65,481 matches
-
Ce mai faceți?”, un fost lector al școlii de Partid, Chiriloae, pensionat recent, mi-a răspuns (vorbe care trădează o „concepție”) astfel: „Trăiesc ca în comunism. Liber, mă scol cînd vreau, mă culc cînd vreau. Altădată, cînd veneam de pe teren, acasă, seara, plin de noroi, mă feream de unul sau de altul, ca nu cumva să observe că am plecat din «campanie». Acum nu mă mai ascund de nimeni. Sînt propriul meu stăpîn”. Ne-am întîlnit pe o alee a parcului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e mai bine să taci, să aștepți să le rezolve natura”. Pentru el, există o ruptură între ieri și azi. Ieri, adică în urmă cu aproape trei decenii, a făcut propagandă pentru colectivizare, dar atunci, după recoltat, „unii oameni duceau acasă mii de kilograme de grîu și, bucuroși, se fotografiau cu steagul roșu în care”. Azi trebuie să stea la coadă pentru o pîine, și i-i jenă, pentru că lumea ar putea să-i reproșeze: „Uite unde ne-ați adus!”, or
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată ca totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai mult decît moș Vasile. La adunarea de doliu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut burtică!” *Pe neanunțate, m-a vizitat la redacție bădița Vasile. Eram singur. Îl căutase mai întîi pe Leon, dar nu-l găsise sau (bănuia el) n-a vrut Artemiza, care a răspuns la telefon, să-i spună că e acasă. Avea nevoie de ceva bani, „cu împrumut”, nu mulți. Felul lui de a vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare-mi-se am mai scris, are o memorie fabuloasă. L-am rugat să mă lămurească (chestiune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aluzie la povestirile mele despre sărăcia din copilărie) au trăit pe vremuri la țară”. Încerc să parez cu cîte un zîmbet aceste „focuri încrucișate”, dar nu reușesc de fiecare dată. Atunci mă simt encombré, „sătul”, trist ca o monadă. * Rămas „acasă”, Sp. se întoarce împotriva lui G., care a plecat la Slobozia, împreună cu Cs., S.A. și Nanianu: „Aș prefera să fie corect, nu să mă întreb, de fiecare dată cînd vin la redacție, în ce toane e. M-am săturat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva. Sătul de pălăvrăgeală și cu senzația că-mi ratez ziua, le-am sugerat să plece, alături sau acasă (îi motivez eu în vreun fel dacă apare „Bau-Bau”-ul), căci am ceva urgent de bătut la mașină. * Radiind de fericire, dna Gheorghiță mi-a spus azi (14 februarie 1989) că Gelu a obținut cetățenia germană și că, de Crăciun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu în vreun fel dacă apare „Bau-Bau”-ul), căci am ceva urgent de bătut la mașină. * Radiind de fericire, dna Gheorghiță mi-a spus azi (14 februarie 1989) că Gelu a obținut cetățenia germană și că, de Crăciun, va veni acasă să mănînce „turtă cu julfă”. Nu știu ce-i asta, așa că am recurs la dicționar. Șăineanu dă următoarea explicație: „Julfa (jolfă) f. Mold. 1. semințe oleaginose de cînepă întrebuințate ca aliment pentru păsări și cu care se prepară un ulei alimentar; 2
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sate”. Țăranul e mistic, orășeanul nu. El n-a auzit de „beția religioasă a marilor orașe” (Baudelaire, „Rachete”) și, probabil, nici n-a citit Prins de Petru Popescu, în care una dintre scenele cele mai tulburătoare e cea a întoarcerii acasă, cu lumînările aprinse, a miilor de bucureșteni de la slujba de înviere din Dealul Mitropoliei. Oare știe cîte biserici sînt în oraș, toate construite înaintea producerii afluxului de populație venită din mediul rural? Un eseu veritabil mi s-a părut a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și fluture la cuplul tandru care se plimbă pe alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale, că fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urarea pe care o primim periodic prin cuvîntările Tovarășului”, dar am tăcut. A discuta, azi, despre fericire e similar cu a discuta despre lux. Căci, aproape pentru toți, chestiunea nu e de a fi fericit, ci de a supraviețui decent. *Acasă, am găsit, în fișe, acestă definiție dată de Shelley: „Ce-i fericirea în lume? / Un fulger ce rîde de noapte / și-o clipă durează” (Traducere: I. Boniface-Hétrat). *Inscripție pe un ștergar: „Unde-i pace și iubire / E noroc și fericire
