95,170 matches
-
în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să... Dar nu-și termină întrebarea, căci, aruncând-și privirea spre tablou, înmărmuri! Locul vulpanului fusese luat de nepoțel. Doamne, da, era chiar el! Din pădurea bântuită de vânt, neagră și potrivnică, privirea copilului era chezășia groazei provocate de singurătatea primită ca răsplată. Referință Bibliografică: TABLOUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
care se zbăteau în neputința în care i-au împins evenimentele, porneau la drum, la părintele lor duhovnicesc să-și spună durerile și amarul. Aici toți erau primiți cu multă căldură sufletească de către bunul lor protopop, care, învăluindu-i în privirea lui caldă, îi asculta pe toți. Cu toate că Părintele Aurel s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea Bisericii și a Societății civile, ocupând chiar funcții administrative bisericești și civile, inclusive aceea de deputat în primul Parlament al României, după întregirea
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Picuri, picuri din gândurile tale pe corzile sufletului meu, fac această ninsoare albă-răscolitoare, să devină chemare rotitoare. Și asta, în primele zile din anul ales, sub fulgii căzuți din ce în ce mai des, întâlniri priviri în aceeași zare, ascunzându-ne pe noi de noi, în aceeași stare, stau în așteptare. Tăcute, dar grăitoare sentimentele-mișcătoare, aidoma crengilor sub zăpadă își păstrează culoarea nemuritoare. Referință Bibliografică: Ianuarie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul
IANUARIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377052_a_378381]
-
îi transmitea multă liniște. Era exact ceea ce avea nevoie. Dar... - Bună seara, doamna Romașcanu! Ce surpriză!? Emanuela a simțit o împunsătură în stomac, o stare de rău inexplicabil. Se ridică încet în picioare și, cât putu de calmă, își îndreptă privirea în direcția de unde venise salutul. Era ultima persoană pe care își dorise să o întâlnească înainte de botez și, în acest sens, chiar făcuse tot ce-i stătea în puteri pentru a evita acest lucru. - Bună seara, doamna doctor! Nu mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
ne-am mai întâlnit... Ori, cumva...,v-ați răzgândit! încercă doctorița Străinu să canalizeze discuția exact pe subiectul în care era direct interesată. - Nu! Nu am renunțat și nu am de gând să renunț, răspunse Emanuela înfruntând-o cu o privire rece, metalică. De altfel, joi la ora 11.00, este botezul și v-aș mulțumi dacă v-ați face puțin timp să fiți prezentă. Bineînțeles, puteți veni și cu celelalte angajate din secție, asistente și infirmiere. Sper că sunteți de
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
și când simțise că i se face rău instantaneu, acum era liniștită, senină: Într-un cuvânt, se simțea eliberată. Cu o luciditate nebănuită și un zâmbet curat, fără urmă de ironie, îi vorbi apăsat, cu hotărâre, doctoriței, țintuind-o cu privirea: - Doamna doctor, vă mulțumesc! Abia acum văd clar, cum stau lucrurile. Ați fost ispita! Ați fost cea mai mare încercare la care Bunul Dumnezeu m-a supus. El mi-a încercat puterea dorinței de a boteza acest copil și rezistența
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
mă va ajuta...”, se încuraja Emanuela de una singură, în timp ce apa șiroia pe trupul ei limpezându-i gândurile și liniștindu-i sufletul. Închise apa, se șterse bine, își îmbrăcă pijamaua și după ce-și uscă atentă părul și mai trase o privire de control la bagajele pregătite și împrăștiate prin încăpere, stinse lumina și în fața icoanei, care era așezată pe peretele camerei dinspre răsărit, Emanuela își făcu cruce și începu să se roage. După ce rosti cele trei rugăciuni pe care obișnuia să
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
doar privești cu nesaț, doi ochi negri care atrag și care ard... vocea continuă egală, șigură, interogativă, apoi se oprește, mulțumește și caii dau din nou să rupă zăpada sub copite... dar nu înainte ca un alt zâmbet să întărească privirea aceea iscoditoare și să se stingă apoi împreună între zăpezi care tot curg... doar după clipe, neștiind șigur de a fost aievea, te retragi in spatele geamului închis, în liniștea dintr-o dată prea grea, sâcâită de zgomorul lemnelor ce ard
