonabil. „Sînt sigur că M. nu-și va părăsi familia; are un nume și are treabă aci”, i-am spus, intuind că asta îl neliniștește cel mai mult. *„De cîteva zile sînt gubav”, mi-a spus Octavian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lapte ce funcționează pe lîngă această școală” (Proces verbal din 18 octombrie 1949). Am plîns pentru a-i convinge pe părinți să-mi dea voie, barem o dată, să mănînc, împreună cu cîțiva conșcolari din vecini, la cantină. „Gingaș la mîncare” acasă, am „savurat” acolo, într-o seară, o salată de cartofi, cu ceapă și măsline, al cărei gust democratic îl am și acum în memorie. *Orice vernisaj e, în mare parte, o afacere mondenă. Dar cînd prezentatorul e Andrei Pleșu, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în numele experienței mele. *Alintîndu-se, doamna B. spune despre sine că e „o perversă”: „îmi place Joyce!” „Numai de asta?”, o întreb. Chiar acum cînd vorbește la telefon, mă „tricotează” ca pe ultimul naiv: „Dacă ar fi după mine, aș sta acasă de revelion”. Se va duce totuși la DJGAIA, pentru că au invitat-o, „insistent”, „niște prietene”. Un alt motiv e că bărbatului său, tip distractiv, îi place (curată potrivire) să danseze. Însă nu mai departe ieri deplîngea faptul că și-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]