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie «distrus»”. Atunci înseamnă că-l lasă să ne submineze pe noi! „Oare n-am fost naivi cînd am hotărît să ne adresăm primului-secretar?” Eu refuz să cred asta și, oricum, mai avem o instanță: Congresul. Cînd spun acest lucru acasă, Ani mă întreabă: „Ai văzut mulți cărora Congresele le-au dat dreptate?”. Personal, n am văzut nici unul: deci încă o „naivitate”. Pentru mine, moral și intelectual, situația este realmente dramatică. În cazul în care G. cîștigă această luptă și rămîne
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ceva mai insistent pe Gheorghe Baltă, și l-a apropiat pe Bălțătescu, a îndesit ocaziile de a vorbi cu Enășoae, Donea și Aurica Pașcanu și a le expune „gravitatea situației de la revistă” etc. Recent, cînd m-a convocat la el acasă pentru a redacta scrisoarea către primulsecretar, totul era minuțios pregătit: documente, informații, ba chiar și textul. Hîtru ca de fiecare dată, V.M. i-a spus, rîzînd, că de această „pasiune arhivistică” ar trebui prevenit viitorul redactor-șef, pentru a ști
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
subestimarea nu-i doare; suspiciunile nu-i deranjează. Mîndrie, demnitate, libertate, astea-s amintiri vagi, visuri deșarte, din tinerețe. În timp ce tu tremuri gîndind și așteptînd semnele noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu pachete: cu Salvarea și cu trenul. La Salvare, care pleacă ultramatinal, le duce numai A. La 4½ începe pregătirile, la 5 mă scoală să ajut la legatul oalelor și cratițelor, la 5½ iese pe ușă. Mă întorc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scurte la fiecare 20 de metri. Chiar ajuns în stație, calvarul nu se termină: trenul e tras undeva departe, în dreapta. Pe ultimii metri tîrîi gențile aproape împleticindu-mă. Le aburc în vagonul de marfă, plătesc ceferistului bacșișul, apoi mă întorc acasă pentru a telefona copiilor că le-am lăsat lui cutare (urmează portretul). Cînd pun jos telefonul, mîinile încă îmi tremură de efort. *O ascult pe Monica Lovinescu (un comentariu referitor la faptul că autoritățile nu au dat curs invitației Centrului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nevastă?”, m-a întrebat L. Am ridicat din umeri. „împlinind 19 ani și îngrijorată de faptul că încă nu s-a măritat pînă la acea vîrstă, de la care o fată se putea considera bătrînă, Melixina Capră, cum o chema de acasă, s-a dus la una din farmazoanele locului, poreclită Floaca, rugînd-o să-i facă vrăji pentru Vasile al lui Andrei, un flăcău scund ca și ea, dar înstărit. Plătită cu cîțiva bani și cu o găină, Floaca a executat îndată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vedea pe Ioan Cimpoeș, om căsătorit, cu trei fete (Maria, Minodora, mama noastră, și Aneta), țăran cuprins (avea prăvălie, moară, ogoare în mai multe locuri din țarină) și ajutor de primar. Nu i-a venit să creadă și a plecat acasă profund dezamăgită. Iată continuarea întîmplării. Subit, nevasta lui Ioan Cimpoeș, Zamfira, femeie viguroasă, robace, cade bolnavă. În lipsa unui medic comunal, și presupunînd că la mijloc e o vrajă, bunicul apelează întîi tot la Floaca, ca s-o dezlege. N-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sus freca aparatul de radio, căutînd să prindă cît mai clar „Europa liberă”. Auzeam totul de parcă între noi n-ar fi existat plafonul. Cînd am plecat, era încă întuneric. Ceața îi făcea misterioși pe cei pe care îi întîlneam. Ajuns acasă, nu mi-a trebuit decît un ceai. În urmă cu o oră am ieșit să mă duc din nou la redacție. Era trecut de 11: soare strălucitor și aer tare, tonic. Primul cunoscut pe care l-am întîlnit a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce scrie presa străină despre