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
tu erai codană și ne-mplinită decât în suflet și credință... te-ntrebi: nu trebuia sa spargă vocea albul? nu trebuiau să fornăie caii bătând zăpada de dorul fugii lunecate? și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te să vezi chiar prin pănzele suprapuse - a fulgilor de nea și de borangic - cum mișcă și răzbat spre tine, două raze de lumină, stranii, negre ca tăciunele din focul încremenit și el... și-abia atunci auzi cuvântul! doar
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
frumusețe - era visul oricărui tânăr de vârsta mea. Pe măsură ce trecea timpul, se făcea tot mai frumoasă, cu părul ei negru și ondulat, mijlocelul subțire, sânii în formare și tari ca piatra. Începea să se dezvolte ca femeie și să atragă privirile bărbaților pe lângă care trecea. Când eram împreună, îmi creștea inima văzând privirile lor ațintite asupra ei, însă când eram departe de ea, mă rodea gelozia și teama de-a nu o pierde. Dacă nu puteam să ies în permisie în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
făcea tot mai frumoasă, cu părul ei negru și ondulat, mijlocelul subțire, sânii în formare și tari ca piatra. Începea să se dezvolte ca femeie și să atragă privirile bărbaților pe lângă care trecea. Când eram împreună, îmi creștea inima văzând privirile lor ațintite asupra ei, însă când eram departe de ea, mă rodea gelozia și teama de-a nu o pierde. Dacă nu puteam să ies în permisie în oraș, îi trimiteam prin furier[ Furier = ostaș care îndeplinește lucrări de birou
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
de ochi! Din aceste emoții se zămislesc șoapte ce cutreieră într-o milionime de clipă corpul pe care îmbrățișarea bruscă nu-l poate înfiora într-un million de clipe. Spiritul artistei Alexandra Ungureanu e o catifea plisată pe sunete muzicale, privirile ei albastre sunt valuri lucioase de cer, gestica scenică a artistei e jocul luminii în vitrină cu frontoane albe, unduioasă, prelinsă pe cristal cu incizii argintate. Alexandra Ungureanu e o frumoasă fată moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele și le-a prins la șold, a luat pădurii Oituzului verdele și l-a întins crud pe arterele inimii, a șters genunchii munților cu mătasea părului și a ruginit-o, a scăldat privirea în câmpii de cicoare și le-a luat albastrul, a spălat genele în zăpada visului și le-a curățit ca pe geamuri de uși! A ascultat, murmurând, privighetorile, iar azi murmură privighetorile după ea și ascultă. Tac, uimiți de șoaptă
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
din cartea luată de acasă, volumul Patimi și iubiri, ale poetului său preferat Constantin Triță. Deschise la poezia „Lângă tine” Lângă tine...într-o seară Cu atingeri diavolești, Vise-au început să doară, Risipindu-se-n povești. Dăltuită-ntr-o privire, Din adâncuri de-nceput, M-ai legat cu mii de fire, Ascunzându-mă-n sărut. Și în șoapta ca o boare Lunecoasă și fierbinte, M-ai uitat fermecătoare, Știind, că nu pot fi cuminte. Ca și timpul...dezgolită, Mă provoci
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
Micle, la numai 14 ani. În tinerețea mea, am văzut-o pe Veronica cu ochii minții, în ziua cununiei, timp de patru ani, aproape zi de zi, de câte ori intrăm sau ieșeam pe poarta școlii că profesoară, ori când îmi aruncăm privirile pe fereastră. În fața școlii, pe acea străduța foarte strâmta. În centrul orașului Cluj, se află bisericuța “Bob” pe al carui gard din zid gros și purtând patina vremii, era o plăcuță comemorativa. Pe ea stă scris că la această biserică
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
s-a așternut un entuziasm sublim. „Cei mai mulți se bucură cu lacrimi. Mitropolitul cere crucea și Evanghelia; dar până să i le aducă, pronunță jurământul, plângând și el înaintea icoanei Sfintei Treimi; rostind următoarea rugăciune-jurământ: Doamne Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și nu slăbi curajul fiilor Tăi. Unește-i pe toți într-o cugetare și o simțire și fă ca inimile tuturor să aibă aceeași bătaie pentru țara lor. Prințul Cuza este unsul Tău între noi și