noi, mă ofensează prezența pe străzi a patrulelor compuse din milițieni și gărzi patriotice. (Azi, 20 decembrie, la întoarcerea acasă, am văzut nu mai puțin de cinci!) Am ajuns la o răscruce dureroasă a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de inițiativă al maghiarilor. Unii dintre cei cu care discut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac o recenzie. Nu aș avea calitatea, dar neputând să discut direct cu Dvs., simt nevoia de a-mi Împărtăși impresiile cel puțin În scris. În primul rând, după ce am Închis ultima pagină, am avut senzația că m-am Întors acasă de pe acele locuri care mi-au dat un puternic sentiment de familiaritate cu acele străzi și case pe lângă care, totuși, nu am trecut niciodată. Poate că acest sentiment de real, de viață, mi l-au dat și figurile de oameni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vă scriu atât de repede. Motivul este o dilemă, În care numai cu Dvs. mă pot sfătui. Dar iată despre ce e vorba. Am primit o scrisoare din partea D-lui Toporan, prin care Îmi comunică faptul că m-a căutat acasă de două ori, dar nu m-a găsit, deși nici soția, nici soacra nu știu nimic de acest lucru. Îmi solicită numărul de telefon spre a mă vedea personal când va veni În București, deoarece are nevoie de o serie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nenumărații ani cât a bătut monedă pentru preocupările sale culturale, Toporan nu a evocat niciodată figura Doinei Bucur. Că cerea date despre poetă pentru Dicționarul lui Mircea Zaciu, nu era rău. Dar insistența de a-l vizita pe Ovidiu Ionescu acasă la București, ascundea alte intenții: să pună mâna, pentru arhiva lui de la Fălticeni, de ceva manuscrise, fotografii și alte piese ce au aparținut poetei. Nu era la prima manevră de acest fel. Dacă l-ar fi interesat numai datele pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bustului (Apașul) și al celei de a 3-a diplome a mea din șc. primară - clasa IV din București. Am o Întârziere, fiindcă bustul nu-l puteam duce la fotograful care mi-a lucrat pe cele multe. L-am fotografiat acasă cu un amator, care nu avea ce-i trebuie. Cu greu a găsit să Împrumute un „blitz”. Zilele trecute i-am răspuns și lui D-l Ciurea, care și el are cuvinte prea frumoase pentru modesta mea activitate. Eu vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
amândoi sănătate și venire plăcută. și colonel Ciuntu se bucură și contribuie la reușită. Cu deosebită stimă, Marie Mihăescu Kalmicov 610 42 6 oct. 1978, Brașov Mult stimate Domnule Dimitriu, Sunt foarte curioasă să știu dacă ați ajuns cu bine acasă (...). De asemeni, să ne spuneți cum ați găsit pe Doamna Dimitriu ca sănătate! Toată lumea de aci, care a asistat la conferința Dvs.147 foarte documentată și plăcută, au rămas mirați de viața bogată În manifestări culturale, a orașului Fălticeni. Până
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
văd că se lasă greu. Așteptarea și răbdarea Încă se mai mențin. Vă doresc sărbători vesele și la mulți ani. Aceleași urări de bine pentru dna Dimitriu. Eu v am căutat la telefon de vreo două ori, dar nu erați acasă. Cu aleasă considerațiune, Gr. Miron 626 MITRANA, Dumitru 173 1 Jiblea-Călimănești, 16-17 septembrie 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Scrisoarea și cărțile dv. mi-au produs o bucurie de zile mari, dovadă că bucovinenii sunt oameni de suflet, plămădit din aluat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de seamă” din Fălticeni. Dar, ar trebui să le fotografiați aici. Nu le pot dona. În prezent, lipsește din București, cumnata mea, profesoară pensionară, Despina Teodorescu, care ar putea să vă furnizeze câteva date mai interesante. Când se va Întoarce acasă, voi căuta să-i expun problema care vă preocupă și să-i cer să vă trimită material. Cumnatul meu D-rul Marcel Nacu, mi-a promis deasemeni să-mi dea un exemplar din „testamentul” profesorului Ion Teodorescu-Broșteni, 188 Foarte bun desenator
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]