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Voința națională la care ați participat Prea Sfinția Voastră... ne-a ales domn al Țării Românești. Voința națională este voința lui Dumnezeu. Datoria noastră cea dintâi e ca să ridicăm glasul nostru de recunoștiință către Atotputernicul care și-a îndreptat cereștile priviri asupra națiunii române și a revărsat îndurările Sale asupra persoanei noastre. Ne adresăm dar către Prea Sfinția Voastră... rugându-vă să înălțați ale voastre rugăciuni pentru fericirea și mărirea țărilor surori: Principatele Unite. Aceasta este cea dintâi și cea mai
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
și simplu pentru că amărâtul ei venit de profesoară de filosofie abia îi permitea să trăiască de pe o zi pe alta. Apoi, începu să caute. Cu fereală, cu rușine, pe site-urile matrimoniale. Prima dată, își spuse că arunca doar o privire, de curiozitate, și trecu repede peste câteva imagini. A doua oară, citi descrierile de sub imaginile care i se păreau mai interesante. În cele din urmă, ajunse să își petreacă ore bune studiind profiluri și analizând date personale. Abia după o
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
După moartea mamei lui, a tot încercat să găsească o doamnă care să accepte să se rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
se rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și viceversa, pentru că dădu din cap și acceptă să meargă pe mâna Lianei, cu toate riscurile
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
să spargă tăcerea în care se învăluise misteriosul personaj al prietenei sale. Îi venea să dea înapoi, iar Liana simți acest lucru exact în momentul în care degetele Monei deveniră albe pe paharul cu apă, strâns inconștient. Îi aruncă o privire soțului ei, apoi invitatului: - Ei bine, acum că v-ați cunoscut, noi putem să ne retragem! Mona îi aruncă o privire disperată. Nu! Nu credea că avea puterea să poarte o conversație cu un om atât de tăcut. Nu ar
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
lucru exact în momentul în care degetele Monei deveniră albe pe paharul cu apă, strâns inconștient. Îi aruncă o privire soțului ei, apoi invitatului: - Ei bine, acum că v-ați cunoscut, noi putem să ne retragem! Mona îi aruncă o privire disperată. Nu! Nu credea că avea puterea să poarte o conversație cu un om atât de tăcut. Nu ar fi știut ce subiect să abordeze. Își aminti că, în repetate rânduri, îmbrățișase ideea de a nu spune niciodată „nu se
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
la evenimente ca o marionetă, fără să simtă că toate acele eforturi o priveau în vreun mod. Fusese întrebată la un moment dat ce flori îi plăceau, ce culoare prefera, ce gusturi avea... Răspunsurile veniseră mecanic: lăcrămioare, alb, vanilie. Evitase privirea de cele mai multe ori, cuprinsă de un atac de panică. Nu că nu ar fi avut motive să fie panicată. Noaptea care își întinsese brațele peste străzi, îi trezise și alte instincte. Prin materialul subțire al mânecii simțise căldura dogoritoare a
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
pe care el le ținea încă în mână. - Ți-e teamă de mine? Avea ochii de un albastru-verzui misterios, a căror expresie nu o putu descifra. Sprâncenele blonde, stufoase, îi dădeau un aer sălbatic. Mona nu reuși să îi susțină privirea. Își aplecă capul, dar el îi ridică bărbia cu blândețe, cercetându-i trăsăturile. Poate că încerca să o citească așa cum încercase și ea să îl citească pe el. Ar fi murit de rușine să recunoască că îi era cu adevărat
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
este rea ! Tu ești cel care te-ai obișnuit să vezi doar partea negativă în cel apropiat ție ! Tu ești cel ce are mereu senzația că toți cei din jur au ceva cu tine, vor să te apostrofeze pentru orice privire pe care le-o arunci ! Iubește-i și vei fi iubit la rândul tău ! Respectă-i și vei fi respectat la rândul tău ! „ ................... I-am dat dreptate îngerului. Ah..., uitasem să vă spun că individul cu pliantul avea o pereche
APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377816_a_379145]